Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 17/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 744/42/2013/a1.1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 17
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2014
Președinte – D. D.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T- Serviciul teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, și punct de lucru în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ /a1 prin care în baza dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta . Ploiești, prin reprezentant G. Ș., împotriva rezoluției nr. 83/D/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești și a ordonanței nr. 339/II/2/2013 din 04.09.2013 a Procurorului Șef Serviciu Teritorial Ploiești al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
S-au menținut soluțiile de neurmărire penală atacate.
A fost obligată petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea .. prin administrator G. Ș., lipsă fiind intimații D. T. și D. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare.
Reprezentantul G. Ș., având cuvântul pentru contestatoarea ., susține că a înaintat o adresă către Curtea de Apel Ploiești dar aceasta nu se regăsește la dosarul cauzei. Este vorba despre o cerere de strămutare formulată în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ și depune la dosar copia cererii de strămutare adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În opinia sa procedura de citare cu . nu a fost îndeplinită în dosarul nr._ /a1 pentru termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2013. Pentru termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2013 s-a emis citație la adresa din Ploiești, ..
Totodată arată că intimații D. C. F. și D. T. fără vreun drept și-au însușit un aparat medical ce îi aparținea și anume un rontogendiagnostic dentar tip 5D 2 . că imobilul situat în Ploiești, . a fost intabulat la data de 9 mai 2013, mai precis cu o lună înainte de cumpărare. În mod nesincer a susținut vânzătoarea C. S. că la data când a decis să înstrăineze imobilul, acesta nu era înscris în cartea funciară. În opinia sa îi era opozabil să fi rămas în imobil până la expirarea contractului de închiriere.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. În opinia sa nu sunt îndeplinite cerințele disp. art. 386 lit. a) Cod procedură penală.
CURTEA
Asupra contestației în anulare;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 214 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ /a1, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta . Ploiești, prin reprezentant G. Ș., împotriva rezoluției nr. 83/D/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești și a ordonanței nr. 339/II/2/2013 din 04.09.2013 a Procurorului Șef Serviciu Teritorial Ploiești al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
S-au menținut soluțiile de neurmărire penală atacate.
A fost obligată petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția nr. 83/D/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D. C. F., pentru infracțiunea prev. de art. 44 pct.1 lit. b cu aplic. art. 2 lit. c din Legea 111/2009 republicată și D. T., pentru infracțiunea prev. de art. 44 pct.1 lit. b cu aplic. art. 2 lit. c din Legea nr. 111/1996 republicată.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 11.03.2013 I.P.J Prahova – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, a declinat competența de soluționare a cauzei privind sesizarea formulată de ., care reclama faptul că numiții D. C. F. și D. T., cu ocazia demolării unui imobil din Ploiești, ., a deținut fără autorizație o instalație de rontogendiagnostic dentar tip 5D 2 . respectivă aparținea societății susmenționate, care avusese un spațiu închiriat în imobilul respectiv.
Cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că soții D. C. F. și D. T., în baza unui contract de donație nr. 3289/19.12.2006, au devenit proprietarii unei părți din imobilul situat în ., jud. Prahova, după care în anul 2011 au obținut proprietatea întregului imobil.
Ulterior, cei doi au devenit proprietarii imobilului situat pe aceeași stradă la nr. 14, loc unde funcționa . Ploiești, cabinet medical în care potrivit susținerilor administratorului G. Ș., se afla instalația de rentogendiagnostic dentar tip 5D, 2 ., pe care o deținea conform Autorizației nr. IO 081/2009, eliberată de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, valabilă până la data de 02.11.2013.
Numitul D. C. F., i-a notificat lui G. Ș. că urmează să demoleze imobilul și drept urmare acesta să-și caute un alt spațiu în care să funcționeze cabinetul medical.
După ce soții D. C. F. și D. T. au primit autorizația de demolare, aceștia au început să demoleze imobilul, fără ca în acel spațiu să se găsească instalația de rentogendiagnostic.
Înainte de aceasta, așa cum a rezultat și din actele, dosarului G. Ș. și-a ridicat bunurile ce le avea în cabinetul medical.
Din actele și lucrările dosarului nu a rezultat existența în imobilul situat pe ., a instalației sus menționate și drept urmare nu subzistă elementele din care să rezulte că numiții D. C. F. și D. T., ar fi deținut fără drept această instalație.
În aceste condiții, s-a apreciat de către procuror că în cauză nu au fost realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 44 pct.2 lit. b cu aplic. art. 2 lit. c din Legea 111/1996, republicată, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. C. F. și D. T..
S-a mai precizat faptul că, în cauză P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Ordonanța nr. 549/P/2012 din 03.07.2013 a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. C. F. și D. T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. 1,2 și 5 Cod penal, art. 192 alin. 1 Cod penal, art. 360 Cod penal, art. 220 Cod penal, art. 193 Cod penal, art. 2791 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 208 alin. 1 și art. 208 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta ., iar prin Ordonanța nr. 339/II/2/2013 din data de 04.09.2013 a Procurorului șef serviciu de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești s-a respins plângerea formulată de petenta ., împotriva rezoluției nr. 83/D/P/2013 din 01.08.2013 a procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești.
Pentru a da această ordonanță, procurorul șef serviciu a reținut că, petenta a formulat plângere împotriva făptuitorilor D. C. F. și D. T., aceștia fiind de profesie avocați, solicitând cercetarea acestora pentru mai multe infracțiuni, printre care și fapta de deținere, fără autorizație a unei instalații de rentogendiagnostic dentar.
S-a mai reținut că, prin Ordonanța nr. 549/P/2012 din 03.07.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. C. F. și D. T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. Cod penal, art. 192 Cod penal, art. 220 Cod penal, art. 193 Cod penal, art. 279 și 3 Cod penal, art. 208 și art. 209 Cod penal.
Prin rezoluția nr. 83/D/P/2013 din 01.08.2013, DIICOT –Serviciul Teritorial Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D. C. F. și D. T., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 44 pct.,1 lit. b, art. 2 lit. c din Legea nr. 111/1996 întrucât fapta nu există.
Analizând materialul probator s-a apreciat că soluția este legală întrucât nu au existat probe că cei doi făptuitori au sustras și deținut instalația rentogendiagnostic dentar.
Împotriva ambelor soluții adoptate de către parchet s-a formulat plângere de petenta ., în temeiul art. 278 ind. 1 Cod proc. penală, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr._ .
În motivarea plângerii s-a arătat că ordonanța este complet greșita, deoarece nu ține seama de realitate si de cele mai elementare noțiuni de logica. Astfel, s-a arătat că . a închiriat imobilul din . in anul 1992 de la C. S. ,cu contract de închiriere, pe care apoi l-a prelungit in repetate rânduri,ultimul contract fiind valabil pana la data de 1.06.2015.
S-a susținut că, întrucât imobilul nu era trecut în Cartea Funciara, . putea fi evacuată din imobil în caz de înstrăinare conform art.1441 din vechiul cod civil și 1811 alin. b) din noul Cod civil până la data de 01.06.2015. Este adevărat ca în data de 01.06.2010 dr. G. Ș., administratorul societății a promis d-nei C. S. că va părăsi locația în caz de înstrăinare, dar în luna august 2010, la promisiunea proprietarei, că dacă va înstrăina imobilul îl va vinde societății petente, a fost de acord să pună tablă nouă pe acoperiș,lucru dovedit prin declarația doamnei C. S.. În luna mai 2012 C. S. s-a hotărât să vândă imobilul și i-a comunicat societății acest fapt. S-a arătat că societatea a fost de acord să îl cumpere la un preț rezonabil, dar intervin soții D. care au supralicitat și au promis, mințind că vor lăsa societatea să funcționeze în locație. Despre aceste promisiuni mincinoase ar fi putut depune mărturie atât d-na C. S., cât si salariata R. V..
A susținut petenta că după ce în 14.06.2012 soții av. D. devin proprietari, și-au încălcat promisiunile prin care garantau funcționarea mai departe a societății în locația respectivă. Astfel, reprezentantul societății a arătat că, în data de 21.08 2012, încercând sa repare tencuiala de la . cu ajutorul fiului d-nei C. S., numitul M. Septimiu, care locuiește in prezent în ..2, ..l2, a fost împiedicat de av. D. C. F. sa efectueze lucrarea respectivă.
D. C. F. a încălcat art. 217, alin. l, 2 și 5 care arata că "împiedicarea luării unei masuri de salvare de la degradare a unui bun de patrimoniu" se pedepsește cu închisoare de la unu la 10 ani". Despre aceasta faptă a avocatului D. C. F. sunt martori care au dat declarații, pe R. V. și V. Dragutajar, iar soții av. D. nu au prezentat niciun martor.
Între timp, s-a menționat că soții av. D. au continuat să hărțuiască angajații societății, astfel încât, atunci când s-a încercat repararea în data de 04.10 2012 cu ajutorul tinichigiului S. I. din . intervenit și l-au oprit. S-a considerat că această faptă se înscrie la "împiedicarea luării măsurii de salvarea de la degradare a unui imobil de patrimoniu" și încălcând din nou art. 217, alin. 1,2 și 5 Cod penal, iar în sprijinul acestei afirmații au fost invocați martorii R. V., V. Drăguța, pacienta T. E. și pe polițistul C. R. de la Secția a III-a Politie a Mun. Ploiești si aj. de politie care-l însoțea.[ultimii doi nefiind interogați]. Faptul ca s-au opus acestei reparații a tablei de pe acoperiș ,dovedește fără echivoc ca ei sunt făptașii, care au spart tabla de pe acoperiș cu toporul ,cât și faptul că ei erau interesați de dispariția aparatului de radiografii dentare.
S-a specificat că la data de 04.10.2012 soții av. D. nu aveau autorizație de demolare,aceasta fiindu-le eliberata abia in data de 22.10.2012, astfel ca acțiunea lor ,de a se opune reparării tablei de pe acoperiș, era ilegala. A mai arătat petenta că în data de 23.11. ora 8 dimineața, soții av. D. au trecut la demolarea acoperișului imobilului în timp ce in angajații societății își desfășurau activitatea, punându-le viata în primejdie. Deși s-a apelat la poliție, petenta a arătat că soții av.D. au acționat nederanjați de nimeni și au furat aparatul de radiografii dentare, care are regim de arme precum și întregul mobilier al societății.
S-a susținut în plângere că deși din declarațiile celor trei martori R. V.,V. Draguța,V. N. a rezultat că imobilul a fost părăsit, lăsând aparatul de radiografii și restul mobilierului în incinta societății, av. D. C. F., care nu a prezentat nici un martor, a declarat că în acea zi de 23.11.2012 când a început demolarea nu exista în imobil nici un bun .
S-a amintit că, dată fiind valabilitatea contractului de închiriere până la 01.06.2015, conf. art. 1441 din Codul civil vechi și 1811, lit. b, din noul Cod civil, . era chiriașa de drept și orice daună adusă societății era infracțiune de drept daca se însoțea si de violare de domiciliu si sustragere de bunuri, potrivit art.1813, alin. l din noul Cod civil. De asemenea, pătrunderea fără drept (fără încuviințarea chiriașului) si sustragerea unor materiale radioactive cum este aparatul de radiografii dentare ,este socotita drept infracțiune si se pedepsește potrivit legilor codului penal art. 279 ,al.3 cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Faptul ca avocat D. C. F. și D. T. au trecut la demolarea imobilului in care societatea avea drept legal de folosința pana in 01. 06. 2015, pătrunzând in interiorul incintei prin acoperiș, după ce l-au demolat sau spărgând ușa și apoi scoțând din încăpere aparatul de radiografii și restul mobilierului, pe care apoi le-au vândut sau le-au aruncat, demonstrează că aceștia au acționat fără drept si împotriva codurilor civil si penal atunci când au trecut la demolarea imobilului.
S-a mai arătat faptul că cei trei martori: R. V.; V. Drăguța și V. N. au depus mărturie ca aparatul de radiografii dentare cat si restul mobilierului societății au rămas in incinta societății, atunci când ei au părăsit-o. Aceasta mărturie a celor trei martori care declară ca în data de 23.11.2012 s-a început demolarea imobilului corespunde cu "Jurnalul pentru vânzări" al societății care a fost depus în copie.
În plângere s-a reamintit faptul că furtul mobilierului, cat si al aparatului de radiografii dentare, care are regim de arme, se pedepsește conform art.279 alin.3 cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Că dosarul mai sus citat nu a fost cercetat cu profesionalism, a dovedit-o chiar citatul de la pag. 2 rândrile 13-15 în care se spune ca " Numitul D. C. F. i-a notificat lui G. Ș. că urmează să demoleze imobilul și drept urmare acesta să-și caute un alt spațiu în care să funcționeze cu cabinetul medical". Dar aceasta a fost o minciuna ce s-ar fi dovedit, deoarece dacă ar fi fost adevărat, ar fi trebuit să se indice și numărul și data "NOTIFICĂRII" pe care avocatul D. C. F. și avocata D. T. ar fi făcut-o, precum și numele notariatului unde au făcut respectiva notificare si in baza cărui drept.
A mai susținut petenta că pentru ridicarea aparatului de radiografii dentare era necesară autorizație de dezafectare potrivit legii, autorizație care nu a existat, iar singurii care aveau interes să dispară acest aparat erau soții D. care doreau să demoleze imobilul.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și reținerea cauzei spre judecată, urmând a se dispune condamnarea inculpaților pentru faptele menționate în plângere.
La data de 29.10.2013, petenta a depus la dosar o solicitare prin care a cerut declinarea competenței de soluționare a prezentei plângeri la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece a fost formulată împotriva unei rezoluții date de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, iar în raport de prevederile art. 278 ind. 1 raportat la art. 29 Cod proc. penală cauza este de competența acestei din urmă instanțe.
A fost atașat dosarul de urmărire penală în cadrul căruia au fost dispuse soluțiile de neurmărire penală atacate.
Examinând plângerea formulată în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente, precum și de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 83/D/P2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești, Curtea a constatat că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Cu referire la cererea de declinare a competenței s-a putut observa că, deși plângerea a vizat într-adevăr rezoluția nr. 85/D/P/2013 din data de 01.08.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești și ordonanței nr. 339/II/2/2013 din 04.09.2013 a Procurorului șef serviciu de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești, totuși presupusele infracțiuni la care s-a referit au fost presupus săvârșite nu de procurorul care a anchetat cauza, ci de doi avocați din cadrul Baroului Prahova, a căror calitate a atras competența prezentei instanțe potrivit prevederilor art. 28 ind. 1 alin. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Prin urmare, această solicitare a fost neîntemeiată, în raport de textele de lege citate mai sus.
Din probele dosarului a rezultat că potrivit contractului de închiriere încheiat la 15.02.2002, petenta ., societate având obiect de activitate în domeniul medical( radiologie dentară) a devenit chiriașă în spațiul situat în Ploiești, ., județul Prahova, iar ulterior, contractul de închiriere încheiat cu proprietara inițială C. S., a fost prelungit prin acte adiționale succesive, ultima dintre aceste prelungiri având loc la 3 iunie 2010, potrivit actului adițional autentificat la notariat, termenul de prelungire a închirierii fiind până la 3 iunie 2015.
Înainte de expirarea acestui termen, proprietara C. S. a înstrăinat imobilul situat în Ploiești, ., județ Prahova, intimaților D. C. F. și D. T., soți, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3019/14 iunie 2012 de către Biroul Notarial (filele 19-21 dosar urmărire penală), fără însă ca în contract să se facă vreo mențiune în legătură cu locațiunea acestui spațiu, ci doar mențiunea existenței unui drept de uzufruct viager ce a fost radiat anterior autentificării actului, la 27.04.2012. De asemenea, mențiunea privind existența contractului de închiriere nu a fost notată în Cartea Funciară.
Ulterior, cei doi intimați, care erau și proprietarii imobilului învecinat situat în Ploiești, ., județ Prahova, au realizat alipirea celor două imobile potrivit actului de alipire din 2.08.2012 autentificat de Biroul Notarial (filele 22-23 dosar urmărire penală), după care potrivit Certificatului de Nomenclatură Stradală și adresă, eliberat de Primăria Ploiești la 21.11.2012 (fila 26 dosar urmărire penală) întregul imobil astfel alipit a purtat denumirea definitivă de . poștal 12.
Potrivit autorizației de desființare nr.95/22.11.2012 emisă de Primarul municipiului Ploiești (fila 27 dosar urmărire penală) s-a autorizat executarea lucrărilor de desființare a locuinței C2, situată pe imobilul din Ploiești, ., județ Prahova, cu măsuri de punere în siguranță a construcției adiacentă din Ploiești, ., autorizația având valabilitate 1 an.
Punând în executare autorizația de desființare, cei doi intimați, proprietari ai întregului imobil, D. C. F. și D. T., au început la 23.11.2012 executarea lucrărilor de demolare a acestei locuințe C2 în care își desfășura activitatea societatea petentă.
S-a observat că petentă a înțeles să se prevaleze de prelungirea contractului de închiriere și valabilitatea acestuia până în luna iunie 2015, invocând inopozabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de proprietara imobilului, cu cei doi intimați cumpărători, potrivit disp. art.1811 din Noul Cod civil.
Însă, potrivit acestor dispoziții astfel cum au fost modificate prin legea de punere în aplicare, ,,dacă formalitățile de opozabilitate nu au fost îndeplinite cu privire la un contract de locațiune în curs de executare la data intrării în vigoare a Codului civil și bunul dat în locațiune este înstrăinat după această dată, contractul de locațiune este opozabil dobânditorului numai dacă sunt îndeplinite formalitățile prevăzute de art.1811 Cod civil, respectiv dacă locațiunea a fost notată în Cartea Funciară.’’
În atare situație, cum locațiunea în discuție nu fusese notată în Cartea funciară, a reuzultat că societatea petentă nu putea invoca această inopozabilitate a înstrăinării imobilului, cu atât mai mult cu cât proprietarii îi aduseseră la cunoștință lipsa acordului lor în legătură cu funcționarea în continuare a societății în acel spațiu.
Totodată, nu au putut fi reținute susținerile petentei (confirmate de martorii audiați la solicitarea acesteia V. Drăguța și R. V. filele 62-64 dosar urmărire penală) în sensul că nu a existat timpul material fizic pentru recuperarea bunurilor di n imobil. Aceasta deoarece, societatea petentă avea cunoștință de iminenta demolare a imobilului în care funcționa încă din septembrie 2012, când i-a fost comunicată adresa nr.799/11.09.2012 eliberată de Direcția Județeană Pentru Cultură și Patrimoniu Național Prahova prin care i s-a adus la cunoștință acesteia că, prin cererea înregistrată încă de la data de 21.03.2012 intimatul D. C. F. a solicitat emiterea unui aviz de desființare a corpurilor de clădire din Ploiești, ..
Ulterior, prin adresa 892/30.10.2012 emisă de Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Prahova, petenta . a fost încunoștințată despre faptul că la 05.09.2012 proprietarul imobilului din Ploiești, .-14, județ Prahova a solicitat avizul pentru desființarea corpului de clădire C2, situat la această adresă (în care își desfășura activitatea societatea petentă), comunicându-se faptul că a fost emis aviz favorabil la 25.10.2012 privind desființarea corpului de clădire C2 de la imobilul din Ploiești, .-14
Mai mult, potrivit procesului verbal de control încheiat la 19.09.2012 de către Comisia Națională Pentru Controlul Activităților Nucleare, s-a stabilit că societatea desfășoară activitate de radio diagnostic dentar, conform documentației și respectă criteriile de acceptabilitate pentru instalațiile radiologice, precum și condițiile igienico-sanitare. Însă, în acest proces-verbal s-a făcut mențiunea că imobilul și-a schimbat proprietarul în luna iunie_, iar noul proprietar nu este de acord cu desfășurarea activității de radiologie dentară (fila 47 dosar urmărire penală).
Pe de altă parte, este de observat că martorul C. C. (fila 60 dup) a declarat că activitatea de demolare a durat aproximativ trei săptămâni până s-a ajuns la spațiul unde funcționa cabinetul medical, astfel că, odată în plus, nu s-a putut reține susținerile petentei în sensul că nu a avut timpul necesar ridicării aparatului de radiografii. Nici susținerea conform căreia acesta nu putea fi ridicat fără autorizație de dezafectare, deoarece la fila 41 dosar urmărire penală există atașat certificatul nr. CI AI 368/2013 emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, prin care . a fost autorizată să dețină, să utilizeze și să dezafecteze aparatul de rontgendiagnostic dentar.
Într-o altă ordine de idei, martorii M. V. și C. C. (filele 12-13) au declarat că la momentul demolării în incinta cabinetului medical nu mai existau alte bunuri decât un scaun și o sobă de teracotă. Aceeași martori au declarat că au văzut reprezentanți ai societății comerciale petente „cărând diferite bunuri din cabinet”. Or, aceste susțineri sunt confirmate și de fișele foto depuse la dosarul de urmărire penală filele 28-34.
Ca atare, a fost evident că declarațiile martorilor audiați la propunerea petentei V. Drăguța și R. V. (care au arătat că mobilierul și aparatul de radiografie dentară au rămas în incinta imobilului) nu sunt confirmate de celelalte probatorii administrate cu ocazia cercetărilor efectuate. Totodată, este de remarcat că însuși martorul R. G. E. (fila 10) a infirmat susținerile din plângere, arătând, contrar celor afirmate de petentă, că nu a fost „admonestat verbal și fizic” de proprietarul imobilului și acesta nu l-a amenințat că îl împușcă.
Raportat la ansamblul depozițiilor martorilor, Curtea a constatat, pe de o parte, că acțiunea de demolare nu s-a finalizat în ziua în care a început și că imediat după începerea demolării reprezentantul societății petente s-a prezentat la cabinetul medical, transportând o . bunuri aparținând societății, iar acțiunea de demolare continuând cel mai probabil până la începutul lunii decembrie.
A fost cert, prin urmare, că, în acest interval de timp, exista posibilitatea transportării tuturor bunurilor aparținând societății petente, inclusiv a aparatului de radiologie dentară și a mobilierului, cu atât mai mult cu cât martorul M. V. ce a participat la demolare a afirmat că la începutul demolării camerele erau libere și deschise, deci nu închise cu lanț și lacăt astfel cum a susținut martora V. Drăguța, singura persoană deținătoare a cheilor fiind reprezentantul societății petente.
În această situație, Curtea a constatat că, nu au fost reale susținerile societății petente în legătură cu lipsa de rol activ a procurorului și cu insuficiența probatoriului administrat, având în vedere că s-a procedat la audierea martorilor atât propuși de petentă cât și de intimați, astfel încât nu s-a impus reținerea cauzei spre judecată, în condițiile în care situația de fapt a fost corect reținută și stabilită în faza de urmărire penală.
Așa fiind, a fost evident că soluțiile de neurmărire penală atacate au constatat în mod legal și temeinic faptul că nu există nici un fel de indicii că bunurile reclamate ca fiind sustrase ar fi fost însușite fără drept de către cei doi intimați, care au acționat tocmai în exercitarea prerogativelor conferite de calitatea de proprietari ai spațiului respectiv și nu în mod abuziv, fără a săvârși nici una dintre faptele pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii lor penale.
Pe cale de consecință, soluția de neîncepere a urmărire penale cu privire la fiecare din infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaților D. C. F. și D. T. a fost legală și temeinică, astfel că în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală, curtea a respins plângerea petentei ca nefondată, cu consecința menținerii soluțiilor de neurmărire penală atacate.
Împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat contestație în anulare petenta ., pentru motivele aflate în scris la dosar ( filele 3 – 10) și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, consemnate în partea introductivă a prezentei sentințe.
S-a susținut, în esență, că pentru termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2013 procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, motivat de faptul că petenta a fost citată la adresa din ..
Pornind de la cererea formulată, Curtea rețină că, fiind o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile reglementate în art. 386-392 din Codul de procedură penală.
În cadrul acestor reglementări, prin art. 391 din același cod a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin. 1 că "instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților", iar la alin. 2 că "instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate".
Prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a contestației în anulare sub aspectul admisibilității în principiu, vizează verificarea îndeplinirii condițiilor de exercitare a acesteia, și anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege și la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul contestației (în acest sens este și decizia nr.10/9.02.2009 a Î.C.C.J.- Secțiile Unite).
În speță, Curtea, efectuând aceste verificări constată că cererea este făcută împotriva unei hotărâri pronunțată de Curte ca primă instanță și nu ca instanță de recurs, așa cum cer dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală, acesta fiind cazul de contestație vizat de contestația depusă.
Or, contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute în art.386 lit.a-c și e Cod proc. penală poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale pronunțate de instanțele de recurs, adică a hotărârilor penale care au rămas definitive la instanța de recurs.
Rezultă, așadar, că, pentru a fi admisibilă, contestația întemeiată pe motivul prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, respectiv că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită conform legii, nu poate privi decât o hotărâre definitivă pronunțată în recurs.
În plus, Curtea constată că motivul invocat de contestator nu are corespondent în actele dosarului, la filele 10 și 11 din dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Ploiești, în care s-a pronunțat sentința contestată, existând atât dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatoarea pentru adresa din dosar Ploiești, . cât și de citare la adresa din Ploiești, ., pentru data de 04.11.2013.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de 386 lit.a, art.389 și art.391 alin.2 Cod pr.penală, Curtea urmează ca, în temeiul acestor texte de lege, să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea . Ploiești împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosar nr._ /a1, ca inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea . Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, și punct de lucru în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ /a1.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
Președinte, Grefier,
D. D. C. M.
Red./D.D.
2 ex./11.02.2014
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
