Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 11195/315/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - D. A. E.
JUDECĂTOR - F. T.
JUDECĂTOR - P. M. F.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către inculpatul B. A. fiul lui A. și al lui E., născut la 03 Ianuarie 1959, domiciliat ]n com. Aninoasa, .. 71, J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 500/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep., cu aplic. art.33 lit.b) lși art.37 lit.b) Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat B. A., personal și asistat de apărător ales S. C. E. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr._/2013, aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin C. Registratură al instanței apărătorul ales al recurentului inculpat a depus cerere de scutire/reducere a amenzii aplicată acestuia prin încheierea de ședință din data de 29.11.2013, după care:
Se prezintă în sala de ședință domnul avocat N. C. din cadrul Baroului Prahova, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, potrivit delegației de la dosar nr._/2013, care depune cerere de acordare a onorariului parțial cuvenit pentru asistența juridică acordată părții până la prezentarea apărătorului ales.
Apărătorul ales al inculpatului, la rândul său, depune la dosar motivele de recurs pe care înțelege să le invoce în cauză, menționând că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, precizează că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul declarat de inculpat în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestuia în susținerea orală a motivelor de reformare aduse sentinței primei instanțe precum și cu privire la cererea de scutire de la plata amenzii judiciare aplicată apărătorului ales al inculpatului prin încheierea din 29.11.2013.
Avocat S. C. E., apărător ales al recurentului inculpat, pentru motivele expuse pe larg, în scris la doar (fila 18), se solicită admiterea cererii de scutire de la plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din 29.11.2013, așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, se susține că cele două fapte reținute în sarcina sa sunt strânse legate una de alta și în condițiile în care nu se dovedește de către acuzare existența infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, nu se poate reține nici existența cele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste limita legală.
Cu privire la aceasta din urmă, se susține că inculpatul nu a tăgăduit că nu ar fi consumat băuturi alcoolice în ziua respectivă, însă nu a condus autoturismul în această stare și, aceasta deoarece nu îi permite vârsta dar nici starea de sănătate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Raportat la materialul probator administrat în cauză, se solicită a se constata că prin acesta nu s-au dovedit faptele reținute în sarcina inculpatului, în condițiile în care aspectele menționate procesul verbal de constatare a infracțiunii nu au fost probate de organele de anchetă, în acest document nu se indică exact locul unde a fost depistat inculpatul că ar fi condus fără permis sau sub influența alcoolului, el fiind depistat în realitate în timp ce aștepta în mașină pe martorul care îi conduce de fel autoturismul.
Așa cum a susținut constant inculpatul, autoturismul său este condus de fiecare dată de un prieten, respectiv martorul N. Serghievici, atunci când are nevoie pentru a se deplasa, ceea ce s-a întâmplat și în seara respectivă, aspect dovedit cu depoziția martorului respectiv. Aceasta apărare a fost confirmată întocmai de martorul N. dar și de martora P..
Pe de altă parte, martorul I., martor-asistent, în declarația dată la urmărirea penală, a precizat că inculpatul a declarat verbal lucrătorilor de poliție că a condus autoturismul în noaptea respectivă însă, în timpul cercetării judecătorești, același martor, a precizat în mod ferm că nu a declarat așa ceva și că nici inculpatul nu i-ar fi mărturisit că a condus autoturismul, ci dimpotrivă.
Prin urmare, se solicită a se constata că cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului de către prima instanță sunt susținute numai de organele de poliție, fără să existe alte probe în acest sens.
Raportat la considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, achitarea inculpatului.
În subsidiar, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru aplicarea disp. art.332 Cod proc. penală, în sensul de a se dispune reluarea urmăririi penale pentru administrarea uni probatoriu mai vast.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică sub toate aspectele.
Se susține că situația de fapt și de drept în cauză au fost reținute corect de instanța de fond, fiind confirmate de probele administrate, respectiv din coroborarea depoziției martorului I. I. dată la urmărirea penală cu procesul verbal de constatare a infracțiunilor, din care rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic și nu că ar fi staționat.
Retractarea declarației dată la organele de urmărire penală în fața instanței de fond de către acest martor nu are nici o justificare și, în mod corect, această depoziție nu a fost avută în vedere de prima instanță.
Pe de altă parte, apărarea inculpatului recurent în sensul că la momentul depistării îl aștepta pe martorul N. a fost infirmată tocmai de acest martor.
În final, se solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul inculpat B. A., având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de conducere a autoturismului sub influența băuturilor alcoolice.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 500/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost condamnat inculpatul B. A. la două pedepse a câte 1 an și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. cu aplic. art.33 lit.b) și art.37 lit.b) Cod penal.
În baza art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 2/3.10.2011 ora 0.30, agenții de poliție din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște-B.R. aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe DN 71 pe raza comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, au oprit în trafic pentru control autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa pe direcția ..
La solicitarea agenților de poliție singura persoana care se afla în autoturism nu a prezentat documentele de identitate, însă în urma verificărilor în baza de date a IPJ Dâmbovița aceasta a fost identificată ca fiind inculpatul din prezenta cauză, B. A..
Totodată, inculpatul a declarat că nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. Acest aspect a fost confirmat în urma verificărilor efectuate, astfel cum rezultă din adresa nr. 6263/P/2011 emisă de IPJ Dâmbovița –S.R. Dâmbovița.
Întrucât emana halenă alcoolică i s-a solicitat inculpatului să fie testat cu aparatul etilotest însă a refuzat. Ulterior a fost condus la Spitalul Județean Târgoviște unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge pentru stabilirea nivelului alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 908/3.10.2011, proba I, recoltată la ora 0.40 a indicat un nivel al alcoolemiei de 1,70 gr/l alcool pur în sânge, iar proba a II-a recoltată la ora 1.40 a indicat un nivel al alcoolemiei de 1,50 gr/l alcool pur în sânge.
Cu prilejul audierii sale, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut derularea evenimentelor expuse mai sus arătând că, în noaptea de 2/3.10.2011 se afla ca pasager pe locul din dreapta al autoturismului marca Dacia nr. de înmatriculare_ ce era staționat pe partea dreaptă a DN 71, pe raza comunei Aninoasa așteptându-l pe numitul N. Serghieivici conducătorul autovehiculului, moment în care au apărut cei doi agenți de poliție care au solicitat prezentarea documentelor.
Inculpatul a recunoscut însă consumul de alcool la data de 2.10.2011.
Martorul I. I.-G. a fost solicitat de agenții de poliție să asiste la întocmirea procesului verbal de constatare din 3.10.2011 privind pe B. A. și ulterior s-a deplasat împreună cu aceștia și cu inculpatul la SJU Târgoviște unde, celui din urmă, i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În același context martorul a arătat că, inculpatul a declarat verbal agenților de poliție că în noaptea respectivă a condus autoturismul marca Dacia cu nr._ din localitatea Doicești către localitatea Aninoasa și că înainte de a conduce autoturismul a consumat 3 beri cu alcool.
Cu ocazia audierii sale în instanță martorul a susținut o altă variantă arătând că nu a asistat la oprirea în trafic a inculpatului, iar inculpatul nu a fost întrebat în prezența sa dacă a condus autoturismul pe drumul public. A susținut că se afla în stația de taxi din zona Spitalului Județean Târgoviște și i s-a solicitat de către agenții de poliție să se deplaseze la spital, aducându-i-se la cunoștință că inculpatul pe care l-a văzut la spital a condus în stare de ebrietate un autoturism. Martorul a semnat procesul verbal aflat la fila 5 în dosarul de urmărire penală în calitate de martor asistent și nu și-a amintit dacă a dat vreo declarație la poliție, arătând că semnătura de la fila 14 d.u.p. nu îi aparține, așa cum nu îi aparține nici scrisul din finalul declarației.
Martorul N. Serghieivici a declarat în cursul urmăririi penale că în anul 2011 a mai condus același autoturism aparținând inculpatului care nu posedă permis de conducere, iar în noaptea de 2/3.10.2011 la miezul nopții a condus autoturismul după care l-a parcat în dreptul domiciliului unei familii care este rudă cu inculpatul, lăsându-l pe inculpat în mașină. Nu a putut să precizeze dacă după plecarea sa către domiciliu inculpatul a condus autoturismul pe drum public pe raza comunei Aninoasa, însă a precizat că asupra sa au rămas cheile autoturismului.
Aceleași susțineri au fost făcute de către martor și cu ocazia audierii sale la instanță.
În ceea ce privește declarația martorei C. E., aceasta a fost înlăturată ca nefiind concludentă, în condițiile în care a susținut că nu a văzut cine a venit să îl ia pe inculpat de la domiciliul său, că nici un autoturism nu a fost staționat la poarta sa, cât timp inculpatul a fost prezent și mai ales, că nu cunoaște dacă inculpatul deținea un autoturism în luna octombrie a anului 2011.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/8.05.2012 a rezultat că, răspunsurile inculpatului B. A. la întrebările relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Declarația dată de martorul I. I.-G. în fața instanței, de asemenea, a fost înlăturată întrucât acesta nu a indicat motivele pentru care există contradicții între această din urmă declarație și consemnările din procesul verbal de constatare semnat de către acesta.
S-a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale astfel cum au fost expuse mai sus, fac dovada vinovăției inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Astfel, s-a reținut că faptele inculpatului B. A. care în ziua de 3.10.2011 ora 0.30 fără a poseda permis de conducere a condus pe DN 71, pe raza comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,50 g%0 alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană cu o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă, prev. de art. 86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) și art. 37 lit. b) Cod penal.
Față de inculpat au fost reținute dispozițiile art.37 lit. b) Cod penal avându-se în vedere că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite după executarea de către acesta a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/28.05.2004 a Tribunalului Dâmbovița.
La individualizarea pedepsei aplicată pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite au fost avute în vedere gradul de pericol social, circumstanțele săvârșirii faptelor, persoana inculpatului - recidivist, dar și împrejurarea că acesta a ascuns adevărul cu privire la săvârșirea faptelor deduse judecății, neavând o atitudine sinceră și cooperantă.
În ceea ce privește modalitatea de executare, s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât aceea a regimului de detenție avându-se în vedere pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 224/28.05.2004 a Tribunalului Dâmbovița executată la momentul faptelor deduse judecății care constituie primul termen al recidivei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, inculpatul a precizat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a condus autovehiculul în care a fost găsit de către organele de poliție pe drumurile publice. Autoturismul a fost condus de către martorul N. Serghievici, cum s-a întâmplat și cu alte ocazii, când inculpatul a avut nevoie să se deplaseze cu autoturismul său.
Acest aspect a precizat inculpatul că este confirmat atât de acest martor dar și de către martora P..
A mai arătat inculpatul că martorul asistent în fața primei instanțe și-a retractat declarația din faza de urmărire penală, aspect care confirmă nevinovăția sa.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.3856 alin.3 Cod proc. penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Așa cum se observă din sentința recurată inculpatul B. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., reținându-se în sarcina sa că în data de 3.10.2011 ora 0.30 a fost depistat conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 71, pe raza comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 1,50 g%0 alcool pur în sânge.
Inculpatul în apărarea sa a precizat că nu a condus acel autoturism, fiind depistat de către lucrătorii de poliție când se afla singur în mașină, pe locul din dreapta șoferului, în timpul cât autoturismul staționa. De asemenea, a mai susținut că autoturismul a fost condus până în acel loc de către martorului N. Seghievici.
În mod justificat instanța de fond nu a reținut această apărare pentru următoarele considerente:
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii, filele 5-6 dosar u.p., rezultă că lucrătorii de poliție au procedat la „oprirea autoturismului Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ ” și au observat că era condus de către o persoană de sex bărbătesc de aproximativ 50 ani.
În cazul în care într-adevăr autoturismul ar fi fost condus de către martorul N. Seghievici și ar fi parcat mașina în fața locuinței vărului inculpatului, unde l-ar fi lăsat pe B. A., ulterior când inculpatul ar fi părăsit domiciliul vărului său, în mod normal și logic, ar fi trebuit din nou să-l sune pe acest martor, care să îl ajute să se deplaseze cu autoturismul înapoi acasă.
Dacă inculpatul l-ar fi sunat pe martor în acest scop ar fi putut explica poziția sa că a fost depistat de organele de poliție, singur, stând în autoturism.
Pe de altă parte, în mod justificat instanța de fond a reținut susținerile martorului asistent I. I. G., conform cărora inculpatul a afirmat verbal în sediul Spitalului Județean Târgoviște că a condus autoturismul din localitatea Doicești, unde a consumat trei beri cu alcool, în localitatea Aninoasa, unde domiciliază.
Astfel, față de motivele mai sus expuse, instanța de control judiciar apreciază că în mod justificat s-a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că ambele infracțiuni au fost comise în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 8 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului anterior prin sentința penală nr.224/28.05.2004 a Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de control judiciar consideră că și individualizarea pedepselor a fost corect efectuată de instanța de fond, inculpatului aplicându-i-se câte o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere că nu a recunoscut comiterea infracțiunilor cât și starea de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat la momentul săvârșirii celor două fapte penale.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A., fiul lui A. și E., născut la 03 Ianuarie 1959, domiciliat în com. Aninoasa, .. 71, J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.500/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Dispune scutirea avocatului S. E. C. de plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei aplicată prin încheierea din 29.11.2013 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
Dispune plata sumei de 50 lei, onorariu parțial avocat oficiu, din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
D. A. E. F. T. P. M. F.
Grefier
E. F.
Red. F.T./Tehnored. E.F.
2 ex./24 ianuarie 2014
Dos. fond_ Jud. Târgoviște
Jud. fond I. C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 979/2014.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
