Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 944/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 148
Ședința publică din data de 05 mai 2014
PREȘEDINTE – C. G.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnata D. A. fiica lui V. și S., născută la data de 04.06.1968 în București, deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins contestația formulată de persoana condamnată, ca fiind neîntemeiată.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea condamnată D. A. în stare de deținere și asistată de avocat desemnat din oficiu N. A. din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat aflat în stare de deținere a luat legătura cu aceasta, precizând că înțelege să își retragă contestația formulată în cauză.
Contestatoarea condamnată D. A. având personal cuvântul susține că înțelege să își retragă contestația formulată în prezenta cauză.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale contestatoarei, care arată că se numește D. A. fiica lui V. și S., născută la data de 04 iunie 1968 în București, constatându-se că acestea corespund cu cele menționate în dosar.
Avocat N. A. având cuvântul pentru contestatoarea-condamnată D. A. solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată în mod liber și neechivoc de condamnată, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată în mod liber și neechivoc de condamnată, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova. Obligarea contestatoarei la cheltuieli judiciare către stat.
Contestatoarea-condamnată D. A. având ultimul cuvânt declară că înțelege să își retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins contestația formulată de persoana condamnată D. A. fiica lui V. și S., născută la data de 04.06.1968 în București, deținută în Penitenciarul Târgșor, ca fiind neîntemeiată.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._ la data de 10.02.2014, condamnata D. A., fiica lui V. și S., născută la data de 04.06.1968 în București, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cauzei, au fost depuse la dosar, în fotocopie, M.E.P.I. nr.203 din 24.06.2011 emis de Tribunalul București – Secția I Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.124/18.02.2010 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.2487/22.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei D. A., în baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal și cu aplic. art.74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.61 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.167/20.03.2007 a Tribunalului Prahova, fiind contopit restul de 509 zile rămas neexecutat cu pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatei fiindu-i aplicată spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Urmare rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis M.E.P.I. nr.203 din 24.06.2011 de către Tribunalul București – Secția I Penală.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, s-a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța a avut în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art.187 Cod penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu au putut fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 Cod procedură penală sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța a mai constatat că, spre deosebire de art.5 din Codul penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare, deci, de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate în prezenta speță, instanța a constatat, în privința infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, că aceasta este actualmente reglementată de aceleași dispoziții legale, fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatei pentru această infracțiune, de 8 ani închisoare, nu depășește acest maxim.
Nici pedeapsa complementară aplicată nu depășește durata de 5 ani, cea maximă pentru care poate fi dispusă potrivit noilor reglementări, astfel că s-a constatat că în privința condamnatei nu au fost incidente prevederile art.6 Cod penal.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul a respins contestația formulată de persoana condamnată D. A., fiica lui V. și S., născută la data de 04.06.1968 în București, ca fiind neîntemeiată.
În plus, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, persoana condamnată, aflată în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, a formulat contestație condamnata D. A. fără a arăta în scris motivele ce au determinat-o să promoveze această cale de atac.
Prezentă personal în ședința publică de astăzi, 05 mai 2014 și după consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, condamnata contestatoare D. A. a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată împotriva sentinței penale nr.258 din 20martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de această manifestare de voință a contestatoarei-condamnate, exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, în temeiul dispozițiilor art.425 ind.1 alin. 3 rap. la art. 415 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația contestatoarei.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnata D. A. fiica lui V. și S., născută la 04 iunie 1968, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea-condamnată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu condamnatei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. G. C. M.
Red./grefier
3 ex./15.05.2014
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. A.-M. L.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
