Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 4734/204/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 25
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Președinte – G. D.
Judecători – C. G.
L. C.
Grefier – M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. I. A. fiul lui N. și G. M., ns. la data de 19.07.1994 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în com. B., .. 227, jud. Prahova, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, CI . nr._, CNP_, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr.397/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care în temeiul disp. art.192 alin.1, 2 C.penal, cu aplicarea art.3201 alin. 7 C.pr.penală a art. 76 lit.d C.penal cu ref. la art.74 lit.a C.penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (fp.15.08.2013).
2. În temeiul art.211 alin.2 lit.b C.penal alin.21 lit.c C.penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 C.pr.penală, a art.76 lit.c C.penal cu ref. la art.74 lit.a C.penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fp.15.08.2013).
În temeiul art.33 lit.a C.penal rap. la art.34 lit.b C.penal s-au contopește pedepsele astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul disp. art.71alin.2 Cp inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza a IIa, b Cp.
În temeiul art.350 C.pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive, iar conform art.88 C.penal s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii, de la 19.08.2013, orele 21, și a arestării preventive, de la 20.08.2013 la zi.
În temeiul art.346 alin.1 C.pr.penală rap. la art.14 alin.3 lit.a C.pr.penală s-a constatat integral acoperit prin restituire prejudiciul în valoare de 80 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat B. ion A. în sare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat S. D. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială nr._/20.12.2013), lipsind intimata-parte vătămată B. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
În raport de dispozițiile art.385/14 alin.1/1 c.pr.penală, Curtea aduce la cunoștință recurentului-inculpat că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat B. I. A., având personal cuvântul, declară că își menține declarațiile date anterior în fața instanței de fond și nu are completări suplimentare de făcut.
Avocat S. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B. I. A., declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, declară că nu sunt chestiuni prealabile de discutat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.38513 Cod proc.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de recurs.
Avocat S. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B. I. A., solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și pe fond, în latură penală redozarea cuantumului pedepsei, în sensul reducerii acesteia, considerând inculpatul că aceasta este prea mare, în raport de circumstanțele personale și de atitudinea procesuală sinceră adoptată de acesta în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpina fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, corect individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de disp. art.72 C.penal, suficient de blândă și nu există motive de redozare, în condițiile în care prima instanță a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.320/1 C.pr.penală și circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 lit.c C.penal.
Recurentul-inculpat B. I. A., personal având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și solicită reducerea cuantumului pedepsei întrucât o consideră prea mare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 397/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art. 192 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.penală, a art. 76 lit.d C.penal cu ref. la art. 4 lit.a C.penal inculpatul B. I. - A., fiul lui N. și G.-M., născut la data de 19.07.1994 în Câmpina, jud.Prahova, domiciliat în com. B., .. 227, jud. Prahova, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, CI . nr._, CNP_, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (fp.15.08.2013).
2. În temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. b C.penal, alin.21 lit.c C.penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.penală, a art.76 lit.c C.penală cu ref. la art. 74 lit.a C.penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fp.15.08.2013).
În temeiul art.33 lit.a C.penal rap. la art.34 lit.b C.pen., s-au contopit pedepsele astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul disp. art.71 alin.2 C.penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza a IIa, b C.penal.
În temeiul art.350 s-a menținut măsura arestării preventive, iar conform art.88 C.penal s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii, de la 19.08.2013, orele 21, și a arestării preventive, de la 20.08.2013 la zi.
În temeiul art.346 alin.1 C.pr.penală rap. la art.14 alin.3 lit.a C.pr.penală s-a constatat integral acoperit prin restituire prejudiciul în valoare de 80 lei.
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare din care 400 lei - onorarii apărători din oficiu - vor fi avansați de către Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina inculpatul B. I. A. a fost tirmis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1, alin. 2 C.pen. și tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c C.pen., cu aplicarea art.33 alin.1 lit.a, constând în aceea că la data de 15.08.2013, în jurul orei 23.30, prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea imobilului situat în com. B., ..334, jud. Prahova, și ulterior, împingând ușa de acces care era asigurată pe interior cu o sfoară, în locuința părții vătămate B. A., în vârstă de 87 de ani, unde prin exercitarea de acte de violență (a prins-o cu mâna de față și a împins-o pe pat) a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 80 de lei, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, în fapt, la data de 15.08.2013, în jurul orei 23.30, inculpatul B. I. A., prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea imobilului situat în com. B., .. 334, jud. Prahova, și ulterior, împingând ușa de acces care era asigurată pe interior cu o sfoară, în locuința părții vătămate B. A., în vârstă de 87 de ani, unde prin exercitarea de acte de violență (a prins-o cu mâna de față și a împins-o pe pat) a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 80 de lei.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a părăsit în fugă imobilul părții vătămate, fiind surprins de un vecin pe nume R. I. A. și de mama acestuia, B. M., în timp ce escalada gardul care despărțea grădina părții vătămate de grădina acestora.
La data 18.08.2013, fiind contactat telefonic de către fiul părții vătămate B. N., inculpatul a fost de acord să restituie telefonul mobil și l-a trimis pe fratele său, N. M. C. în vârstă de 13 ani la locuința sus-numitului. N. M. C. a introdus telefonul mobil, pe sub poarta de acces, în curtea aparținând lui B. N., telefonul fiind găsit ulterior de către cei doi fii ai părții vătămate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B. I. A. a recunoscut comiterea faptelor, încercând însă să atenueze gravitatea actelor de violență exercitate asupra părții vătămate.
Situația de fapt reținută a rezultat cu certitudine din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 21-22), planșa foto cuprinzând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fata locului (f. 24-29), procese-verbale de efectuare a unor acte premergătoare (f. 8, f. 10), declarații parte vătămată B. A. (f. 5-7), declarație martor R. lon-A. (f. 40), declarație martor B. G.-M. (f. 41), declarație martor B. N. (f.42), declarație martor B. F. (f. 43), declarație martor B. M. (f.44), declarație martor N. M.-C. (f. 45), declarație martor Ș. E.-R. (f. 38), declarație martor S. M.-A. (f. 39), proces-verbal de conducere în teren (f. 30), planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazoia în teren (f. 32 - 37) și declarații inculpat B. lon-A. (f. 15-20, f. 52-53) cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art.3201 alin.1 – 6 CPP, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii vinovăției, regretând comiterea faptei. Totodată a solicitat încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere (f. 19).
Din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova (f. 37 - 40) rezultă că săvârșirea faptei pentru care inculpatul este judecat, ca și consumul de alcool prealabil pot fi considerate nereprezentative și atipice pentru comportamentul obișnuit al acestuia. Se mai precizează că inculpatul are în mod obișnuit o conduită dezirabilă în familie și comunitate, își câștigă existența prin muncă, oferind un important sprijin familiei sale sub aspect material-financiar, și s-a făcut remarcat din punct de vedere comportamental într-un mod pozitiv în mediul social din care provine. Potrivit referatului, inculpatul a reușit să conștientizeze la scurt timp de la comiterea faptei consecințele majore pe care le implică o hotărâre de tip infracțional, având o importantă susținere în acest sens și din partea apropiaților săi. De asemenea, se arată faptul că inculpatul manifestă motivație bine definită în sensul readecvării comportamentale, conștient fiind de costurile oricărei experiențe de acest gen, ceea ce a condus la concluzia că inculpatul dispune de resursele interne, externe și comunitare necesare unei evoluții adecvate în plan social ulterior acestui incident.
În drept, faptele inculpatului B. I. A., care la data de 15.08.2013, în jurul orei 23.30, prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea imobilului situat în com. B., .. 334, jud. Prahova, și ulterior, împingând ușa de acces care era asigurată pe interior cu o sfoară, în locuința părții vătămate B. A., în vârstă de 87 de ani, unde prin exercitarea de acte de violență (a prins-o cu mâna de față și a împins-o pe pat) a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 80 de lei, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1, alin.2 C.pen. și tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c C.pen., cu aplic. art.33 alin.1 lit.a C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond, conform art.72 cod penal, a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal, precum și disp. art.13 cod penal cu referire la art.3201 alin.7 cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, generat de împrejurările în care au fost săvârșite și consecințele acestora, circumstanțele personale ale inculpatului care este în vârstă de 19 ani, a absolvit șase clase, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în faza de judecată a procesului penal, recunoscând și regretând comiterea faptelor, considerente în raport de care a aplicat acestuia câte pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ-preventiv, conform art. 52 cod penal.
În raport de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum redus cu câte o treime conform art.13 cod penal cu referire la 3201 alin.7 Cod proc. penală. Totodată, au fost reduse pedepsele și ca urmare a aplicării disp. art.76 lit.d Cp cu ref. la art.74 lit.a Cp, iar în temeiul art.33 lit.a Cp rap. la art.34 lit.b Cp, a dispus contopirea pedepselor, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în regim privativ de libertate, conform disp. art.57 Cp.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța de fond, conform art.71 cod penal a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Prima instanță a reținut că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art.71 și 64 cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conf. cu disp.art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vor persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n.inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art.3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit.a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art.71 din codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), teza I – c) din codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din codul penal.
Astfel, natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acestora au determinat instanța de fond a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art.71 cod penal și art.3 din Protocolul nr.1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.350 a menținut măsura arestării preventive, iar conform art. 88 Cp, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii, de la 19.08.2013, orele 21, și a arestării preventive, de la 20.08.2013 la zi.
Instanța de fond, în temeiul disp. art. 346 alin. 1 Cpp rap. la art. 14 alin. 3 lit. a Cpp, a constatat integral acoperit prin restituire prejudiciul în valoare de 80 lei.
Ca urmare a condamnării, în temeiul art. 191 Cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B. I. A., criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că, în raport de circumstanțele personale și de atitudinea procesuală sinceră adoptată în fața instanței de fond, pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet de prima instanță, atât în latură penală, cât și în latură civilă, așa cum a fost prezentată mai sus, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto cuprinzând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului, procese-verbale de efectuare a unor acte premergătoare, declarații parte vătămată B. A., declarații martori R. I. A., B. G. M., B. N., B. F., B. M., N. M. C., Ș. E. R., S. M. A., proces-verbal de conducere în teren și declarații inculpat.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 C.pr.pen., inculpatul recunoscând faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond la data de 01.10.2013 (fila 19 dosar fond), și a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, dată fiind poziția sa procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale, pedepsele aplicate fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
În aceste condiții, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpina este legală și temeinică, pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie fiind corect individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., și suficient de blânde, neexistând motive de redozare, în condițiile în care prima instanță a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.3201 C.pr.pen. și circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 lit.c C.pen.
Față de aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Întrucât inculpatul s-a aflat în detenție preventivă, se va computa reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 19.08.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. I. A., fiul lui N. și G. M., născut la data de 19.07.1994, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.397/25.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Câmpina.
Compută reținerea și arestarea preventivă a inculpatului cu începere de la 19.08.2013 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
G. D. C. G. L. C.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței
Grefier,
M. M.
Red./Th.-LC/MM
4 ex./31.01.2014
d.f.-_ Judecătoria Câmpina
j.f.- T. S. E.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 211/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
