Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 688/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 9647/315/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 688

Ședința publică din data de 23 iunie 2014,

Președinte: - G. D.

Judecător: - C. G.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, împotriva sentinței penale nr.75/21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, inculpatul A. G., zis „G. Fultuc”, fiul lui V. și C., născut la data de 11.XII.1987 în or.B., județul Ilfov, domiciliat în comuna Butimanu, ., județul Dâmbovița, CNP –_, cetățean român, 2 clase, fără ocupație, aflat în detenție la Penitenciarul Ploiești (arestat în altă cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru fapta din 6.08.2011 comisă în dauna părții vătămate P. V..

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare anterior aplicate inculpatului prin sentința penală nr.311 din 1.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce urmează a o executa alături de noua pedeapsă aplicată în cauză, aceea de 1 an, în total având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Potrivit art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii, durata reținerii și arestului preventiv, din cauza ce a format obiectul dosarului nr._, în care a fost pronunțată sentința penală nr.311/2011, cuprinsă între 8.02.2011 până la 1.06.2011, și se ia act că inculpatul se află în stare de deținere într-o altă cauză.

În baza art.346 Cod proc.penală, s-a respins cererea pentru daune morale în sumă de 1000 lei solicitate de partea vătămată P. V. (conform declarației de la fila 25 în d.u.p.), și s-a lat act că motocoasa Honda sustrasă de inculpat, a fost restituită părții vătămate.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat A. G. în stare de detenție (arestat în altă cauză), asistat din oficiu de avocat C. S. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială nr._/22 mai 2015), lipsind intimatul-parte civilă P. V.,

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu intimatul-inculpat A. G..

Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul-inculpat A. G., personal având cuvântul, arătând că nu dorește să facă completări și că își menține poziția adoptată de la prima instanță, respectiv de recunoaștere a faptei.

Reprezentantul Ministerului Public și avocat din oficiu C. S., pentru intimatul-inculpat A. G., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitatea operațiunii de contopire a pedepselor.

Astfel, din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului A. G. rezultă că prin sentința penală nr.311/01.06.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin nerecurare, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare conform art.81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani (arestat preventiv la data de 09.02.2011 – eliberat la 01.06.2011).

Totodată, prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P., definitivă prin decizia penală nr.352/13.03.2012 a Curții de apel Iași, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare. Conform art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr.311/01.06.2011 a judecătoriei Târgoviște, iar în urma cumulării aritmetice a pedepselor aplicate, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa d 4 ani și 4 luni închisoare.

Se constată că infracțiunea reținută inculpatului prin sentința penală atacată a fost săvârșită la data de 06.08.2011, astfel că în raport de informațiile din fișa de cazier judiciar, se observă că starea de recidivă postcondmnatorie se reține în sarcina inculpatului față de condamnarea din sentința penală nr.311/01.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin acea sentință.

Se mai constată însă și concurența dintre fapta din prezenta cauză cu faptele reținute în sarcina inculpatului prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P., împrejurare pe care prima instanță nu a reținut-o.

Potrivit art.36 alin.1 Cod penal, în cazul inculpatului condamnat definitiv și care este judecat ulterior pentru infracțiuni concurente, sunt aplicabile art.34 și art.35 Cod penal, astfel că instanța de fond era obligată să contopească pedepsele aplicate în cauzele judecata deja definitiv dar pentru infracțiuni concurente.

Instanța de fond nu a motivat în nici un fel excluderea din operațiunea de contopire a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P., la pedeapsa cu închisoarea de 2 ani și 4 luni deși contopirea pedepselor în caz de concurs de infracțiuni nu este o operațiune facultativă ce ține de aprecierea instanței ci una obligatorie.

Astfel, instanța ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească, în prima fază, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în cauza de față și să constate că aceasta este concurentă cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv (prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P.) și care a fost săvârșită de asemenea în termenul de încercare privind suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite prin sentința penală nr.311/01.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște.

În faza a doua, ar fi urmat ca instanța să cumuleze fiecare dintre pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni concurente (infracțiunea de furt pentru care a fost judecat în prezenta cauză și infracțiunea prev. de art.282 alin.2 din codul penal din 1968 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.28/30.01.2012) cu pedeapsa stabilită anterior prin sentința penală nr.311/01.06.2011 conform regulilor privind recidiva postcondamnatorie (art.37 lit.a cod penal din 1968) executându-se alăturat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile săvârșite în termenul de încercare, cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Într-o ultimă fază, după contopirea fiecărei infracțiuni concurente cu pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, urma ca cele două pedepse rezultante stabilite astfel, să fie contopite din nou conform regulilor privind concursul de infracțiuni, prev. de art.34 lit.b cod penal din 1968.

Sub aspectul succesiunii de legi penale în timp, s-a făcut referire la dispozițiile legale cuprinse în Codul penal de la 1968 având în vedere că în privința regimului suspendării condiționate a executării pedepselor este aplicabil art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012.

Consideră că, sub aspectul dispozițiilor legale ce privesc tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și al recidivei, Codul penal din 1969 ultractivează având în vedere că acesta reprezintă legea mai favorabilă în materie, ce trebuie aplicată în mod obligatoriu conform art.5 din Codul penal în vigoare. Dispozițiile art.5 din Noul cod penal sunt aplicabile și cu referire la limitele de pedeapsă prevăzute de legea mai favorabilă pentru infracțiunea de furt, în speță art.228 alin.1 din codul penal în vigoare.

În final, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar pe fond să se procedeze la contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatului.

Avocat C. S., având cuvântul pentru intimatul-inculpat A. G., declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare al apelului, urmând a se face aplicarea legii penale mai favorabile.

Intimatul-inculpat A. G. având ultimul cuvânt declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare al apelului.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

P. sentința penală nr.688/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, inculpatul A. G., zis „G. Fultuc”, fiul lui V. și C., născut la data de 11.XII.1987 în or.B., județul Ilfov, domiciliat în comuna Butimanu, ., județul Dâmbovița, CNP –_, cetățean român, 2 clase, fără ocupație, aflat în detenție la Penitenciarul Mărgineni, în baza art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru fapta din 6.08.2011 comisă în dauna părții vătămate P. V..

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

Potrivit art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii, durata reținerii și arestului preventiv, din cauza ce a format obiectul dosarului nr._, în care a fost pronunțată sentința penală nr.311/2011, cuprinsă între 8.02.2011 până la 1.06.2011, și s-a luat act că inculpatul se află în stare de deținere într-o altă cauză.

În baza art.346 Cod proc.penală, s-a respins cererea pentru daune morale în sumă de 1000 lei solicitate de partea vătămată P. V. (conform declarației de la fila 25 în d.u.p.), și se ia act că motocoasa Honda sustrasă de inculpat, a fost restituită părții vătămate.

În baza art.191 Cod proc.penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650 lei, în care s-au inclus și onorariile de 300 lei cuvenit avocatului M. M. (delegația nr.1724/2013 aflată la fila 47 în d.u.p.), respectiv 200 lei cuvenit avocatului E. C. (delegația nr.5544/2013, aflată la fila 13 în dosar), onorarii ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.5095/P/2011 emis la 24.09.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul A. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev.și ped.de art.208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în sarcina inculpatului reținându-se că în data de 6.08.2011 a sustras o motocoasă marca Honda model UMK 435E dintr-o anexă a unui imobil aparținând părții vătămate P. V., cu scopul de a și-o însuși pe nedrept.

În actul de sesizare a instanței au fost detaliate împrejurările săvârșirii acestei fapte, arătându-se că la data de 6.08.2011, numitul P. V. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în acea zi, în jurul orelor 8:30,persoane necunoscute i-au sustras dintr-o anexă gospodărească a imobilului pe care-l deține pe raza satului Ungureni, ., o motocoasă marca Honda model UMK 534E, estimând prejudiciul produs la suma de 2.000 lei, și din investigațiile și cercetările efectuate de organele de cercetare penală, s-a stabilit că autor al acestei fapte este inculpatul A. G., zis G. Fultuc, care, după săvârșirea furtului, l-a apelat pe numitul A. M., căruia i-a propus să-i găsească un client pentru a-i vinde respectiva motocositoare, așa că, acesta a mers și a ridicat motocositoarea de la numitul S. G. zis R., unde fusese lăsată de inculpat. A transportat bunul cu ajutorul numitului Tăsnea F., și a oferit-o spre vânzare martorului C. D., zis D. Chelie, suma de 300 lei obținută fiind împărțită între inculpat și numiții A. M. și T. F..

De la martorul cumpărător C. D. a fost ridicată motocositoarea de către organele de poliție și restituită părții vătămate.

S-au evidențiat în rechizitoriu mijloacele de probă pe baza cărora s-a stabilit fapta reținută în sarcina inculpatului, evidențiindu-se că atât inculpatul, cât și numitul A. M., învinuit și el în cauză, au avut o atitudine de recunoaștere a faptelor comise, cel din urmă susținând că nu cunoștea că bunul respectiv, pe care le-a vândut, provenea din comiterea unei fapte penale, astfel că față de aceste s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de tăinuire, iar cu privire la numiții C. D., T. F. și S. G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Cât privește situația inculpatului, în rechizitoriu s-a reținut că acesta are vârsta de 25 de ani, a absolvit numai 2 clase și nu are loc de muncă sau vreo ocupație, evidențiindu-se atitudinea cooperantă cu organele de cercetare penală, dar și că are antecedente penale, care-i atrag starea de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a Cod penal.

După trimiterea sa în judecată, inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prev.de art.320 ind.1 Cod proc.penală, solicitate încuviințată de instanță, astfel că acesta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, declarându-se vinovat.

Procedând la examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța constată că prin aceste probe s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt, prev.de art.208 alin.1 Cod penal, în data de 6.08.2011 în dauna părții vătămate P. V..

Astfel, plângerea și declarația persoanei vătămate P. V., coroborată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție la data de 6.08.2011 și planșele foto efectuate cu acel prilej (filele 14-20 în d.u.p.), cu declarația martorului C. D., cel care a cumpărat motocositoarea găsită la acesta de către organele de cercetare penală, cu declarațiile numiților A. M., cel care a intermediat vânzarea motocositoarei, s-a dovedit că inculpatul a sustras din anexa gospodărească a locuinței părții vătămate, situată în satul Ungureni, ., acea motocositoare marca Honda, pe care partea vătămată P. V. o deținea, conform facturii cu care o achiziționase, înscris aflat la fila 30 în d.u.p., bun pe care l-a recunoscut ca fiind al său atunci când i-a fost prezentat de organul de cercetare penală și restituit (conform procesului-verbal de la fila 26 în d.u.p.).

În cauză nu se identifică dubii în ceea ce privește vinovăția inculpatului, acesta a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, așa că urmează a i se stabili răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev.de art.208 alin.1 Cod penal, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a Cod penal, în raport de condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.311/1.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște.

La alegerea pedepsei, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, întrucât inculpatul a fost judecat în procedura simplificată, ceea ce impune reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de textul incriminator, astfel că-l va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Întrucât această nouă infracțiune a fost săvârșită în cursul termenului de încercare impus acestuia prin sentința penală nr.311 din 9.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște, s-a dispus ca în baza art.83 Cod penal, să fie revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate prin această hotărâre, pedeapsă ce urmează să o execute în întregime alături de noua pedeapsă aplicată în cauza de față, urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a li lit.b Cod penal, neimpunându-se a-i fi restricționate și alte drepturi, dată fiind natura infracțiunii comise.

S-a luat act că inculpatul se află în stare de deținere într-o altă cauză și din pedeapsa închisorii aplicate, în baza art.88 Cod penal și s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv din cauza penală în care a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.311/2011, durată cuprinsă între data de 8.02.2011 până la data de 1.06.2011.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că motocoasa sustrasă de inculpat a fost recuperată în cursul urmăririi penale de la martorul cumpărător C. D., și restituită părții vătămate, astfel că prejudiciul cauzat de inculpat a fost acoperit, iar în ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale în sumă de 1.000 lei, pretinse de partea vătămată, prin cererea depusă în cursul urmăririi penale, aceasta a fost respinsă întrucât nu s-a identificat producerea vreunui prejudiciu moral în dauna acestei persoane.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitatea operațiunii de contopire a pedepselor.

S-a susținut că infracțiunea reținută inculpatului prin sentința penală atacată a fost săvârșită la data de 06.08.2011, astfel că în raport de informațiile din fișa de cazier judiciar, starea de recidivă postcondmnatorie se reține în sarcina inculpatului față de condamnarea din sentința penală nr.311/01.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin acea sentință.

S-a mai constatat însă și concurența dintre fapta din prezenta cauză cu faptele reținute în sarcina inculpatului prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P., împrejurare pe care prima instanță nu a reținut-o.

Astfel, ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească, în prima fază, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în cauza de față și să constate că aceasta este concurentă cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv (prin sentința penală nr.28/30.01.2012 a Judecătoriei P.) și care a fost săvârșită de asemenea în termenul de încercare privind suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite prin sentința penală nr.311/01.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște.

P. a arătat că, sub aspectul dispozițiilor legale ce privesc tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și al recidivei, Codul penal din 1969 ultraactivează având în vedere că acesta reprezintă legea mai favorabilă în materie, ce trebuie aplicată în mod obligatoriu conform art.5 din Codul penal în vigoare. Dispozițiile art.5 din Noul cod penal sunt aplicabile și cu referire la limitele de pedeapsă prevăzute de legea mai favorabilă pentru infracțiunea de furt, în speță art.228 alin.1 din codul penal în vigoare.

În final, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar pe fond să se procedeze la contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatului.

Examinând sentința apelată, în raport de probele administrate până la această fază procesuală, de susținerile parchetului și de dispozițiile art.417 alin.2 Cod procedură penală, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că apelul este nefondat.

În esență, critica parchetului vizează împrejurarea că prima instanță nu a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă și cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 28/30 ianuarie 2012 a Judecătoriei P., rămasă definitivă prin decizia nr. 352/13 martie 2012 a Curții de Apel Iași, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și că în mod nelegal nu a dispus contopirea acestor pedepse.

Este adevărat că în ședința din 21 ianuarie 2014 când au avut loc dezbaterile la prima instanță, reprezentantul parchetului a solicitat să se dispună contopirea pedepsei aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată în 2012 de Judecătoria P., însă solicitarea s-a bazat doar pe fișa de cazier judiciar aflată la fila 25 dosar fond.

Curtea consideră însă că, această operațiune de contopire a pedepselor solicitată de parchet în cererea de apel, în afara faptului că necesita existența la dosar a sentinței penale nr. 28 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei P., pentru a se putea verifica data săvârșirii infracțiunilor, atât în raport cu faptele deduse judecății în prezenta cauză, cât și cu cele din sentința penală nr. 311 din 01 iunie 2011 a Judecătoriei Târgoviște ( aflată tot în antecedența penală a inculpatului), impune luarea în considerare și a împrejurării că este posibil ca hotărârea respectivă să fi fost supusă analizei făcute în cadrul aplicării dispozițiilor art. 6 Cod penal, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod penal la 01 februarie 2014, după data pronunțării sentinței atacate de către instanța de fond.

În plus, curtea consideră că sunt în continuare de actualitate prevederile deciziei nr. LXX/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora „ instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță”.

Această concluzie se impune cu atât mai mult de când au intrat în vigoare dispozițiile noului Cod de procedură penală, care au eliminat calea de atac a recursului, hotărârile de primă instanță fiind atacabile cu o singură cale ordinară de atac. Ori, dacă operațiunea de contopire s-ar realiza direct în apel, așa cum solicită parchetul, inculpatul ar fi lipsit de posibilitatea atacării soluției sub acest aspect.

Cum o astfel de situație nu este prevăzută nici printre motivele de desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cuprinse la art. 421 pct.2 lit. b) din noul Cod de proc. penală, iar operațiunea de contopire a pedepselor va putea fi realizată la cererea inculpatului și pe cale separată, fără a i se încălca principiul judecării în dublu grad de jurisdicție ( fond și apel sau contestație), curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către parchet, în conformitate cu disp. art. 421 pct.1 lit. b) Cod proc. penală.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.75/ 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata onorariului avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat A. G., în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2014.

Președinte, Judecător,

G. D. C. G.

Grefier,

M. M.

Fiind în concediu de odihnă

semnează

Primul grefier

Red.DG/MM,BER

5 ex./07 iulie 2014

d.f._, Judecătoria Târgoviște

j.f. G. O.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel...		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 446/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI