Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 999/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 40204/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 999
Ședința publică din data de 20.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Judecător - M. V.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. D.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă M. M. I., domiciliat în com. Drăgănești, ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2014 și împotriva sentinței penale nr. 2184/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus scoaterea din cauză a părții civile M. M. I. pentru lipsa calității procesuale active.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv apelantul-partea civila M. M. I., pentru care a răspuns avocat din oficiu M. A., intimatul-inculpat B. C., pentru care a răspuns avocat din oficiu S. E., desemnat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 29.09.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică, intimatele S. Județean de Urgență Ploiești, R. M., R. A. I., F. de Protecție a Victimelor Străzii, S. de Ambulanță Județean Prahova și I. G. pentru Situații de Urgență, pentru care a răspuns consilierul juridic Ț. M. R., potrivit delegației nr._/30.10.204, depusă la dosar astăzi în ședință publică,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-parte civilă a depus prin S. Registratură, la data de 13.10.2014, motive scrise de apel, după care:
Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocatul M. A., având cuvântul pentru apelantul-parte civilă M. M. I., susține că apelantul este tatăl persoanei decedate și nu se pune problema acesta nu a suferit un prejudiciu câtă vreme victima este fiul său.
Invocă disp. art. 998 din Noul Cod Civil, potrivit cărora „poate avea calitatea de parte civilă în proces orice persoană care poate dovedi existența unui prejudiciu.”
Arată că sunt depuse la dosar înscrisuri sub semnătură privată în care se menționează că părintele persoanei decedate s-a interesat periodic de situația acesteia.
În concluzie, în baza disp. art. 408, art. 421 pct. 2 lit. b) rap. la art. 425 C.p.p., solicită admiterea apelului formulat și desființarea hotărârii primei instanțe, dispunerea rejudecării cauzei, consideră că nu s-au readministrat probele cu martori solicitate la instanța de fond, care sunt apte să stabilească natura prejudiciului și calitatea persoanei vătămate.
Astfel, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat S. E., având cuvântul pentru intimatul-inculpat B. C., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale atacate. Consideră că instanța de fond a procedat în mod corect că nu se poate admite calitatea de moștenitor a părții civile, întrucât aceasta avea numai o relație de concubinaj cu mama victimei.
Consilierul juridic Ț. M. R., având cuvântul pentru I. G. pentru Situații de Urgență, lasă la aprecierea instanței apelul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în certificatul de naștere al minorului, la rubrica tată nu este trecută nicio persoană și, astfel, nu există nicio legătură de cauzalitate între decesul persoanei și prejudiciul suferit de partea civilă.
Astfel, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin sentința penală nr. 2184/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. si art. 396 alin. 10 C.p.p. raportat la art. 178 alin. 1, 2 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnarea inculpatulului B. C., fiul lui N. si F. L., născut la data de 19.05.1970, in Ploiesti, jud. Prahova, domiciliat in Ploiesti, .. 48, jud. Prahova, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din data de 17.06.2009.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a si lit. b C.pen 1969.
În baza art. 81 C.pen.1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus-menționat.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
S-a dispus scoaterea din cauză a părții civile M. M. I. pentru lipsa calității procesuale active.
S-a luat act că părțile civile R. M., R. F., prin reprezentant legal R. M. si R. A.-I., prin reprezentant legal R. M. au renunțat la constituirea de parte civilă in cauza ca urmare a încheierii unei tranzacții intre acestea si partea responsabila civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În baza art. 19 si art.20 C.p.p. raportat la art. 397 alin.1 C.p.p. și art 313 din Lg. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Ambulanță Prahova, constituit parte civila în cauză si a fost obligat inculpatul B. C. la plata către această parte civila a sumei de 805,15 lei.
S-a luat act că S. de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte civilă in cauză.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6421/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul B. C., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpa, prev. si ped. de art. 178 alin. 1, 2 C. pen.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În data de 17.06.2009, în jurul orei 19.00, conducând autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu numărul STA-79-W 30/09/09 pe DJ 100B, în localitatea Drăgănești, ca urmare a nerespectării normelor de circulație rutieră - art. 48 și art.49, alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a neluării măsurilor de prevedere la indicatorul „Trecere pentru pietoni", inculpatul a produs un accident de circulație, soldat cu moartea victimei R. M.-Josefin (7 ani).
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: Proces - verbal de cercetare la fața locului + schiță; Proces - verbal de verificare tehnică a autovehiculului; Raport medico-legal de necropsie nr.330/18.06.2009; Declarațiile părții civile; Declarațiile martorilor; Declarații făptuitor/învinuit; R. de expertiză tehnică judiciară
În vederea decelării situației juridice a inculpatului, la primirea dosarului, instanțe, prin rezoluție, a dispus emiterea unei adrese către IPJ Prahova pentru atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei sa se facă in procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate in faza de urmărire penală, in măsura in care acesta își însușește aceste probe si recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 05.06.2014, ca înțelege sa se prevaleze de dispoz. art. 374 alin 4 c.p.p si judecata sa aibă loc in procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței ca își însușește probele administrate in faza de urmărire penala si le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului in ce consta învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată in scris si atașată la dosarul cauzei.
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 374 C.p.p al. 4 referitoare la împrejurarea ca pana la începerea cercetării judecătorești, daca se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște in totalitate si necondiționat faptele reținute in sarcina sa si nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmăririi penale pe care le cunoaște si le însușește, a admis cererea formulata de către acesta, procedând la soluționarea cauzei in procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând probele administrate în faza urmăririi penale, singurele admisibile în procedura de judecată prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 17.06.2009, în jurul orei 19.00, în timp ce inculpatul conducea autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu numărul STA-79-W 30/09/09 pe DJ 100B, 1-a accidentat pe minorul R. M.-Josefin, care traversa drumul pe trecerea pentru pietoni semnalizată prin indicator rutier. In urma accidentului, victima a decedat, după ce s-a încercat resuscitarea acesteia timp de 50 de minute de către personalul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență - SMURD sosit la fața locului.
Inculpatul circula pe DJ 100B din direcția Gherghița către B. și la trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator rutier din dreptul Căminului Cultural Drăgănești, a observat cu întârziere victima, participant la trafic în calitate de pieton, care se angajase în traversarea străzii. Neavând timp suficient să oprească autoturismul pe care îl conducea, inculpatul a lovit victima cu partea dreapta față a autoturismului.
Procesul-verbal de cercetare la fata locului se coroborează cu raportul medico-legal de necropsie nr. 330/18.06.2009, întocmit de S. Județean de Medicină Legală Prahova, concluzionându-se că moartea victimei R. M. Josefin, în vârstă de 7 ani a fost violentă, survenind din cauza contuziei cerebrale, în contextul unui politraumatism contuziv forte - cranio-cerebral închis, toraco-abdominal și de membre inferioare, prin lovire cu și de corpuri și planuri dure (pieton), în condițiile accidentului de circulație rutieră din data de 17.06.2009.
Din raportul de expertiza tehnică judiciară întocmit în cauză, s-a reținut faptul ca inculpatul circula cu o viteză de 57,5 km/h, iar accidentul putea fi evitat dacă acesta ar fi redus viteza de deplasare la vederea indicatorului „Trecere pentru pietoni".
Probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că la producerea accidentului se reține culpa exclusiva a inculpatului, care a încălcat dispozițiile art. 48 și art.49 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Totodată, s-a reținut că inculpatul nu a luat măsurile de prevedere în momentul în care a văzut indicatorul „Trecere pentru pietoni", care îl obligau să manifeste o atenție sporită în acel loc și să reducă viteza, in contextul in care acesta trebuia si putea sa prevadă posibilitatea ca un pieton să traverseze prin acel loc.
Astfel declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținută in sarcina sa si care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu Proces - verbal de cercetare la fața locului + schiță; Proces - verbal de verificare tehnică a autovehiculului; Raport medico-legal de necropsie nr.330/18.06.2009; Declarațiile părții civile; Declarațiile martorilor; Declarații făptuitor/învinuit; R. de expertiză tehnică judiciar, creează convingerea instanței ca vinovăția a fost stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente si lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
Instanța de fond a constatat că, in speță, se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că atât noua reglementare cat si vechea reglementare prevăd pentru aceasta infracțiune pedeapsa închisorii de la 2-7 ani.
Cu toate acestea, instanța de fond a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu in mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
De asemenea, in cauza de față s-a comparat reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de Cod pen. din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având in vedere că inculpatul B. C. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare in regim privativ de libertate.
În ceea ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, insă instanța de fond a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile in ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, care nu se regăsește in Codul penal in vigoare - munca in folosul comunității – și, in plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, prima instanță, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, constată că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului .
Având în vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată ȋn M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a considerat ca lege mai favorabila pentru inculpatul Baculescu M. F. Codul penal 1969.
1.În drept, fapta inculpatului B. C., care, în data de 17.06.2009, în jurul orei 19.00, conducând autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu numărul STA-79-W 30/09/09 pe DJ 100B, în localitatea Drăgănești, ca urmare a nerespectării normelor de circulație rutieră - art. 48 și art.49, alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a neluării măsurilor de prevedere la indicatorul „Trecere pentru pietoni", inculpatul a produs un accident de circulație, soldat cu moartea victimei R. M.-Josefin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a stabilit că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu numărul STA-79-W 30/09/09 pe DJ 100B, în localitatea Drăgănești cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei si accidentarea mortala a victimei R. M.-Josefin.
Urmarea imediată a faptei constă în decesul victimei R. M.-Josefin, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin raportul de expertiză medico-legală.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal întrucât a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor, dar a sperat in mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce, obligația de prevedere a rezultatului fiind decelată din înseși dispozițiile legale in materie rutieră care prevede obligația conducătorului auto de a conduce in mod preventiv in apropierea trecerilor de pietoni.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în forma agravată, prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969. Aspectul de calificare este atras prin raportare la împrejurarea că fapta s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități, respectiv circulația pe drumurile publice.
Constatând ca infracțiunea pentru care a fost trimis in judecata există si a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzuta de lege, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 C.p. și a ținut seama, in acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei si împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
În conformitate cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere conduita acestuia, ca participant la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe instanța de fond a avut în vedere in procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuală adoptata de către inculpat pe parcursul urmăririi penale si cea manifestata de către acesta in societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la lipsa antecedentelor penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Față de împrejurarea că inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea in procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-si în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin 10 Cod procedură penala prima instanță a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Raportat de asemenea la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege si având in vedere si dispozițiile procedurale, instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, așa încât a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1, 2 C. pen. 1969., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplic. art. 396 alin 10 C.p.p.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art. 64 litera a, b si c C.pen intervine de drept in cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale si art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată in cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. si Parcalab v. Romania, jurisprudența cu caracter general-obligatoriu, potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev de art. 64 C.p față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, față de pericolul social dovedit in săvârșirea faptei si față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev de art. 64 litera a si b, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, precum si cel de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat.
În consecința, prima instanță a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a si b C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond s-a orientat către suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, conform art., 81 alin.1 C.pen 1969 pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 din Codul penal 1969.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, instanța de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut incidența următoarelor dispoziții legale: articolul 998 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Instanța de fond a constatat că persoanele vătămate R. M., R. F., prin reprezentant legal R. M. si R. Albertor I., prin reprezentant legal R. M. nu se mai constituie părți civile în cauză ca urmare a încheierii unui contract de tranzacție intre acestea si partea responsabila civilmente F. de Protecție a Victimelor Strazii.
S. Județean de Urgență Prahova s-a constituit parte civilă în cauză în fața instanței împotriva inculpatului pentru suma de sumei de 805, 15 lei lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale prespitalicești acordate victimei R. M.-Josefin.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit articolului 998 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pe de altă parte, și în cazul acțiunii civile alăturate celei penale se aplică același principiu general al disponibilității acțiunii civile.
Art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Sub aspectul laturii civile, in baza art. 19 si art.20 C.p.p. raportat la art. 397 alin.1 C.p.p. și art 313 din Lg. 95/2006 instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Ambulanță Prahova, constituit parte civila în cauza si a obligat pe inculpatul B. C. la plata către această parte civilă a sumei de 805,15 lei.
Cât privește obligarea F.P.V.S. și la plata acestor cheltuieli ca și garant al acestei obligații instanța de fond a apreciat că nu se impune acest lucru având în vedere dispozițiile art.5 al.4 din Normele privind F.P.V.S. puse în aplicare prin Ordinul președintelui comisiei de supraveghere a asigurărilor nr.1/2008.
De asemenea, s-a lua act că S. de Urgenta Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, instanța de fond a constatat că numitul M. M. I. s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 300.000 euro reprezentând daune morale pentru suferința pricinuită ca urmare a decesului fiului sau.
Instanța de fond a mai reținut faptul că o persoana poate exercita acțiunea civila in cauza dacă se dovedește că are calitatea de moștenitor a victimei defuncte.
Or, din certificatul de naștere existent la dosarul cauzei (fila 34) s-a reținut că numitul M. M. I. nu are calitatea de tată natural al victimei defuncte, motiv pentru care s-a dispus scoaterea din cauza a părții civile M. M. I. pentru lipsa calității procesuale active.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă M. M. I..
În motivarea apelului, astfel cum reiese din motivele scrise de apel, inculpatul a susținut că a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2014 prin care s-a dispus scoaterea sa din cauză, încheiere care face parte integrantă din Sentința penală nr. 2184/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr._ /2014.
Apelantul susține că prin Încheierea de ședință din data de 05.06.2014, încheiere care tace parte integranta a sentinței penale nr. 2184/07.07.2014, instanța de judecata a dispui scoaterea din proces a apelantului motivat de faptul că din actele de stare civila depuse la dosarul cauzei nu reiese calitatea mea de moștenitor al fiului meu-R. MAR1US ÎOSBFIN, decedat fără vre-o vina, in accidentul de circulație ce face obiectul prezentului dosar penai. Astfel, am fost pus in imposibilitate de a mai putea formula cereri si pune concluzii atât pe latura penala cat si pe latura civila.
Ori Potrivit art. art. 998» din vechiul cod civil, „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu* obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, consta in rezultatul, m efectul negativ suferit de o orice persoana ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoana pentru care aceasta din urma e ținuta sa răspundă.
Prin urmare, prejudiciul fiind un fapt juridic, poate fi probat cu orice mijloc de proba, inclusiv martori.
Arat ca subsemnatul am solicitat la ultimul termen de judecata, ca dovada prejudiciului ce mi-a fost cauzat sa fie făcuta cu doi martori, martori ce erau prezenți in sala de judecata.
Instanța de judecata nici nu a vrut sa audă de audierea martorilor, motiv pentru care nu a pus în discuția pârtilor cererea formulata de apărătorul meu privind încuviințarea probei cu doi martori ci a dispus scoaterea mea din proces motivat de făptui ca nu am calitate de moștenitor al victimei.
In Tratatul său de procedura penala, I. N., la pag. 112, arată ca „... se pot constitui părți civile in procesul penal, „persoanele care au suferit prejudicii,... persoane care se aflau în diverse legături de rudenie cu victima, sau persoane care, deși nu se aflau in asemenea legături cu cel decedat au suferit prejudicii materiale sau morale ca urmare a săvârșirii faptei.”
De asemenea, Noul cod civil a lămurit si mai mult prevederile art. 998 din
vechiul Cod Civil, unde se vorbea de prejudiciu produs altuia(„ altuia" fiind parte vătămata}, si Ia art. 1391 alin 2 din Noul Cod Civ. a fost mai clar reglementat cine poate avea calitate de parte civila si anume, si oricare persoană care poate dovedi existenta unui prejudiciu.
Prevederile legale, atât din vechiul cât si din Noul Cod civil, care reglementează clasele de moștenitori si gradele de rudenie din cadrul claselor de moștenitori, sunt aplicabile situațiilor de transmitere a unui patrimoniu in caz de deces. In cazul de fata nu vorbim de transmitere de patrimoniu pentru a face dovada calității de moștenitor, după cum apreciază instanța de fond, ci este vorba de un prejudiciu produs in patrimoniul apelantului, prejudiciu ce trebuie si poate fi dovedit cu orice mijloc de probă. Reglementările aplicabile in cazul de fata, fiind cele de la răspunderea civila, mai precis cele privind răspunderea delictuala.
Faptul ea apelantul este tatăl defunctului R. M. I., este un fapt de notorietate in localitatea in care domiciliază, așa cum reiese si din înscrisurile ce provin de la autorități si localnici, înscrisuri pe care le-a atașat in copie la prezentele motive.
În înscrisul eliberat de Primăria Draganesti -Prahova, este menționat faptul că apelantul trăiește in uniune consensuală cu R. M., de aproximativ 17 ani, iar din relația lor au rezultat mai mulți copii printre care si fiul R. M. I., decedat in accident. Se mai arată in respectivul înscris ca victima a locuit împreuna cu apelantul si ca împreuna cu R. M., s-ar fi ocupat de creșterea si îngrijirea copiilor noștri inclusiv a fiului decedat fără vre-o vină.
De asemenea, din înscrisul sub semnătura privata al educatoarei G. E., educatoarea victimei, reiese faptul ca subsemnatul M. M. losefin, ma interesam de situația si mersul copilului în grădinița.
Toate acestea sunt o dovada clara ca apelantul a fost o persoană foarte apropiata de victima, fiind grav prejudiciat printr-o fapta incriminata de lege si apreciez ca am calitate procesuala in cauza in care se judeca vinovăția celui care a săvârșit fapta.
Se arată onoratei instanțe, ca apelantul, in calitatea sa de tata al defunctului, a muncit din greu pentru a asigura o bucata de pâine copiilor săi. A fost si sunt singurul din familie care putea aduce venituri în casă, venituri pe care le folosește pentru creșterea si educarea copiilor noștri. Împreună cu mama victimei s-a ocupat de creșterea si educarea fiului lor, victimă a accidentului de circulație ca de altfel si de creșterea si educarea celorlalți copii pe care îi are.
Așa cum reiese din actele de la dosarul cauzei, fiul său la vârsta de 7 ani, vârsta pe care o avea la momentul producerii accidentului, a traversat . de pietoni, tocmai pentru ca atât eu cat si mama lui ne-am ocupat de educarea lui. Cu toate acestea, nu i-au fost de nici-un folos sfaturile noastre» pentru ca o persoana matura, cu familie si copii, dar iresponsabila, circulând cu o mașina neînmatriculată (numere false-acte depuse ia dosarul canari in acest sens) si încălcând cele mai elementare reguli de circulație, a omorât copilul, fără ca acesta sa aibe vreo vinovăție.
Apreciază că neacordarea posibilității de a administra probe, respectiv audierea unor martori pentru a dovedii un fapt juridic (prejudiciul), echivalează cu o inculcare a dreptului pârtilor vătămate la garantare unui proces echitabil, drept consacrat prin dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care a fost ratificata de statul roman prin Legea nr. 30/1994 si este direct aplicabila in dreptul intern, In aplicarea disp. Art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Pentru toate aceste motive, solicită desființarea încheierii de ședință din data de 05.06.2014, implicit a sentinței penale din care face parte integrantă, respectiv sentința nr. 2184/07.07.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ /2014, în ceea ce îl privește, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, pentru a da posibilitate apelantului să-și dovedească calitatea de persoană prejudiciată (parte civilă), astfel încât să poată fi în măsură să formuleze cereri și sa pună concluzii atât pe latură penală, cât și în latură civila.
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă M. M. I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pe considerentul că în mod greșit a fost scoasă din cauză pentru lipsa calității procesuale active.
Susține că de pe urma decesului victimei care este fiul său, a suferit un prejudiciu material și moral și ca atare este îndreptățit să ceară obligarea persoanelor vinovate de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă la plata de despăgubiri.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și dispunerea rejudecării cauzei pentru a avea posibilitatea readministrării de probe cu martori, așa cum a solicitat la instanța de fond pentru a-și dovedi natura prejudiciului suferit și calitatea sa procesuală de parte vătămată.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de partea civilă M. M. I. este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Prin sentința penală atacată, respectiv nr.2184 din 07 iulie 2014 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul B. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art.81 - 83 din Codul penal anterior, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, constând în aceea că la data de 17 iunie 2009 conducând un autoturism pe raza localității Drăgănești, prin nerespectarea normelor de circulație rutieră a produs un accident de circulație soldat cu moartea victimei R. M. Josefin, minor în vârstă de 7 ani.
Totodată, în latură civilă, prin aceeași sentință penală s-a luat act că părțile vătămate R. M., precum și minorii R. F. și R. A. I. - aceștia prin reprezentant legal R. M., au renunțat la constituirea de parte civilă în cauză ca urmare a încheierii unei tranzacții între acestea și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, dispunându-se scoaterea din cauză a părții civile M. M. I. pentru lipsa calității procesuale active.
Critica invocată de către apelantul M. M. I., că în mod greșit s-a dispus scoaterea sa din cauză și neacordarea de despăgubiri civile cum era normal, având în vedere că victima era fiul său, este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din certificatul de naștere existent la dosarul cauzei - fila 34 (dosar instanță fond), la numele de familie și prenumele victimei R. F., născut la 16 decembrie 1999, rubricile sunt libere, dovadă faptul că acest minor s-a născut în afara căsătoriei și nu a fost recunoscut de apelantul M. M. I., așa cum acesta susține.
Cum latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, prin aceea că s-a luat act că părțile civile îndreptățite la despăgubiri civile au renunțat la constituirea de părți civile în cauză ca urmare a încheierii unei tranzacții cu partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, apelul declarat de către M. M. I. apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art.421 alin.1lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă M. M. I., domiciliat în comuna Drăgănești, . penale nr. 2184/7.07.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă apelantul parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat B. C. în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2014.
Președinte, Judecător,
G. C. M. V.
Grefier,
S. A.
Red./VM
Tehnored./EV
12 ex./12.11.2014
Dos. fond_, Judecătoria Ploiești
Jud. fond B. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
