Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 447/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 2067/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 447
Ședința publică din data de 26.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. V., fiul lui V. și D., născut la data de 20.02.1974, în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 679/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis în parte cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de către condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul P. V., personal, aflat în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu N. M., desemnat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 25.09.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatorului–condamnat P. V., aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
Contestatorul-condamnat, prin avocat, arată că înțelege să își retragă contestația formulată, deși cunoaște că hotărârea primei instanțe va rămâne, în acest fel, definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de declarația inculpatului de retragere a contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 679/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Contestatorul-condamnat P. V., având ultimul cuvânt, arată că înțelege să își retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 679/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 679/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus admiterea în parte a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de către condamnatul P. V., fiul lui V. și D., născut la data de 20.02.1974 în ., CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 25 ani închisoare și pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal anterior pe o perioadă de 10 ani, aplicate condamnatului prin sentința penală nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în pedepsele componente de:
- 24 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 – 176 alin.1 lit.d cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod ;
- restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate în conformitate cu art.61 Cod penal anterior;
- sporul de 1 an închisoare;
- 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1 și 21 lit.c Cod penal anterior cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod;
- restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate în conformitate cu art.61 Cod penal anterior;
- sporul de 1 an închisoare.
S-a constatat că pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor prev. de art.174 – 176 alin.1 lit.d cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod nu depășește maximul special prevăzut de noua lege (art.189 alin.1 lit.d).
În baza art.6 alin.6 Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pe o perioadă de 10 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 – 176 alin.1 lit.d cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior, la 5 ani .
S-a constatat aplicarea art. 6 alin.1 și alin.5 Cod penal și s-a dispus reducerea pedeapsei pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.c Cod penal anterior, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit. a Cod penal anterior, de la 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior (limita maximă prevăzută pentru această infracțiunea conform art.233 Cod penal și art.66 lit.a, b și d).
Conform art. 39 alin. 1 lit b Cod penal, art. 104 alin.2 și 43 alin.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor (nemodificată) cu pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă pentru infracțiunea de tâlhărie (redusă ca urmare a aplicării art.6 alin.1 Cod penal) la care se adaugă restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate se constată că pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inițial condamnatului P. V. nu depășește pedeapsa rezultantă ce ar putea fi aplicată potrivit Codului penal actual (26 ani, 4 luni și 1430 zile închisoare), acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă stabilită în limitele legii vechi, de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu data de 18.11.2012 la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală și ale încheierii de îndreptare a erorii materiale.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1392 din 14.03.2014 emis de către Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, conform dispozițiilor prezentei sentințe.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în toate evidențele privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1392 din 14.03.2014 emis de către Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către aceeași instanță în dosarul nr._/3/2013.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2014 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, condamnatul P. V., fiul lui V. și D., născut la data de 20.02.1974 în ., CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în ceea ce privește pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.724/23.09.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 298/A/12.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a-II-a penală, motivat de . data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Au fost atașate la dosar următoarele: copia mandatului în executarea a pedepsei închisorii nr. 1392/14.03.2014 emis de către Tribunalul București – Secția a I-a penală și copia sentinței penale nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 298/A/12.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, fișele privind situația juridică și mutările condamnatului, precum și fișa de cazier judiciar.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, condamnatul P. V., aflat in Penitenciarul Mărgineni, a comunicat instanței punctul său de vedere cu privire la cererea formulată de aplicare a legii penale mai favorabile.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma disp. art. 6 alin. 1 și 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a apreciat că, cererea formulată de către condamnatul P. V. având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate, este întemeiată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a executării pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim”.
Totodată, în conformitate cu disp. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, în cazul unui concurs de infracțiuni, „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Mai mult, potrivit dispozițiilor prev. de art.43 alin.2 din Noul Cod penal „când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”
Instanța de fond a constatat că deținutul P. V. se află în executarea unei pedepse de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal anterior, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1392/14.03.2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr.724/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Prin sentința penală nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în temeiul disp. art.174 – 176 alin.1 lit.d cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod a fost condamnat inculpatul P. V. la o pedeapsă de 24 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
În temeiul art.61 Cod penal anterior a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 24 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 24 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pe o durată de 10 ani .
În temeiul art. 211 alin.1 și 21 lit.c Cod penal anterior cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.61 Cod penal anterior a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 11 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pe o durată de 7 ani .
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal anterior, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința nr.724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală, inculpatul P. V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pe o durată de 10 ani .
În baza art.71 alin.1 Cod penal anterior, i-au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art.88 Cod penal, i-a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 18.12.2012 la zi și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Potrivit disp. art.189 lit. d Cod penal (art.176 lit.d din vechea reglementare), omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu disp. art.233 Cod penal, furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Întrucât dispozițiile art.211 alin. 21 lit.c din Codul penal anterior – tâlhăria săvârșită într-o locuință sau dependință a acesteia – nu au fost preluate în noua reglementare, la analiza cererii condamnatului instanța de fond s-a raportat la disp. art.233 din Codul penal.
Astfel, s-a considerat că este necesar să se stabilească în cauza dedusă judecății, care dintre cele două legi – Codul penal în vigoare la data judecării condamnatului și rămânerii definitive a sentinței penale nr. 724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, sau Legea nr. 286/2009 privind Codul penal reprezintă legea penală mai favorabilă, din perspectiva acestei din urmă legi urmând să fie analizat conținutul disp. art. 6 alin. 1 și al art. 39 alin. 1 lit. b .
În primul rând, s-au analizat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă, iar dacă ar fi fost cazul s-ar fi redus pedepsele care depășeau noul maxim special potrivit art.6 din Noul Cod penal.
Verificând fiecare dintre pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni concurente, prima instanță a constatat că pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor prev. de art.174 – 176 alin.1 lit. d cu aplic. art.37 alin.1 lit. a Cod penal anterior și art.33 lit. a din același cod nu depășește maximul special prevăzut de noua lege (art.189 alin.1 lit.d).
Având în vedere disp. art.6 alin.6 Cod penal actual, s-a apreciat că se impune însă reducerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 – 176 alin.1 lit.d cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior, de la 10 ani la 5 ani .
În același timp, instanța de fond a constatat că durata pedepsei aplicată condamnatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 21 lit.c Cod penal anterior, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit.a din același cod, depășește limita maximă prevăzută de legea nouă – de 7 ani închisoare (art. 233 Noul Cod penal), pentru aceasta fiind fixat un cuantum de 11 ani închisoare,.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 6 alin.1 și alin.5 Cod penal s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.c Cod penal anterior, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal anterior și art.33 lit. a Cod penal anterior, de la 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior (limita maximă prevăzută pentru această infracțiunea conform art.233 Cod penal și art.66 lit.a, b și d).
În al doilea rând instanța de fond a verificat dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 din Noul Cod penal .
A reținut că rațiunea disp. art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea noua.
Conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 104 alin.2 și 43 alin.2 Cod penal contopindu-se pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor (nemodificată) cu pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă pentru infracțiunea de tâlhărie (redusă ca urmare a aplicării art.6 alin.1 Cod penal) la care se adaugă restul de 1430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/04.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate se constată că pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inițial condamnatului P. V. nu depășește pedeapsa rezultantă ce ar putea fi aplicată potrivit Codului penal actual (26 ani, 4 luni și 1430 zile închisoare), de unde rezultă că nu se impune reducerea cuantumului său prin . Legii nr.286/2009 privind Codul penal, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă stabilită în limitele legii vechi, de 25 ani închisoare.
Prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 6 alin.6 Cod penal, dispunându-se reducerea pedepsei complementare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 724/F/23.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr.298/A/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal anterior, având corespondent în disp. art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal în vigoare, de la 10 la 5 ani.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul P. V..
Având cuvântul, în ședință publică, contestatorul-condamnat P. V. a declarat că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 679/10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Față de această manifestare de voință a contestatorului-condamnat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, în temeiul dispozițiilor art. 425 ind.1 alin. 3 rap. la art. 415 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația contestatorului.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației declarate de către condamnatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 679/10.06.2014 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului avocatului din oficiu al contestatorului, în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.
Președinte,Grefier,
G. C. S. A.
Red. S.A.
Tehn.grefier S.A.
5 ex/2.10.2014
D.F. nr._, Tribunalul Dâmbovița.
JF. S. F..
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 999/2014. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 842/2014. Curtea... → |
|---|
