Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 134/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 825/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 134
Ședința publică din data de 25.04.2014
PREȘEDINTE - P. M. F.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – D. – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror S. G.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de P. de pe lângă ICCJ – D. – S. Teritorial Ploiești și condamnata P. C. A. M., fiica lui C. și C., ns.la data de 19.03.1982, deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 213/14.03.2014 a Tribunalului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea– condamnată P. C. A. M., aflată în stare de arest, personal și asistat de avocat B. M., apărător ales din Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat B. M., având cuvântul pentru condamnata aflată în stare de arest, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu aceasta arată că pe rolul Tribunalului Prahova se mai află în curs de soluționare o contestație formulată de comisie tot pentru aplicarea legii penale mai favorabile, cu nr._ și pentru care s-a amânat pronunțarea la data de 29.04.2014.
Față de această împrejurare consideră că s-ar impune acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul față de susținerea apărătorului ales al condamnatei arată că existența unei alte contestații pe rolul Tribunalului Prahova nu este un motiv de amânare a prezentei cauze.
Mai arată că la Curtea de Apel Ploiești se soluționează contestațiile iar la Tribunalul Prahova cauza este pe fond.
Curtea apreciază că existența unei alte contestații pe rolul Tribunalului Prahova nu este un motiv de amânare a prezentei cauze, sens în care respinge cererea formulată de contestatoare prin apărătorul său ales.
Avocat B. M., având cuvântul pentru contestatoarea – condamnată aflată în stare de arest, depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că sentința atacată este nelegală din perspectiva greșitei aplicări a legii penale mai favorabile.
Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a redus pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor.
Astfel instanța de fond a procedat în mod nelegal la reducerea pedepsei principale de 6 ani pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pedeapsă aplicată conform sentinței penale nr. 35/2011 de către Tribunalul Argeș, fără a proceda anterior la stabilirea în ansamblu a legii penale mai favorabile aplicate persoanei condamnate.
Din conținutul noilor dispoziții legale se observă clar voința legiuitorului de a renunța la posibilitatea aplicării facultative a legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, consacrată în prevederile art. 15 cod penal anterior, prin adoptarea Noului Cod Penal urmărindu-se reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse principiului constituțional al autorității de lucru judecat, o restrângere a acestei autorități fiind justificată doar în măsura în care ea are la bază tot un principiu de natură constituțională. Or, în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, o limitare a autorității de lucru judecat este justificată de necesitatea asigurării respectării principiului legalității pedepsei, ceea ce înseamnă că în condițiile în care pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă există o diferență de pedeapsă care nu se regăsește într-un text în vigoare, fiind astfel necesară reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă.
Cu totul alta este situația în cazul aplicării facultative a legii penale mai favorabile, când pedeapsa este legală și în raport de legea veche și în raport de legea nouă, astfel că nu se mai poate identifica un temei constituțional pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Instanța de fond trebuia să constate că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune așa cum era prevăzută în vechiul cod penal, este mai favorabilă decât pedeapsa stabilită conform dispozițiilor din noul cod penal, astfel încât nu se impunea reducerea pedepsei de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Totodată, ignorând cele învederate anterior, în aplicarea disp. art. 6 NCP recontopirea pedepselor în cazul persoanei condamnate ( identificarea pedepsei cele mai grele, respectiv aceea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani conform disp. art. 36 al.1 c.p., la care se adaugă sporul de 1/3 din restul pedepselor adică 1 an și 7 luni ) nu se putea realiza decât în temeiul disp. art. 39 NCP având ca efect stabilirea unei pedepse rezultante cu mult mai mare decât pedeapsa aflată în executare.
Apreciază că în aplicarea disp. art. 6 NCP nu pot fi combinate dispoziții mai favorabile din legi penale succesive ( și din vechiul cod penal și din noul cod penal în vigoare la data soluționării sesizării), așa cum a făcut instanța de fond la momentul analizării sesizării Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor.
Constatând că rezultanta aplicată inițial este inferioară, apreciază că în mod corect Tribunalul Prahova trebuia să constate că pedeapsa aplicată în baza codului penal din 1968 apare ca fiind mai favorabilă condamnatei, astfel încât se impunea respingerea ca neîntemeiată a sesizării formulate de către Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Târgșor, constatând totodată că Legea nr. 286/2009 privind codul penal nu reprezintă o lege penală mai favorabilă pentru persoana condamnată.
Față de toate acestea solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate iar pe fond, respingerea sesizării.
Avocat B. M., având cuvântul pentru condamnată, solicită instanței respingerea contestației formulate de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești întrucât pe vechiul cod penal aplicarea sporului era facultativă, iar prin recalculare nu i se poate adăuga acea treime.
În ceea ce privește contestația formulată de condamnată arată că acesteia i s-a redus pedeapsa de către instanța de fond de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Precizează că, aceasta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor, la judecarea cauzei în apel, dar și la Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat și s-a judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320/1 c.p.p.
Solicită instanței admiterea contestației formulată de condamnată, aplicarea legii penale mai favorabile, a disp. art. 320/1 c.p.p., aplicarea noilor limite de pedeapsă și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu executarea acesteia în regim de detenție.
Cui privire la contopire și aplicarea sporului de pedeapsă apreciază că acesteia nu i se mai poate aplica vreun spor de pedeapsă cu precizarea că altor condamnați li s-au redus pedepsele de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Condamnata P. C. A. M., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 213/14.03.2014 a Tribunalului Prahova, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 C.penal s-a admis contestația formulată de condamnata P. C. A. M., fiica lui R. C. și R. C., născută la 19.03.1982 în București, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal, aplicată prin s.p. nr. 35/27.01.2011 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 3363/01.11.2013 a I.C.C.J., în pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.;
- 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 279 alin. 1 rap. la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b din Legea 297/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c;
- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.;
- 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. 1,2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 lit. c C.p.p.
În baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 244 alin. 1,2 Noul C.penal, s-a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p, la 5 ani închisoare.
S-a constatat că față de celelalte pedepse nu este aplicabil art. 6 C.penal.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 C.penal, s-au contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, cu cele două pedepse de câte 5 luni închisoare și cu pedepsele complementare, în final condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b,c C.penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 04.11.2013 până la zi.
Totodată, s-a menținut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 61/2011 din 04.11.2013 emis de Tribunalul Argeș și emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2014 și înregistrată sub numărul_, condamnata P. C. A. M., fiica lui R. C. și R. C., născută la 19.03.1982 în București, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr. 61/2011 emis de Tribunalul Argeș și a sentinței penale de condamnare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 35/27.01.2011 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 3363/01.11.2013 a I.C.C.J., au fost aplicate condamnatei pedepsele de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.; 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 279 alin. 1 rap. la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b din Legea 297/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.; 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. 1,2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 lit. c C.p.p.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr. 61/2011 din 04.11.2013 al Tribunalului Argeș.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, s-a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
De asemenea, legea nu mai preia vechile dispoziții ale art. 15 C.penal, care permiteau o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate care nu depășea maximul special prevăzut de legea nouă, solicitarea condamnatei de a se aplica aceste dispoziții, ca lege mai favorabilă, fiind inadmisibilă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța a constatat că în privința infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, în prezent aceasta se regăsește în dispozițiile art. 367 C.penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 al 5 ani. Prin urmare, pedeapsa aplicată concret condamnatei, de 4 ani închisoare, nu depășește maximul special, neimpunându-se reducerea acesteia.
În privința infracțiunii prevăzute la art. 279 C.penal, aceasta se regăsește în dispozițiile art. 342 C.penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, nici în acest caz pedeapsa aplicată în concret condamnatei, de 5 luni închisoare, nedepășind maximul special, neimpunându-se reducerea.
Infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,5 C.penal anterior cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal anterior, se regăsește în dispozițiile noului cod penal la art. 244 alin. 1,2, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 al 5 ani, pedeapsa aplicată în concret condamnatei, de 6 ani închisoare, depășind maximul special.
Prin urmare, în privința acestei pedepse se impune reducerea sa la maximul special prevăzut de actualele dispoziții, respectiv la 5 ani închisoare.
În privința infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. 1,2 din legea 161/2003 se regăsește în prezent în dispozițiile art. 360 C.penal, fiind prevăzută cu pedeapsa de la 6 luni la 5 ani, în acest caz pedeapsa aplicată în concret condamnatei, de 5 luni închisoare, nedepășind maximul special, neimpunându-se reducerea.
În privința pedepsei complementare aplicate, se observă că aceasta nu depășește maximul duratei pentru care în prezent poate fi luată, văzând dispozițiile art. 66 Noul Cod penal, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unui sau mai multora dintre drepturile prevăzute de lege.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 c.penal numai în privința infracțiunii de înșelăciune.
Față de considerentele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 C.penal, instanța a admis contestația formulată de condamnata P. C. A. M..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal, aplicată prin s.p. nr. 35/27.01.2011 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 3363/01.11.2013 a I.C.C.J., în pedepsele componente, după cum urmează: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.; 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 279 alin. 1 rap. la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b din Legea 297/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p.; 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. 1,2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 lit. c C.p.p.
În baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 244 alin. 1,2 Noul C.penal, s-a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 alin. 1 lit. c C.p.p, la 5 ani închisoare.
S-a constatat că față de celelalte pedepse nu este aplicabil art. 6 C.penal.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 C.penal, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, cu cele două pedepse de câte 5 luni închisoare și cu pedepsele complementare, în final condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b,c C.penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 04.11.2013 până la zi.
S-a menținut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b, c C.penal și în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
Totodată s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 61/2011 din 04.11.2013 emis de Tribunalul Argeș și emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial Ploiești și condamnata P. C. A. M..
În motivarea căii de atac, procurorul susține că, deși pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune depășește maximul special prevăzut de Noul Cod Penal, în final, aplicând regulile de contopire a pedepsei prev. de art. 39 din NCP nu ar rezulta o pedeapsă mai mică decât cea aplicată și pe care o execută condamnata.
În opinia procurorului nu pot fi combinate dispoziții noi favorabile din legile penale succesive, așa cum a procedat prima instanță, chiar dacă pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune a scăzut în noua reglementare, maximul special fiind de 5 ani închisoare, prima instanță trebuia să țină seama că infracțiunea a fost comisă în formă continuată ( art. 41 al.2 cod penal anterior ), astfel că potrivit noilor dispoziții legale ( art. 36 al.1 NCP ) era necesar aplicarea unui spor de 3 ani. Deci, rezultă o pedeapsă mult mai mare decât cea aplicată în baza legii vechi.
În motivarea orală a contestației, condamnata P. C. A. M., solicită prin apărător ales admiterea contestației și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță cu argumentul că, pedeapsa trebuia redusă sub 5 ani închisoare prin reținerea disp. art. 320/1 c.p.p.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de criticile invocate, dar4 și din oficiu, Curtea va aprecia fondată contestația procurorului și nefondată pe cea a condamnatei.
Astfel, prin sentința atacată prima instanță a constatat incidența legii penale mai favorabile ( art. 6 c.p.) cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 din codul penal anterior, pedeapsă ce depășește maximul special prevăzut de art. 244 al.2 din NCP.
În acest sens a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare ( pedeapsa cea mai grea aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune ), iar în urma reducerii pedepsei celei noi la 5 ani închisoare în baza art. 34 cod penal anterior i-a aplicat condamnatei o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
Acest procedeu de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepsei definitive ( art. 6 c.p. ), nu a fost îmbrățișat și de instanța supremă care, la data de 14.04.2014 a tranșat acest aspect, conform art. 475 și urm. c.p.p., în sensul că după repunerea pedepselor în individualitatea lor și reduse conform legii noi, contopirea are loc conform disp. art. 39 din NCP.
În atare situație, conform, disp. art. 39 lit.b din NCP la pedeapsa închisorii cea mai grea ce face parte din concursul de infracțiuni se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
În cazul condamnatei – contestatoare la pedeapsa de 5 ani închisoare redusă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune se adaugă 1/3 din totalul pedepselor de 4 ani și respectiv 5 luni închisoare aplicate ( și nereduse ), pentru celelalte două infracțiuni din concurs, rezultând astfel o pedeapsă cu închisoarea de peste 6 ani, mai mult decât cea pe care o execută în prezent condamnata.
În concluzie, legea mai favorabilă condamnatei este legea veche după care are de executat o pedeapsă de 6 ani închisoare, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 6 din NCP.
Referitor la susținerea condamnatei în sensul de a se reține disp. art. 320/1 c.p.p. pentru infracțiunile ce fac parte din concursul de infracțiuni, Curtea consideră că acest lucru nu este posibil pe calea contestației la executare dacă dispozițiile respective nu au fost reținute de instanța ce a soluționat fondul cauzei.
Față de aceste considerente Curtea constată întemeiată contestația procurorului, motiv pentru care, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 o va admite, va desființa hotărârea atacată și va respinge contestația formulată de condamnată.
Totodată, în baza aceluiași text de lege va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnată împotriva hotărârii primei instanțe.
Va obliga pe condamnată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația Parchetului de pe lângă ICCJ – D. – S. Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 213/14.03.2014 a Tribunalului Prahova.
În baza art.23 din L.255/2013 desființează sentința atacată și pe fond respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata P. C. A. M. fica lui R. C. și R. C., născută la 19 martie 1982 în București, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sp 35/2011 a Tribunalului Argeș, privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (disp. art.6 din C.pen.).
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata P. C. A. M..
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2014.
Președinte,
P. M. F.
Grefier,
M. E.
Red.PMF
Tehnored.EM
5 ex./15.05.2014
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. S. A. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 74/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
