Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 240/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 639/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 240
Ședința publică din data de 06.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte – T. F.
Grefier – S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul D. M., fiul lui V. și T., născut la 26.02.1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 393/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul D. M., personal, aflat în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu D. A., în substituire pentru avocat din oficiu T. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, din data de 06.06.2014, emisă de Baroul Prahova, aflată la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 89 alin. (2) Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al contestatorului, aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
Contestatorul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a criticilor pe care înțeleg să le invoce în combaterea și în susținerea hotărârii primei instanțe.
Avocat D. A., având cuvântul pentru contestatorul condamnat D. M., susține contestația formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 393/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, arătând că pedeapsa de 15 ani aplicată pentru infracțiunea de omor este mai mică în noua lege penală, care prevede un maxim de 20 de ani, astfel încât solicită instanței să aprecieze pedeapsa aplicată și să o reducă în mod corespunzător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de condamnatul D. M. și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul condamnat D. M., având ultimul cuvânt, solicită să se țină seama de situația lui.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 393/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea formulată de către condamnatul D. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.252 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 mai 2009 în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.2507 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, D. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de disp. art.174, 175 lit.i din vechiul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
S-a reținut că în actuala reglementare nu mai apare incriminat omorul calificat comis în public, situație în care infracțiunea săvârșită de către condamnat ar trebui considerată ca fiind încadrată juridic în art.188 din Codul penal, sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Întrucât maximul special prevăzut de legea nouă este mai mare decât cuantumul pedepsei închisorii aplicată condamnatului în baza Codul penal anterior, acestuia nu-i sunt incidente disp. art.6 alin. din Codul penal.
De altfel, în conformitate cu disp. art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal “pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi" astfel încât raționamentelor condamnatului nu li se poate da eficiență, Codul penal în vigoare nemaipreluând instituția aplicării facultative a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.4 din Legea nr.187/2012 invocată de către condamnat, prin încheierea pronunțată la data de 21 martie 2014 a fost sesizată Curtea Constituțională.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul D. M., care, prin avocat din oficiu, a susținut că pedeapsa de 15 ani aplicată pentru infracțiunea de omor este mai mică în noua lege penală, care prevede un maxim de 20 de ani, astfel încât solicită instanței să aprecieze pedeapsa aplicată și să o reducă în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 4251 Cod proc. penală, constată că prezenta contestație este nefondată așa cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală nr.252 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 mai 2009, definitivă prin decizia nr.2507 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, D. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de disp. art.174, 175 lit.i din vechiul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Pentru ca o persoană condamnată să poată beneficia de dispozițiile art. 6 cod penal privind “aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, legiuitorul impune ca pedeapsa care o are de executat să depășească maximul special prevăzut de legea nouă.
De altfel acest mod de aplicare al legii penale mai favorabile este consacrat și de art. 4 din legea 187/2012 de punere în aplicare a legii 286/2009 privind codul penal, conform căruia “Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Se va efectua în continuare o corespondență între pedepsele pe care le are executat condamnatul și care i-au fost aplicate prin sentințele anterior expuse.
În codul penal intrat in vigoare la 01.02.2014, infracțiunea de omor în public nu mai este prevăzută ca și formă calificată a acestei infracțiuni. Pentru acest motiv fapta inculpatului va fi încadrată ca și omor simplu, infracțiune care este prevăzută în reglementarea actuală în disp. art. 189 cod penal și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
Se constată așadar că pedeapsa de 15 ani închisoare în a cărei executare se află contestatorul pentru comiterea unei infracțiuni de omor nu depășește maximul special prevăzut în noile reglementări motiv pentru care se apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Având în vedere aceste considerente instanța de control judiciar apreciază că susținerea contestatorului nu are corespondență în legislația în vigoare motiv pentru care, în baza disp. art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală, se va respinge prezenta contestația ca nefondată
Ținând cont și de dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. M., fiul lui V. și T., născut la 26.02.1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 393/22.04.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2014.
Președinte,Grefier, T. F. S. A.
Red. T.F./Tehn. TF.
5 ex/18.06.2014
D.F. nr._, Tribunalul Dâmbovița.
JF. L. L..
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 195/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014.... → |
|---|
