Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 44/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 3958/114/2013/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 44
Ședința publică din data de 17.01.2014
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTORI – T. L.
I. S.
GREFIER - M. E.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul C. G., fiul lui G. și I., născut la 06.01.1977 în ., domiciliat în comuna B., . B., CNP –_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 7.01.2014, pronunțată de Tribunalul B., prin care, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. G., fiul lui G. și I., născut la 06.01.1977 în ., domiciliat în comuna B., . B., CNP –_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – inculpat C. G., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat T. M., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea aduce la cunoștința inculpatului că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Inculpatul C. G., având cuvântul personal arată că, nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de recurs.
Avocat T. M., având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că, nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că, nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat T. M., având cuvântul pentru inculpatul C. G., arată că, acesta solicită revocarea măsurii arestării preventive, întrucât a recunoscut în parte faptele, s-au audiat martorii din prezenta cauză, în stare de libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, nu poate influența părțile și nu poate zădărnici aflarea adevărului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că acesta are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Consideră că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia și nu au apărut temeiuri noi care să impună luarea unei alte măsuri preventive.
Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptei, nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici de la cercetarea judecătorească, are un copil minor în întreținere, aspecte față de care solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 7.01.2014, pronunțată de Tribunalul B., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. G., fiul lui G. și I., născut la 06.01.1977 în ., domiciliat în comuna B., . B., CNP –_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., nr. 166/P/2013 din 05.07.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 198 alin. 1, 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 197 alin. 1, 2 lit. b alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că, în perioada, vara anului 2012 – decembrie 2012, a întreținut mai multe raporturi sexuale normale cu numita C. M. T. ( născută la 15.12.1997 – a împlinit 15 ani la 15.12.2012), cu acordul acesteia, iar în perioada ianuarie – februarie 2013, de patru ori a violat-o pe numita C. A. M., născută la 24.03.2001.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ 13 la data de 05.07.2013.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 zile prin încheierea din 12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B..
Măsura arestării preventive a fost menținută de către instanță, conform art. 3001 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului, prin încheierea din data de 9.07.2013.
Potrivit art. 3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Inculpatul a avut o poziție nesinceră în faza de urmărire penală afirmând că nu se face vinovat de săvârșirea niciuneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.
În faza cercetării judecătorești inculpatul a fost audiat și a recunoscut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin.1 și 5 Cod penal, susținând că nu se face însă vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin.1, 2 lit. b, 3 Cod penal.
A fost depus la dosar raportul de evaluare psihosocială privind pe minora C. A. M., din care rezultă că aceasta, în prezența psihologului, a precizat că a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul, însă i-a fost rușine să recunoască în fața instanței.
Din acest motiv instanța a apreciat că se impune reaudierea minorei în prezența psihologului.
Având în vedere poziția inculpatului, declarațiile contradictorii ale acestuia și ale părții vătămate C. A. M., instanța a constatat că se impune în continuare privarea sa de libertate.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Această stare de pericol este determinată de însăși gravitatea faptelor, de urmările produse, de reacția produsă în rândul comunității din care acesta face parte, de sentimentul de insecuritate pe care l-ar induce opiniei publice lăsarea în libertate a unei persoane care este cercetată pentru infracțiuni de o asemenea gravitate.
Reținând cele de mai sus, instanța a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă la data de 12.06.2013 și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. G..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât, a recunoscut în parte comiterea faptelor, martorii au fost audiați, iar prezența sa în stare de libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului penal și nici a părților.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., a fost trimis în judecată inculpatul C. G., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 198 alin.1 și 5 și art. 197alin.1 și 2 alin.3 ambele cu aplic. art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că, aflându-se în îngrijirea inculpatului, tatăl vitreg, în perioada în care mama minorelor, C. Gaftonita era plecată în G. la muncă, inculpatul a întreținut relații sexuale cu minorele C. M. T. și C. A. M., aceasta din urmă fiind inițial violată de inculpat, ulterior întreținând și alte raporturi sexuale cu cele două minore.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin Ordonanța din 11 iunie 2013, iar Tribunalul B., prin Încheierea din 12 iunie 2013 a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, măsură menținută succesiv, conform art. 300/2 c.pr.penală, ultima prin încheierea din 7 ianuarie 2014, ce formează obiectul prezentei căi de atac.
Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că, inculpatul poate fi autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, subzistând astfel dovezi pertinente pentru judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, măsură care a fost luată și menținută ulterior cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Temeiurile care au stat la baza acestei măsuri subzistă și în prezent, iar pericolul concret pentru ordinea publică este ridicat și are o rezonanță socială de amploare în comunitatea locală.
Fiind îndeplinite toate condițiile vizate de art. 143 c.p.p., cu referire la art. 68/1, art. 148 lit.f c.p.p., comb. cu art. 300/2 rap.la art. 160/b c.pr.penală, care se mențin, măsura arestării preventive este necesară și în prezent.
De asemenea, se constată că starea de libertate a inculpatului cade sub incidența disp. art. 5 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, întrucât măsura privării de libertate se bazează pe considerente de apărare a ordinii publice.
Pentru toate motivele arătate soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, sub toate aspectele, situație în care se impune respingerea recursului de față ca nefondat, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b cod pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G., fiul lui G. și I., ns.la data de 6.01.1977, aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 7.01.2014, pronunțată de Tribunalul B..
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014.
Președinte, Judecători,
V. M. T. L. I. S.
Fiind în concediu pentru
formare profesională, prezenta
se semnează de, președintele
completului,
Grefier,
M. E.
Red. TL
Tehnored.EM
4 ex./20.01.2014
d.f. nr._ 13 Tribunalul B.
j.f. C. J.
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
