Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 211/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 22131/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.211
Ședința publică din data de 14 martie 2014,
Președinte: - C. G.
Judecător: - G. D.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. L. Z., fiul lui N. și D., născut la data de 09.09.1980, în Ploiesti, jud. Prahova, domiciliat în Com.Sirna, ., jud. Prahova, CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.2469/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.26 C.penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a C.penal, cu aplicarea art.37 alin.1, lit.b C.pen, cu aplic. art. 3201 alin.7 C.pr.penală, inculpatul C. L. Z. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din 28.05.2013.
În baza art. 8 C.penală s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada arestării preventive de la 04.09.2013 la zi, iar în temeiul art.350 alin.1 C.pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. L. Z..
S-a constatat faptul că acțiunea civilă a fost soluționată prin sentința penala nr. 1957/08.10.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiesti în dosarul cu nr._/281/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat C. L. Z. în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales A. M. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială . nr._/13.02.2014) și intimații-persoane vătămate L. A., L. A., L. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art.356 C.pr.penală, s-a dat posibilitatea apelantului-inculpat C. L. Z. să ia legătura cu apărătorul său ales.
Avocat M. A. depune la dosar o declarație autentificată la Biroul Notarial I. C. sun nr.1049/07 martie 2014, în care se arată că intimații-persoane vătămate L. A., L. A., L. M. renunță la orice pretenții atât pe latură civilă, cât și pe latură penală împotriva inculpatului și se împacă cu acesta.
Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală a luat declarație inculpatului-apelant C. L. Z., declarația dată fiind semnată de acesta după ce a fost citită și semnată de inculpat și apărătorul său ales.
Avocat M. A., pentru apelantul-inculpat C. L. Z. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală.
Avocat A. M. având cuvântul pentru apelantul-inculpat C. L. Z. solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prev. de art.229 alin.2 din Noul cod penal, urmând a se lua act că între părți a intervenit împăcarea și a se dispune încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpatul C. L. Z., desființarea în parte a hotărârii și în baza art.386 C.pr.penală schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a din vechiul cod penal, în infracțiunea prev. de art.48 rap. la art.228 noul cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a din codul penal actual, iar în temeiul disp. art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.d C.pr.penală rap. la art.231 alin.2 C.pr.penală să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
Intimații-persoane vătămate L. A., L. A. și L. M., având pe rând cuvântul, declară că sunt de acord să se împace cu inculpatul.
Apelantul-inculpat C. L. Z. având personal ultimul cuvânt, declară că regretă cele întâmplate.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2469/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.26 C.penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a C.penal, cu aplicarea art.37 alin.1, lit.b C.pen, cu aplic. art. 3201 alin.7 C.p.p., inculpatul C. L. Z., fiul lui N. si D., născut la data de 09.09.1980, in Ploiesti, jud. Prahova, domiciliat în Com. Sirna, ., jud. Prahova, CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă din 28.05.2013.
În baza art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada arestării preventive de la 04.09.2013 la zi.
În temeiul art.71 C.penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod Penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 al. 1 C.roc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. L. Z..
S-a constatat că acțiunea civilă a fost soluționată prin sentința penală nr. 1957/08.10.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiesti in dosarul cu nr._/281/2013.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 7444/P/2013 din data de 26.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C. L. Z., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - 209, alin.1, lit. a C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. b C.pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate L. A., L. A. și L. M.; proces-verbal de cercetare la fața locului si planșe foto; declarația inculpatului C. L. Z.; fișa de cazier a inculpatului C. L. Z.; declarațiile inculpaților Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I.; fișele de cazier judiciar ale inculpaților; declarațiile martorului C. Nicușor; raportul de expertiză dactiloscopică nr._/03.06.2013 al Serviciului Criminalistic - IPJ Prahova; procese-verbale de recunoaștere după fotografie; dovadă predare camera de corpuri delicte; cupoane pensii a părților vătămate L. A., L. A.; adeverință salariat L. M.; procese-verbale de redare rezumativa interceptări; procese-verbale de investigație.
Potrivit art.3201 C.proc.pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara în fața instanței sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, conform art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.
La termenul din data de 12.11.2013, în ședință publică, instanța de fond, procedând conform art. 3201 C.proc.pen., a pus în vedere inculpatului faptul că legea recunoaște prerogativa de a solicita personal ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura simplificată, în măsura în care recunosc faptele reținute în sarcina lui, așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței și înțelege să se judece în baza probelor ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale, daca le cunoaște și își însușește probele administrate pe parcursul urmăririi penale, fără a mai solicita administrarea altor probe, în afară de înscrisurile în circumstanțiere. La același termen, inculpatul a declarat personal că dorește să beneficieze de judecata în formă simplificată, cu respectarea condițiilor impuse de art. 3201 C.proc.pen.
Instanța de fond, dând eficienta dispozițiilor art. 322 C.proc.pen., a adus la cunoștința inculpatului în ce constă învinuirea ce i-a fost adusă, ulterior procedând la audierea lui, inculpatul recunoscând fapta săvârșita așa cum a fost descrisă în actul de sesizare. D. fiind faptul că, prin declarațiile date, inculpatul a recunoscut întocmai faptele descrise în rechizitoriu, iar probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente și edificatoare așa încât este posibilă stabilirea vinovăției dincolo de orice dubiu rezonabil instanța a admis cererile și a pășit la judecata cauzei.
Analizând probele administrate în faza urmăririi penale, singurele admisibile în procedura de judecată prevăzută de art. 3201 C.proc.pen., cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 28.05.2013, inculpatul C. L. Z. s-a întâlnit cu inculpații Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I. în municipiul Ploiești si au premeditat o modalitate in care pot face rost de bani. In acest sens cei patru inculpați au pregătit o tavă cu mai multe legume și fructe și, sub pretextul că oferă cu titlu gratuit (de pomană) bunurile respective, intenționau să pătrundă în locuința părții vătămate de unde să sustragă bani.
In continuare, cei patru inculpați s-au deplasat cu autoturismul marca Audi proprietatea inculpatului C. L. Z., condus de către acesta, pe raza . părților vătămate L. A., L. A. și L. M. situată în ., jud. Prahova.
O dată ajunși în zona locuinței victimelor, inculpații Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I. s-au deplasat și au pătruns în locuința L. A., L. A. și L. M. și în timp ce inculpații convingeau părțile vătămate să accepte de pomană au reușit să sustragă trei cutii în care se afla suma de 20.100 lei.
In acest timp inculpatul C. L. Z. a poziționat autoturismul în apropierea locuinței părților vătămate pentru ca ceilalți inculpați să aibă acces facil la mașină, menținând motorul acesteia pornit.
La un moment dat inculpații Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I. au părăsit curtea locuinței părților vătămate în grabă, s-au urcat în autoturismul marca Audi iar inculpatul C. L. Z. a demarat, reușind să-și asigure scăparea de la fața locului.
In cauză a fost audiat martorul ocular C. Nicușor, care a apelat Sistemul 112 la data comiterii faptei și care a declarat că la data de 28.05.2013, în jurul orei 11:40, se deplasa prin satul Bucov iar la un moment dat a văzut trei persoane, doi bărbați și o femeie, care ieșeau din curtea locuinței părților vătămate, iar în urma lor soții L. strigau „hoții, hoții", cei trei urcându-se într-un autoturism Audi, unde îi aștepta un șofer și au demarat în grabă.
Martorul a mai arătat că în momentul în care cei patru au fugit cu mașina, au trecut pe lângă el, șoferul chiar zâmbind, aspect pe care martorul l-a reținut, deoarece, geamul portierei era deschis.
Martorul i-a recunoscut după planșă fotografică pe inculpatul M. Pardalian, arătând că acesta se afla pe locul din față dreapta al autoturismului cât și pe inculpatul C. L. Z., șoferul mașinii, oferind o descriere detaliată a chipului acestuia din urmă.
Prejudiciul creat de inculpați a fost în suma de 20.100 lei.
Din interceptările efectuate în cauză, în baza autorizațiilor de interceptare au rezultat date cu privire la participarea la comiterea faptei în calitate complice a inculpatului C. L. Z..
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului C. L. Z., care în data de 28.05.2013, i-a ajutat pe inculpații Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I. să sustragă o sumă de bani, în sensul că i-a transportat cu autoturismul propriu la și de la locuința părților vătămate, asigurându-le astfel scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208, alin. 1 - 209, alin.1, lit. a C.pen.
Elementul material al infracțiunii a fost realizat prin acțiunea de ajutare a inculpaților Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I. să sustragă o sumă de bani, în sensul că i-a transportat cu autoturismul propriu la și de la locuința părților vătămate, asigurându-le astfel scăparea.
Urmarea imediată a realizării elementului material o reprezintă deposedarea părții vătămate de bunurile sustrase, aducându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, aspecte ce au fost dovedite prin întregul ansamblu probator administrat în faza urmăririi penale.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a C.pen., având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.
Prima instanță a reținut forma calificată a infracțiunii de furt, în varianta prev de art. 209 alin. 1 a C.pen., fapta fiind săvârșită de două sau mai multe persoane.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului C. L. Z., s-a constatat că prin sentința penală nr.1065/04.05.2006 a Judecătoriei Ploiești, i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă de totală de 2 ani și 1035 zile de închisoare pentru săvârșirea unor infracțiunii furt calificat. Inculpatul a executat pedeapsa fiind eliberat în data de 10.02.2009 cu un rest de pedeapsă de 600 zile, săvârșind astfel prezenta faptă în stare de recidiva postexecutorie.
Instanța de fond, în lumina dispozițiilor art.52 și art.72 C.pen., a avut în vedere atât scopul, ca mijloc represiv și educativ, cât și gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită .
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările concrete, urmarea produsă, persoana și conduita inculpaților.
Pericolul social concret al faptelor comise rezidă din modul de săvârșire a infracțiunii, precum și prin raportare la mobilul avut în vedere de inculpat reținând că acesta, a acționat cu premeditare, de două sau mai multe persoane, aspecte ce relevă o îndrăzneală sporită a acestuia în săvârșirea faptei antisociale. Este adevărat că pe parcursul urmăririi penale și a judecății inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina lor în cuprinsul actului de sesizare însă nu poate fi subestimat că prin atitudinea manifestată înainte de cercetarea în cauză și conduita indezirabilă, manifestarea sa procesuală nu poate fi considerată decât un formalism, instanța de fond apreciind că pe viitor un astfel de comportament al inculpatului nu va fi lesne de revizuit. Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a constatat că inculpatul nu conștientizează a gravitatea faptelor, aspect decelat și din modalitatea de a acționa în săvârșirea faptelor.
Infracțiunea săvârșită, fiind îndreptată împotriva patrimoniului, la individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont și de întinderea prejudiciului cauzat, precizat de către partea vătămată raliindu-se sub acest aspect jurisprudenței în materie care a statuat că infracțiunile contra patrimoniului, cuantumul prejudiciului este de esența individualizării acțiunii penale, chiar daca va constata că acțiunea civilă a fost deja soluționata.
Față de aceste aspecte, având în vedere că inculpatul a săvârșit prezenta fapta în stare de recidiva postexecutorie, instanța de fond a constatat că inculpatul perseverează în activitatea infracționala, sancțiunile anterioare neatingându-și scopul educativ și preventiv.
În considerarea faptului că inculpatul a solicitat instanței, înainte de efectuarea cercetării judecătorești, parcurgerea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C.pen.p., recunoscând în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și însușindu-și mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform art.3201 alin.7 C.pen.penală.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama, în principal, de antecedența penală a acestuia,de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia prevederile art. 71 alin. 2 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.
In lumina jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale si art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, in principiu prin hotărârea pronunțata in cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. si P. v. Romania, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art 20 din Constitutie raportat la art 46 din Convenție, instanța de fond a interzis inculpatului, doar acele drepturi prev de art 64 C.p față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei, În consecință va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a luat act că acțiunea civila a fost soluționata prin sentința penala nr. 1957/08.10.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiesti în dosarul cu nr._/281/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C. L. Z., cale de atac înregistrată pe rolul Curții la data de 09 ianuarie 2014, astfel încât, în raport de disp. art.10 alin.2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, la termenul de judecată din data de 13 februarie 2014 s-a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel.
În motivarea căii de atac, apelantul a arătat că, prin . noului cod penal la data de 01 februarie 2014, se impune a se da eficiență principiului legii penale mai favorabile, cu observarea faptului că, potrivit actualei reglementări, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de furt simplu.
În raport de manifestarea de voință a persoanelor vătămate, care au arătat că înțeleg să se împace cu inculpatul, așa cum reiese din declarațiile notariale autentificate, iar inculpatul manifestându-și voința în același sens, s-a solicitat a se lua act de faptul că a intervenit împăcarea părților, ceea ce are drept consecință încetarea procesului penal.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul-inculpat C. L. Z. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate L. A., L. A. și L. M.; proces-verbal de cercetare la fața locului si planșe foto; fișa de cazier a inculpatului C. L. Z.; declarațiile inculpaților Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I.; fișele de cazier judiciar ale inculpaților; declarațiile martorului C. Nicușor; raportul de expertiză dactiloscopică nr._/03.06.2013 al Serviciului Criminalistic - IPJ Prahova; procese-verbale de recunoaștere după fotografie; dovadă predare camera de corpuri delicte; cupoane pensii a părților vătămate L. A., L. A.; adeverință salariat L. M.; procese-verbale de redare rezumativa interceptări; procese-verbale de investigație, declarațiile inculpatului care a recunoscut vinovăția sa.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul C. L. Z. în data de 28.05.2013, i-a ajutat pe inculpații Restas Jozsef, M. Pardalian și C. I., care au fost deduși judecății pe cale separată, să sustragă o sumă de bani, în sensul că i-a transportat cu autoturismul propriu la și de la locuința părților vătămate, asigurându-le astfel scăparea, iar în drept, în mod corect s-a reținut că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208, alin. 1 - 209, alin.1, lit. a Cod penal din 1969, aceasta fiind legea în vigoare la momentul consumării activității infracționale.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de apelant este legală, raportat la normele în vigoare la momentul epuizării infracțiunii și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a apelantului pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile legii.
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea, analizând problema aplicării dispozițiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod, constată că în cauză, calea de atac formulată de inculpat este fondată în raport de considerentele rezultate din aplicarea acestor dispoziții legale ce instituie principiul legii penale mai favorabile.
Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Examinând aceste dispoziții, curtea constată că, prin . Codului penal, au fost modificate conținutul agravantelor infracțiunii de furt calificat, mai exact fost abrogată varianta calificată a infracțiunii de furt care vizează săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane, astfel încât infracțiunea săvârșită de inculpat este incriminată actualmente în disp. art.228 Cod penal, nemaifiind incidentă actualmente niciuna dintre agravantele prevăzute de art.229 Cod penal care reglementează furtul calificat, așa încât infracțiunea este aplicabilă în forma ei simplă prevăzută de art.228 Cod penal.
Însă, având în vedere faptul că la comiterea faptei au participat în calitate de autori cele trei persoane sus menționate care au fost deduse judecății în mod separat, inculpatul acționând în calitate de complice, Curtea constată că urmează a fi reținută la încadrarea juridică a faptei disp. art.77 lit.a Cod penal care reglementează ca circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Potrivit art.159 alin.1 Cod penal, împăcarea intervine și în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
Potrivit art.231 alin.2 Cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art.228, art.229 alin.1, alin.2 lit.b și c și art.230, împăcarea înlătură răspunderea penală.
Această dispoziție legală care prevede posibilitatea înlăturării răspunderii penale în cazul infracțiunii de furt simplu și în cazul unora dintre formele calificate ale furtului, are drept consecință stingerea acțiunii penale întrucât, potrivit art.17 alin.2 Cod procedură penală, în cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.
Această cauză de înlăturare a răspunderii penale este prevăzută în art.231 Cod penal care reglementează plângerea prealabilă și împăcarea, curtea apreciind că, din interpretarea literală a textului rezultă că înlăturarea răspunderii penale reglementată de alin.2 este incidentă în cazul tuturor infracțiunilor de furt definite de acest alineat și nu numai în cazul infracțiunilor săvârșite între membrii de familie, astfel încât această cauză de stingere a acțiunii penale devine aplicabilă în cazul tuturor faptelor prevăzute în Capitolul I al infracțiunilor contra patrimoniului și nu numai în cazul infracțiunilor săvârșite între membrii de familie.
Curtea apreciază că această concluzie este impusă de maniera de reglementare a art.231 Cod penal care reglementează în mod distinct plângerea prealabilă și împăcarea, observându-se că alineatul 1 reglementează furturile ce se pedepsesc numai la plângerea prealabilă, iar alineatul 2 reglementează faptele în privința cărora împăcarea înlătură răspunderea penală, fără a se face vreo mențiune expresă și deci fără ca legea să distingă în sensul că împăcarea intervine numai în situația faptelor săvârșite între membrii de familie.
În această situație, cum dispozițiile legii penale sunt de strictă interpretare, curtea constată că prin . Codului penal dispozițiile art.231 alin.2 ce reglementează împăcarea ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sunt de imediată aplicare în privința tuturor infracțiunilor prevăzute în conținutul acestui alineat, fără a se prevedea cerința ca acestea să fie săvârșite între membrii de familie.
Prin urmare, aceasta constituie o dispoziție legală, favorabilă inculpatului deoarece fapta comisă de acesta, întrunind actualmente elementele constitutive ale formei simple și nu ale formei calificate a furtului, este susceptibilă de a atrage înlăturarea răspunderii penale în condițiile împăcării părților, aceasta constituind o cauză de stingere a acțiunii penale.
În concret, această împăcare își produce efectele în speță deoarece prin declarațiile date de persoanele vătămate L. A., L. A. și L. M., autentificate sub nr.1049/07 martie 2014 de Biroul individual notarial I. C. din Ploiești, se precizează în mod expres că persoanele vătămate au înțeles să renunțe la orice pretenții atât în latură civilă, cât și în latură penală și că se împacă cu inculpatul sub toate aspectele ce fac obiectul prezentului dosar, în mod corelativ inculpatul declarând personal, în ședință publică din 14 martie 2014, că înțelege să se împace cu părțile vătămate.
În atare situație, curtea constată că prezenta cale de atac este fondată, urmând să fie admisă potrivit art.421 alin.2 lit.a cod procedură penală u consecința desființării în totalitate a sentinței și rejudecându-se acțiunea penală, potrivit acestor dispoziții legale:
În aplicarea art. 5 cod penal: conf. art. 386 cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică dată faptei de complicitate la furt calificat comisă de apelantul-inculpat C. L. Z. din disp. art.26 cod penal din 1969 rap. la art.208-209 lit.a, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal din 1969, și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969, în complicitate la furt simplu, faptă prev. de disp. art. 48 rap. la art. 228 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a cod penal privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună și cu menținerea disp.art. 37 lit. b cod penal din 1969, deoarece sub aspect sancționator, regimul recidivei din vechea lege penală este mai favorabil inculpatului, menținându-se aplicarea în cauză a dispozițiilor legale ce reglementează recunoașterea vinovăției, respectiv aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969, ale căror efecte sunt identice cu ambele reglementări din perspectiva reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
Cât privește existența recidivei, curtea constată că în cazul inculpatului primul termen al acesteia îl constituie pedeapsa anterioară de 2 ani și 1035 zile închisoare aplicată prin sentința penală 1065/04.05.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 407/14.06.2006 a Tribunalului Prahova, inculpatul fiind arestat la 04.02.2006 și liberat condiționat la 10.02.2009 cu un rest de pedeapsă de 600 zile închisoare care a fost împlinit până la momentul comiterii infracțiunii deduse judecății.
Așa fiind, din perspectiva condițiilor cerute de dispozițiile legale în vigoare la momentul judecării apelului, pentru existența recidivei se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.41 Cod penal cu privire la ambele termene ale recidivei, situație în care dispozițiile legale anterioare sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul regimului sancționator al acestei pluralități infracționale, care este mai blând sub imperiul vechii legi penale, care prevedea doar posibilitatea aplicării unui spor facultativ de pedeapsă, în timp ce dispozițiile legale actuale prevăd obligativitatea majorării cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzută de lege, conform art.43 alin.5 Cod penal.
În consecință, după admiterea căii de atac, în baza disp. 396 alin. 6 cod procedură penală rap. la art.17 alin.2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, cu aplic. art. 231 alin. 2 cod penal, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. L. Z. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt, prev. de disp. art. 48 rap. la art. 228 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a cod penal și art. 37 lit. b cod penal din 1969, și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969, în dauna persoanelor vătămate L. A., L. A. și L. M., prin împăcarea părților.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. L. Z. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.186/U/2013 emis la data de 26.06.2013 de către Judecătoria Ploiești, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și se va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv cu începere de la 04.09.2013.
În baza disp.art. 275 alin.1 pct. 2 lit. d cod procedură penală, în caz de încetare a procesului penal cheltuielile avansate de stat sunt suportate de inculpat și persoana vătămată, în caz de împăcare.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale se va dispune plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1500 lei, de la instanța de fond, după cum urmează: inculpatul C. L. Z.-suma de 1470 lei, iar persoanele vătămate L. A., L. A. și L. M. - suma de câte 10 lei fiecare, urmând ca cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală, urmând ca potrivit art.272 cod procedură penală,
să se dispună plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în apel, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către inculpatul C. L. Z., fiul lui N. și D., născut la data de 09.09.1980 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., județ Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr.2469/25.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, desființează în totalitate sentința și rejudecând:
În aplicarea art. 5 cod penal: conf. art. 386 cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei din disp. art.26 cod penal din 1969 rap. la art.208-209 lit.a, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal din 1969, și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969, în disp. art. 48 rap. la art. 228 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a cod penal și art. 37 lit. b cod penal din 1969, și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969.
În baza disp. 396 alin. 6 cod procedură penală rap. la art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, cu aplic. art. 231 alin. 2 cod penal, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. L. Z. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt, prev. de disp. art. 48 rap. la art. 228 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a cod penal și art. 37 lit. b cod penal din 1969, și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969, în dauna persoanelor vătămate L. A., L. A. și L. M., prin împăcarea părților.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. L. Z. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.186/U/2013 emis la data de 26.06.2013 de către Judecătoria Ploiești, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv cu începere de la 04.09.2013.
În baza disp.art.275 alin.1 pct. 2 lit. d cod procedură penală, dispune plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1500 lei, de la instanța de fond, după cum urmează: inculpatul C. L. Z.-suma de 1470 lei, iar persoanele vătămate L. A., L. A. și L. M.- suma de câte 10 lei fiecare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în apel, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,14.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. G. G. D.
Grefier,
M. M.
Red.GC/MM
9 ex./25.03.2014
d.f._, Judecătoria Ploiești
j.f. I. B.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
