Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 139/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 92/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 139
Ședința publică din data de 06 februarie 2014
Președinte – L. C.
Judecători – S. P. B.
T. L.
Grefier – M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către inculpatul C. G. A., fiul lui G. și M., născut la data de 29.07.1986, în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova, identificat cu CI . nr._, eliberată de SPCLEP Ploiești, având CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.3002 alin.1 C.pr.pen. rap la art.160b al.1 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. G. A. și în baza art.160b al.3 C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat C. G. A. în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat I. D. din cadrul Baroului Prahova, în substituire pentru avocat D. L. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/05.02.2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat C. G. A..
Avocat I. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat C. G. A., declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte chestiuni prealabile de discutat.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de recurs.
Avocat I. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat C. G. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 28 ianuarie 2014 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate, până când în cauză se va pronunța o hotărâre definitivă.
Temeiurile avute în vedere la momentul arestării nu mai subzistă și nici nu sunt indicii ori elemente noi că inculpatul, dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar încerca să se sustragă de la judecata ori ar influența părțile.
În plus, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și ar fi dorit să se prevaleze de dispozițiile art.3201 C.pr.pen., dar s-a apreciat că este o cerere inadmisibilă. Se află la primul conflict cu legea penală și dacă va fi judecat în stare de libertate nu va comite alte fapte. În cauză au mai fost cercetate alte persoane, dar față de acestea s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În final a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul C. G. A. împotriva încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, încheierea atacată, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiind corectă. În mod judicios s-a constatat că sunt îndeplinite dispozițiile art.143 și art.148 lit.f C.pr.penală, în sensul că există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost dedus judecății, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind demonstrat de modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei, din reacția comunității în cazul lăsării în libertate a celor față de care există presupunerea rezonabilă că au comis ce mai grave infracțiuni ce aduc atingere vieții persoanei, reacție care ar consta într-o stare de insecuritate.
Totodată, inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, el aflându-se în stare de recidivă postcondamantorie.
Recurentul inculpat C. G. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate,
pentru că a recunoscut săvârșirea faptei. În aceeași cauză cu el au mai fost cercetate două persoane, față de care parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, el fiind singurul acuzat, deși ceilalți doi i-au fost complici la comiterea faptei. Niciodată nu a avut intenția să se sustragă de la urmărirea penală și s-a prezentat singur la secția de poliție atunci când a fost chemat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.3002 al.1 C.pr.pen. rap. la art.160b al.1 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. G. A., fiul lui G. și M., născut la data de 29.07.1986, în Ploiești, Județul Prahova, CNP:_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, și, în baza art.160b alin.3 C.pr.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.682/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. A., fiul lui G. și M., născut la data de 29.07.1986 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova, identificat cu CI . nr._, eliberată de SPCLEP Ploiești, având CNP:_, în prezent aflat în Arestul IJP Prahova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburării liniștii publice, prev. de art.20 din C.p. rap. la art.174 - art.175 al.1 lit.i din C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.a din C.p. și art.75 al.1 lit.a din C.p. și de art.321 al.1 din C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.a din C.p., ambele cu aplicarea art.33 lit.a din C.p., constând în aceea că în data de 29.07.2013, în parcarea blocului nr.25 de pe ., inculpatul a aplicat părții vătămate F. D. N. mai multe lovituri cu un cuțit în zona capului și a toracelui, cauzându-i leziuni, respectiv plagă înțepată punctiformă, stelară, parietal posterior stâng și plagă înjunghiată de 1,5 cm., dehiscentă la 1 cm., pectoral drept, cadranul superoextern, penetrantă, ambele plăgi fiind limitate de calota craniană, respectiv de grilajul intercostal, astfel încât rezultatul – decesul victimei, urmărit sau doar acceptat de către inculpat nu s-a produs.
De asemenea, în aceleași împrejurări, inculpatul C. G. A. împreună cu învinuiții D. C. I. și A. F. A. au tulburat liniștea publică prin scandalul public provocat ceea ce a făcut la climatul pașnic din acea zonă să fie înlocuit cu o stare de agitație generală, afectând totodată sentimentul de securitate al persoanelor aflate în preajmă.
Prin încheierea din data de 31.07.2013, în dosarul penal nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. Ghoerghiță A. pentru 29 de zile, din 31.07.2013 până în 28.08.2013 inclusiv, conform mandatului de arestare preventivă nr. 217/U/2013.
Prin ordonanța din 01.08.2013 PJ Ploiești a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art.180 al.2 din C.p. în art.20 din C.p. rap. la art.174 – 175 al.1 lit.i din C.p. și declinarea întregii cauze la PT Prahova, unitate de parchet competență, din punct de vedere material, să efectueze acte de urmărire penale privind infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20 august 2013 sub nr._, iar prin încheierea din data de 26.08.2013 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
Potrivit disp. art.3002 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit disp. art.160b C.p.p.
Art.160b alin.2 C.p.p. prevede că dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
A..3 al aceluiași articol prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art.143 C.p.p. și art.148 lit.f C.p.p.
Astfel, din probele existente la dosar rezultă că în cauză sunt indicii temeinice în a considera că inculpatul C. G. A. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecată.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite și cerințele prev de art.148 lit.f C.p.p., în sensul că inculpatul este cercetat pentru că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei, din reacția comunității în cazul lăsării în libertate a celor față de care există presupunerea rezonabilă că au comis cele mai grave infracțiuni ce aduc atingere vieții persoanei, reacție care ar consta într-o stare de insecuritate.
De asemenea, elementele ce caracterizează persoana inculpatului care are o meserie ce i-ar permite asigurarea unui trai decent, nu pot fi valorificate în această fază procesuală, fiind elemente ce pot fi valorificate la o eventuală dozare a pedepsei dacă se va stabili vinovăția.
Instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive se justifică în continuare, deoarece măsura a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni cu violență asupra unei persoane, aspect ce nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind la acest moment procesual caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că, până în prezent nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză.
Prima instanță a apreciat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv se impune în prezent și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este în desfășurare, urmând a fi audiați martori și există riscul ca depozițiile acestora să fie alterate în situația în care inculpatul este cercetat în stare de libertate.
Potrivit jurisprudenței naționale la care a achiesat și instanța de fond, există pericol pentru ordinea publică și atunci când există posibilitatea să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând valorile ocrotite de disp. art.1 C.p.p. ca urmare a activității inculpatului anterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de acesta, iar raportat la ecoul ineluctabil pe care infracțiunile comise l-au produs în rândul societății, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În raport de cele expuse, examinând natura infracțiunii deduse judecății, instanța de fond a constatat că este îndeplinită cerința prevăzută de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., astfel cum s-a arătat mai sus, și deci privarea de libertate a inculpatului se impune în continuare, deoarece temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au încetat, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste considerente, în baza art.3002 al.1 c.p.p. rap. la art.160b al.1 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. G. A. și, în baza art 160b al.3 C.p.p., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C. G. A..
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât temeiurile avute în vedere la momentul arestării nu mai subzistă și nici nu sunt indicii ori elemente noi că dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar încerca să se sustragă de la judecata ori ar influența părțile.
Deși a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C.pr.pen., s-a apreciat că este o cerere inadmisibilă. Se află la primul conflict cu legea penală și dacă va fi judecat în stare de libertate nu va comite alte fapte. În cauză au mai fost cercetate alte persoane, față de acestea s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși i-au fost complici la săvârșirea faptei.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că potrivit art.1491 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se poate dispune numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și este incident vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele cu fotografii judiciare, raportul de expertiză medico-legală nr.796/30.07.2013 întocmit de SML Ploiești, procesele verbale de identificare după fotografie, declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, declarațiile învinuiților, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, respectiv aplicarea unor lovituri în data de 29.07.2013 părții vătămate F. D. N., cu un cuțit în zona capului și a toracelui, cauzându-i plagă înțepată punctiformă, stelară, parietal posterior stâng și plagă înjunghiată de 1,5 cm., dehiscentă la 1 cm., pectoral drept, cadranul superoextern, penetrantă, ambele plăgi fiind limitate de calota craniană, respectiv de grilajul intercostal, astfel încât decesul victimei, urmărit sau doar acceptat de către inculpat, nu s-a produs.
În aceleași împrejurări, inculpatul C. G. A. împreună cu învinuiții D. C. I. și A. F. A. au tulburat liniștea publică prin scandalul public provocat, ceea ce a dus la înlocuirea climatului pașnic din acea zonă cu o stare de agitație generală, fiind afectat și sentimentul de securitate al persoanelor aflate în preajmă.
În condițiile existenței acestor elemente probatorii, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 cu referire la art.681 Cod procedură penală și art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și subzistă cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, precum și cele prevăzute de art.3002 rap. la art.160b C.pr.pen., în vederea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate.
Pericolul concret pentru este dat în cazul inculpatului de gravitatea faptei reținute în sarcina sa și de modalitatea în care se presupune că a comis fapta, respectiv prin violență, cu un cuțit și în loc public, dar și de perseverența inculpatului, rezultată din starea de recidivă în care se presupune că a comis faptele, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.242/10.08.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.1454/01.11.2012 a Curții de Apel Ploiești, decizie prin care acesta a beneficiat de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Față de aceste considerente, Curtea reține că Tribunalul Prahova a făcut o justă aplicare a prevederilor legale referitoare la menținerea măsurii arestării preventive, măsura fiind conformă scopului instituit prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât nu există cauze de nulitate a hotărârii care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului și cum în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din data 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. A., fiul lui G. și M., născut la data de 29.07.1986 în Ploiești, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
L. C. S. P. B. T. L.
Grefier,
M. M.
Red./Th.-LC/MM
4 ex./07.02.2014
d.f.-_ Tribunalul Prahova
j.f.- T. Z.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
