Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 979/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 979/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 30219/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 979
Ședința publică din data de 15.10.2014
Președinte – T. L.
Judecător – S. P. B.
Grefier – I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.2157 pronunțată la data de 3 iulie 2014 de Judecătoria Ploiești, prin care, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. c Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui H. și D., născut la data de 14.07.1957, în Bucuresti, ., nr. 5, bl._ _, studii medii, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedenete penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru fapta din data de 24.07.2013.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod penal anterior.
În baza art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus- menționat.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu D. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea pune în discuția părților cererea de retragere a apelului declarat de apelantul inculpat înregistrată sub numărul_ din data de 29.09.2014, după terminarea ședinței de judecată.
Avocatul desemnat din oficiu D. A. pentru apelantul inculpat M. I., arată că inculpatul dorește să retragă apelul și solicită instanței să ia act de voința acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să se ia act de manifestarea de voință a apelantului M. I..
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2157 din data de 03.07.2014, Judecătoria Ploiești a hotărât următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. c Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui H. și D., născut la data de 14.07.1957, în București, ., nr. 5, bl._ _, studii medii, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru fapta din data de 24.07.2013.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod penal anterior.
În baza art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus- menționat.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nr. 8653/P/2013 din data de 20.11.2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate M. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.12.2013 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 24.07.2013 în jurul orelor 09.30, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe raza comunei Balta Doamnei, jud. Prahova, fără a poseda permis de conducere.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, adresa_/05.08.2013 emisă de SPCRPCIV Ploiești, declarațiile învinuitului.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penala, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 05.06.2014, că înțelege să se prevaleze de disp. art. 374 alin 4 Cod procedură penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței ca își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Înainte de a-i fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 Cod procedură penală al.4 referitoare la împrejurarea ca până la începerea cercetării judecătorești, dacă se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le insuseste, a admis cererea formulata de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 24.07.2013, în jurul orelor 09.30, în timp ce exercitau atribuțiile de serviciu pe DJ 100B, organele de politie din cadrul Secției 9 Politie P. M., au procedat la oprirea în trafic a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ , care circula din direcția satului Balta Doamnei către .
Procedând la legitimarea conducătorului auto, s-a stabilit că acesta se numește M. I. iar în urma verificării efectuate de către organele de poliție în baza de date, a rezultat faptul ca inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul.
Din adresa nr._/05.08.2013, emisă de SPCRPCIV Ploiești, rezultă că inculpatul nu figurează în baza de date ca fiind posesor al permisului de conducere .
Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale cat și în cursul judecații, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Instanța de fond a constatat că, în speță, se impune a se aplica principiul, potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă (mitior lex).
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile s-a avut în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțonală a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că potrivit art. 335 alin. 1 din noul Cod penal, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere se prevede pedeapsa închisorii cu limite cuprinse intre 1 și 5 ani, aceeași pedeapsa fiind prevăzută și de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 republicată.
Cu toate acestea, instanța de fond a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
S-a constatat, astfel, că noul Cod penal restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, în cauza de față se mai impune a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de Cod penal anterior cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de noul Cod penal, având în vedere că inculpatul M. I. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit căreia suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, insă instanța a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim în Cod penal în vigoare- munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care s-a impus a fost aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța de fond, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, constată că prevederile Cod penal anterior sunt mai favorabile inculpatului.
Având ȋn vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată ȋn M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanta va considera ca lege mai favorabila pentru inculpatul M. I. Codul penal 1969.
În drept, fapta inculpatului M. I. care, la data de 24.07.2013 în jurul orelor 09.30, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe raza comunei Balta Doamnei, jud. Prahova, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe raza comunei Balta Doamnei, jud. Prahova, fără a poseda permis de conducere.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care nu poseda permis de conducere.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art.19, alin.1 lit.b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Constatând că infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat ca activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
În conformitate cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, având în vedere conduita acestuia, ca participant la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe instanța a avut în vedere în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuala adoptata de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestata de către acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportata la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, aspecte cărora instanța le-a dat valența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c C pen.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței,văzând dispozițiile art. 396 alin 10 C.procedură penală s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Raportat de asemenea la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și dispozițiile procedurale, s-a aplicat o pedeapsa orientată spre minimul special, așa încât s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 alin 10 C.proc. pen, și art 74 lit c C pen, rap. la art 76 lit. d C. pen, art 5 noul Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art 71 alin. 2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art 64 litera a, b și c C.pen intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. și Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general- obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita
Astfel față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.
În consecință, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 4 luni închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, conform art., 81 alin.1 C.pen pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82din Codul penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul M. I., cauza fiind înregistrată pe rolul curții de apel la data de 4.09.2014, cu prim termen de judecată repartizat aleatoriu la 29.09.2014, când apelantul M. I. a depus la dosar cererea înregistrată sub numărul_ prin care a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței penale nr.2157/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, însoțită de copia cărții de identitate.
Față de manifestarea de voință a apelantului M. I., exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, precum și dispozițiile art. 415 alin. l Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația de retragere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr.2157/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Văzând și dispozițiile art.275(2) Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.2157 pronunțată la data de 3 iulie 2014 de Judecătoria Ploiești.
Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
T. L. S. P. B.
Grefier,
I. A.
2 ex/10.11.2014
Red./Tehnored. AI
d.f. nr._ j.f. B. I.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 206/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 12/2014.... → |
|---|
