Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 372/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 23114/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 372
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
Președinte – M. V. T.
Judecător – D. A. E.
Grefier – M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. M., fiul lui D. și N., născut la data de 22.09.1969 în București, sector 5, domiciliat în București, ., nr.30, sector 5, având C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 318 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 15.10.2011.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 (din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentinta penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile).
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 732 zile cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Prin aceiași sentință, a mai fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având anulat permisul de conducere, faptă din data de 15.10.2011.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 (din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentinta penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile).
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 732 zile cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele principale rezultante inculpatul S. M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare .
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat S. M., personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul – inculpat S. M. personal având cuvântul precizează că nu și-a angajat avocat și dorește soluționarea cauzei la acest termen.
Curtea aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat S. M. personal având cuvântul, declară că își menține declarațiile dare la instanța de fond unde a recunoscut săvârșirea faptelor și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Apelantul-inculpat S. M. declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu sunt chestiuni prealabile de discutat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.
Apelantul – inculpat S. M. având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul aplicării dispozițiilor art. 5 C.pen. și reducerea pedepsei aplicate, regretând fapta comisă. La stabilirea noilor pedepse solicită să se țină cont de faptul că a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut și a regretat faptele comise, nu s-a sustras urmăririi penale sau cercetării judecătorești și are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul aplicării dispozițiilor art. 5 C.pen. și schimbarea încadrarea juridice a faptelor prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 vechiul C.pr.pen. în art. 336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a vechiul C.pen. și art. 396 alin.10 rap. la art. 375 C.pr. pen., precum și a faptei prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 vechiul C.proc.pen. în art. 335 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a vechiul C.pen. și art. 396 alin.10 rap. la art. 375 C.pr. pen. și aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 318 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost condamnat inculpatul S. M., fiul lui D. și N., născut la data de 22.09.1969 în București, sector 5, domiciliat în București, ., nr.30, sector 5, având C.N.P._, în baza art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 15.10.2011.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 (din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentința penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile).
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 732 zile cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Prin aceiași sentință, a mai fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având anulat permisul de conducere, faptă din data de 15.10.2011.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 (din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentința penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile).
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 732 zile cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele principale rezultante inculpatul S. M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 732 de zile de închisoare .
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr._/P/2011, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 09.10.2013, sub nr._/281/2013.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În data de 15.10.2011, în jurul orelor 23.30, inculpatul S. M. a condus autovehiculul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-., în localitatea Bărcănești, având permisul de conducere anulat și având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, alcooltest ARNF - 0394 nr._, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2245/17.10.2011, declarații martori, înscrisuri, declarațiile învinuitului.
La termenul de judecată din data de 23.01.2014, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 320 ind. 1 Cod proc.pen, acesta declarând că solicită parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească.
La dosar au fost atașate fisa de cazier judiciar și sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 cu mențiuni privind data si modalitatea rămânerii definitive.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.10.2011, în jurul orelor 23.30, inculpatul S. M. a condus autovehiculul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-., în localitatea Bărcănești și a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție rutieră.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul are permisul de conducere anulat din data de 26.02.2009, ca urmare a condamnării acestuia de către Judecătoria Oltenița prin sentința penală nr.279/04.11.2008 rămasă definitivă prin decizia penală nr.311/26.02.2009 a Curții de Apel București, la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art.86, alin.2 și art.87, alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Acest aspect a rezultat ulterior și din adresa nr._/29.10.2011 a Serviciului Rutier Prahova.
Organele de poliție au constatat că inculpatul emană halenă alcoolică și l-au testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind la orele 23.37 de de 0.90 mg/l.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge, deoarece a refuzat recoltarea celei de-a doua probe. Conform Buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.2245/17.10.2011, a rezultat că în data de 16.10.2011, la orele 00.10, inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 g ‰.
Conform Buletinului de examinare clinică întocmit cu ocazia prelevării probei de sânge, inculpatul prezenta halenă alcoolică și părea sub influența alcoolului.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale, susenunțate, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și declarației date în acest sens.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului S. M. de a conduce autoturismul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-., în localitatea Bărcănești, având în sânge o alcoolemie de circa 1,70 g ‰ alcool pur în sânge, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, potrivit acestui text legal, inclus în Capitolul VI al actului normativ, intitulat „Infracțiuni și Pedepse”, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 15.10.2011, în jurul orelor 23.30, pe DN 1, în localitatea Bărcănești, autoturismul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-. o alcoolemie de circa 1,70 g‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța de fond a reținut conducerea autovehiculului pe pe DN 1, în localitatea Bărcănești, drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 16 din același act normativ (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,70 g‰.
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de accidentul în care autoturismul condus de inculpat a fost implicat.
În drept, fapta aceluiași inculpat care la data de 15.10.2011, în jurul orelor 23.30, a condus autoturismul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-. localitatea Bărcănești având anulat permisul de conducere, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86, alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Elementul material al laturii obiective a fost realizat de acțiunea de conducere a unui autovehiculul - marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-. public, respectiv pe DN1 în localitatea Bărcănești, la o dată când inculpatul avea anulat permisul de conducere din data de 26.02.2009 urmarea a condamnării prin sentința penală nr. 279/04.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița rămasă definitivă prin decizia penală nr.311/26.02.2009 a Curții de Apel București.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane lipsite de acest drept, ca urmare a încălcării grave în trecut a legislației rutiere. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art.19, alin.1 lit.b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Infracțiunile analizate au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, considerent pentru care, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a reținut și prevederile art. 33 lit. a C.pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.
Infracțiunile au fost săvârșite de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 37 lit. a Cod Penal. Astfel, prezentele infracțiuni a fost săvârșită de inculpat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante în cuantum de 5 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009, din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentința penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile. Faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte ca pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare să fie considerată ca executată, prin împlinirea restului rămas neexecutat fără ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune (art. 61 alin. 1 teza a I-a C.pen.).
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă, urmând ca ulterior să dea eficiență și prevederilor art. 61 alin. 1 teza a III-a C,pen. referitoare la sancționarea recidivei postcondamnatorii în această situație, pentru ca apoi să dea eficiență concursului de infracțiuni și tratamentului său sancționator reglementat de art. 34 C.pen.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 1 la 5 ani și închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda).
De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 indice 1 alin. 7 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat fiind redusă cu o treime, devenind închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni respectiv de la 4 luni la 2 ani sau ¼ din amendă). Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ea s-a comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală nu a avut consecințe grave însă nivelul alcoolemiei a fost unul ridicat raportat la limita instituită de lege și că a condus pe drumurile publice autoturismul său având anulat permisul de conducere, locul și timpul săvârșirii infracțiunii – pe DN1, drum național important și intens circulat.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum redus în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C.pr.pen., aplicând o pedeapsă peste minimul special pentru fiecare și anume, o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având anulat permisul de conducere, prev de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua, lit.b C.pen.
Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Instanța nu a interzis inculpatului nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c),d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unor infracțiuni de natura celor reținute în sarcina inculpatului, nu relevă un comportament nedemn care să vătămate interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României). De altfel, până la acest moment, nici nu s-a făcut dovada că inculpatul ar avea vreuna dintre aceste calități la data săvârșirii faptei sau în prezent.
După cum s-a arătat și în finalul secțiunii nr. 2 referitoare la încadrarea juridică, infracțiunile care au făcut obiectul prezentei cauze au fost săvârșite de către inculpat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante în cuantum de 5 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009, din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentința penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile. Faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte ca pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare să fie considerată ca executată, prin împlinirea restului rămas neexecutat fără ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune (art. 61 alin. 1 teza a I-a C.pen.), ceea ce a determinat reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Potrivit art. 61 C.pen., teza a II-a, dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. Din acest punct de vedere, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, considerent pentru care, în baza acestui text legal enunțat, instanța va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1830/23.10.2009 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin nerecurare la data de 17.11.2009 (din care a fost liberat condiționat la data de 08.03.2011 prin sentința penala 410/04.03.2011 a Judecătoriei Medgidia cu un rest de pedeapsă neexecutat de 732 de zile.)
În consecință, dând eficiență dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. sancționând recidiva postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului (în acest din urmă caz [revocarea liberării] pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani), instanța de fond a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 732 de zile cu fiecare pedeapsa aplicată prin prezenta, respectiv cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare si 1 an închisoare.
În temeiul 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. a contopit pedepsele principale rezultante aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 732 de zile închisoare.
De asemenea, prin aplicarea acelorași reguli referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, în baza art. 71 alin. 2 C.pen. instanța de fond a interzis în final inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. M., criticând-o pe motive de netemeinicie.
În esență, apelantul inculpat a criticat sentința primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, solicitând, în condițiile intrării în vigoare a noului cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile, în speță noul cod, și reindividualizarea pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele sale personale, cu stabilirea unor pedepse mai ușoare, eventual cu suspendarea condiționată a executării.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatului, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul apelant S. M. la data de 15.10.2011, în jurul orelor 23.30, a condus autovehiculul marca Mazda înmatriculat cu numărul P-4504-., în localitatea Bărcănești având permisul de conducere anulat din data de 26.02.2009, ca urmare a condamnării acestuia, precum și având o alcoolemie peste limita legală, de 1,70 g ‰.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de apelant este legală, raportat la normele în vigoare la momentul comiterii infracțiunilor și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a apelantului pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile legii.
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea, analizând din oficiu problema aplicării dispozițiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod, constată că în cauză, calea de atac formulată de inculpat este fondată în raport de considerentele rezultate din aplicarea acestor dispoziții legale ce instituie principiul legii penale mai favorabile.
Astfel, Curtea constată că faptele au fost săvârșite, în baza unei rezoluții infracționale unice, în data de 15.10.2013, sub imperiul Codului Penal din 1969, încadrarea juridică a faptelor fiind cea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen. și respectiv art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen..
La data de 1 februarie 2014, înainte de judecarea definitiva a cauzei, a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul Penal.
În cadrul noii legi penale, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt reglementate prin art. 336 alin. 1 C.pen. și 335 alin. 2 C.pen., textele legale în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată fiind abrogate.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen., legea penală în vigoare prevede un tratament sancționator mai blând, în sensul că alături de pedeapsa închisorii care are același cuantum a fost prevăzută și pedeapsa alternativă a amenzii.
Dispoziția art. 5 C.pen., ce vizează aplicarea legii penale în timp, este pe deplin incidentă în cauză, deoarece în actuala reglementare, se constată că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe are un tratament sancționator mai blând sub imperiul noii legi penale, care urmează a fi deci reținută ca lege penală mai favorabilă.
Dându-se eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, urmează ca, în prezenta cale de atac Curtea să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunile reglementate în noul Cod penal.
Examinând criticile apelantului din perspectiva aspectelor care țin de individualizarea pedepsei, Curtea constată că faptele au fost comise în condițiile stării de recidivă ca formă a pluralității infracționale, antecedentele acestuia fiind constituite cu predilecție din condamnări pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, împrejurări ce conduc la concluzia că, în vederea realizării reinserției sociale adecvate și eficiente, dar și a respectării principiului proporționalității între gravitatea faptei și pedeapsa aplicată, se impune a se menține durata pedepsei aplicate de către prima instanță pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului apelant, menținându-se și modalitatea de executare prin privare de libertate.
Din acest punct de vedere, Curtea subliniază că în speță nu pot fi identificate circumstanțe atenuante facultative judiciare, așa cum a solicitat apelantul în cadrul motivelor de apel, atât timp cât, potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 21 dosar urmărire fond, acesta a suferit și alte condamnări anterior celei reținute ca reprezentând prim termen al recidivei ca formă a pluralității infracționale.
Împrejurarea invocată, vizând existența unei situații familiale deosebite, nu este de natură a conduce Curtea la concluzia că se impune aplicarea unor sancțiuni penale mai blânde, iar în privința altei modalități de executare a pedepsei, dintre cele neprivative de libertate, așa cum a solicitat apelantul, aceasta nu poate fi din punct de vedere legal aplicată.
În consecință, curtea apreciază ca fiind pe deplin adecvată, raportat la gravitatea faptelor și periculozitatea infractorului, menținerea pedepselor stabilite de către prima instanță, așa încât criticile apelantului sunt apreciate ca fondate numai sub aspectul schimbării de încadrare juridică, urmând deci ca, în baza art.421 alin.2 lit.a Cod proc. penală, aceasta cale de atac să fie admisă și se va desființa în parte sentința în latură penală, și în rejudecare, în aplicarea disp. art. 5 cod penal, conf. art. 386 cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică dată faptelor comise de către apelantul inculpat S. M., în sensul celor anterior menționate, cu păstrarea pedepselor stabilite de către prima instanță.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, se vor înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului, întrucât potrivit acestor dispoziții, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă îb raport cu infracțiunea comisă.
Cum legea nouă a fost identificată, conform raționamentelor de mai sus, ca lege mai favorabilă, se constată că, potrivit art. 65 alin. 1 cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și o cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Cum instanța de fond nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, rezultă așadar că pedepsele accesorii nu mai pot fi aplicate inculpatului, în raport de aceste dispoziții legale, urmând deci a fi înlăturate.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței în latură penală și civilă, nefiind formulate critici, iar la examinarea din oficiu, potrivit efectului devolutiv, nefiind identificate alte aspecte de natură să determine reformarea hotărârii.
Văzând și disp.art.275 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. M., fiul lui D. și N., născut la data de 22.09.1969 în București, sector 5, domiciliat în București, ., nr.30, sector 5, având C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 318 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte și rejudecând, în baza dispozițiilor art. 5 C.pen.:
Schimbă încadrarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului din art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 vechiul C.pr.pen. în art. 336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a vechiul C.pen. și art. 396 alin.10 rap. la art. 375 C.pr. pen. și menține pedeapsa aplicată.
Schimbă încadrarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului din art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 vechiul C.proc.pen. în art. 335 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a vechiul C.pen. și art. 396 alin.10 rap. la art. 375 C.pr. pen. și menține pedeapsa aplicată.
Constată că nu pot fi aplicate pedepse accesorii și pedepse complementare.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. T. D. A. E.
GREFIER,
M. P.
Red. E.D.A.
Tehn. Grefier P.M.
6 ex./06.05.2014
d.f.._ Judecătoria Ploiești
j.f. S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
