Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 434/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 275/331/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.434
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014,
Președinte: - G. D.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de petentul B. C. domiciliat în comuna Starchiojd, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.05/20 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care s-a respins în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul Barbuceanu C., ca inadmisibilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: apelantul-petent B. C. și intimatul S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin intermediul serviciului registratură, înregistrate sub nr.9604/24.04.2014 s-au depus motive de apel formulate de petentul B. C..
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Publis solicită respingerea apelului ca nefondat, hotărârea apelată fiind legală și temeinică. În mod corect prima instanță a apreciat că potrivit disp. art.426 C.pr.penală, motivele invocate de către contestator nu se încadrează în nici unul dintre aceste cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.5/ 20 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., s-a respins în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul Barbuceanu C. domiciliat în ., județul Prahova, ca inadmisibilă.
In baza art.275 alin. 2 C.pr.penală contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 30 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contestația înregistrată sub nr._ din 12 februarie 2014 B. C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.27 din 4 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
În motivarea contestației s-a aratat că prin sentința penală susmenționată, instanța in temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a cod procedură penală din 1968 s-a dispus respingerea plângerii, ca tardivă, menținându-se rezoluția nr. 235/P/2013 din 23 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. și pe cale de consecință a fost obligat la 30 lei cheltuieli către stat. A mai precizat că rezoluția i-a fost comunicată la data de 6 decembrie 2013, iar in termenul legal de 20 de zile a formulat plângere, solicitând anularea celor două rezoluții, urmând a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea întocmirii rechizitoriului si trimiterea in judecată a făptuitorului S. C., pentru infracțiunea prev.si ped.de art. 259 cod penal. A mai susținut că față de dispozițiile contrare privind interpretarea legii, formându-se dosarul nr._ la data de 15 ianuarie 2014 a formulat cerere de introducere in cauză în calitate de făptuitori a persoanelor menționate in cerere, astfel că pe fond solicită admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, iar in subsidiar, solicită să se dispună reținerea cauzei spre judecare si pe baza probelor de la dosar să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună condamnarea făptuitorilor.
Prima instanță a apreciat că, în drept, contestația nu a fost motivată.
Analizând admisibilitatea in principiu a contestației in anulare, potrivit art.431 C.p.p instanța de fond a reținut că astfel cum rezulta din conținutul contestației în anulare, contestatorul a arătat ca aceasta este îndreptată împotriva sentinței penale nr.27/04.02.2014 pronunțata în dosar penal nr._ de Judecătoria Vălenii de M.. Contestația în anulare nu a fost motivata in drept de către contestator. In fapt, acesta a arătat că, din considerentele Rezoluției nr. 1187/II/2/2013 rezulta faptul ca se poate face plângere la Judecătoria Vălenii de M. in baza art. 278 ind. 1 Cpp, astfel încât contestatorul s-a adresat acestei instanțe. Contestatorul a arătat ca din cele doua rezoluții ale Parchetului a rezultat ca făptuitorul S. C. a beneficiat de protecție judiciara, iar organele de cercetare penala au comis o eroare in aprecierea probelor.
Potrivit disp. art.426 C.pr.penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație in anulare in cazurile menționate la același articol de lege acestea fiind expres și limitativ prevăzute de legea penală, motivele invocate de către contestator neîncadrându-se în nici unul dintre aceste cazuri.
Dosarul nr._ la care face referire contestatorul a avut ca obiect o plângere întemeiata pe dispozițiile art.278 indice 1 C.pr.penală ce a fost soluționata prin respingerea acesteia ca tardiva, nefiind deci pronunțata o hotărâre pe fondul cauzei, astfel ca nu poate face obiectul unei contestații in anulare.
In consecința, instanța de fond verificând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma disp.art.431 C.pr.penală și art.426 C.pr.penală a respins-o în principiu ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul B. C. susținând că, în opinia sa, în mod greșit prima instanță i-a considerat contestația în anulare drept inadmisibilă, solicitând desființarea în tot atât a sentinței penale 27/04 februarie 2014, cât și a sentinței penale nr.5/20 februarie 2014, urmând să se constate că plângerea pe care a formulat-o împotriva celor două rezoluții ale parchetului nu era tardivă cum greșit s-a reținut de către instanța de fond.
Examinând sentința apelată, în raport de susținerile apelantului contestator, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile art.426 și următoarele Cod procedură penală, curtea constată că apelul este nefondat .
Apelantul B. C. a formulat la data de 12 februarie 2014 contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.27/04 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Prin această sentință, pronunțată în dosarul_, Judecătoria Vălenii de M. a respins plângerea formulată de petentul B. C. ca tardivă, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală din 1969, menținând rezoluția 235/P/2013 emisă la 23 septembrie 2013 de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Potrivit dispozițiilor art.426 din actualul Cod de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive, cum era și cazul sentinței penale nr.27/04 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
După cum a constatat și prima instanță care a soluționat contestația în anulare, situația invocată de contestatorul B. C. nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri.
Cum nici cu ocazia apelului nu s-a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură penală, reluându-se practic motivele invocate în contestația în anulare, Curtea constată că, prima instanță a soluționat corect cererea contestatorului iar apelul său va fi respins ca nefondat în conformitate cu disp. art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală apelantul contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul B. C., domiciliat în Starchiojd, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.5/20 februarie 2014pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Obligă apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
G. D. C. G.
Grefier,
M. M.
Red.DG/MM
4 ex/14.05.2014
d.f._, Judecătoria Vălenii de M.
j.f. D. G. C. I.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
