Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 32/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 1010/42/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 32
Ședința publică din data de 10 februarie 2014
Președinte – L. C.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea cererii de strămutare, formulată de petentul D. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., cu privire la dosarul nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești, la o altă instanță egală în grad.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul D. M. personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul D. M., personal având cuvântul, susține că atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Curtea de Apel Ploiești au sustras o cerere de strămutare depusă la data de 12 noiembrie 2013.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.146 din Constituția României, solicită sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate pe care înțelege să o invoce cu privire la Legea nr.2/2013.
La solicitarea instanței de a preciza care anume dispoziții din lege sunt neconstituționale și cu ce articole din constituție intră în conflict, petentul învederează instanței că întreaga Lege nr.2/2013 este neconstituțională, fără a preciza în raport cu ce articole din constituție.
Petentul D. M. mai învederează că, în ceea ce privește cererea de strămutare, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție și nu Curtea de Apel Ploiești.
Curtea aduce la cunoștința petentului că Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cererea formulată la Curtea de Apel Ploiești, raportat la prevederile art.55 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, iar cu privire la excepția invocată de petent solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă. Pe fondul cererii de strămutare solicită respingerea acesteia ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.885/14.10.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea la Curtea de Apel Ploiești, spre competentă soluționare, a cererii formulate de petentul D. M., privind strămutarea dosarului nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 04.12.2013, sub nr._, termenul de judecată fiind fixat la data de 30.01.2014.
La acest termen de judecată petentul a formulat cerere de recuzare a judecătorului cauzei, motiv pentru care s-a acordat termen la data de 10.02.2014, pentru soluționarea cererii de recuzare.
La data de 30.01.2014, cererea de recuzare a fost respinsă, de un alt complet de judecată, în temeiul art.52 din vechiul Cod de procedură penală.
Curtea mai reține că, în cuprinsul cererii de strămutare, într-o formulare neinteligibilă, petentul D. M. invocă agresiuni de diferite tipuri împotriva sa (arestare, sechestrare, amenințare, lovire, întemnițare cu forța ș.a.), săvârșite de persoane din rândul magistraților și al oamenilor politici de-a lungul timpului, cu scopul de a-l deposeda de bunurile care-i aparțineau.
A mai arătat că obiectul dosarului nr._/281/2013 al Judecătoriei Ploiești este chiar uciderea sa prin injecții letale.
În referatul nr._/281/2013 din data de 09.01.2014, întocmit de președintele instanței și de președintele secției penale a Tribunalului Prahova, se arată că, prin sentința penală nr.263/12.03.2012, Judecătoria Ploiești a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, în baza art.162 C.p.p., art.113 C.pen., și a dispus obligarea făptuitorului D. M., născut la data de 06.07.1941, domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, prin curator D. E. la efectuarea unui tratament medical până la însănătoșire.
Prin aceeași sentință s-a dispus ca,în baza art.429 C.p.p., după rămânerea definitivă, o copie de pe dispozitiv și de pe Raportul medico-legal psihiatric nr. 82/08.02.2011 al S.M.L. Prahova să se comunice Direcției Sanitare Prahova, în vederea punerii în executare a hotărârii.
S-a atras atenția unității sanitare la care făptuitorul va efectua tratament medical asupra disp. art.430 C.p.p., privind obligativitatea înștiințării instanței de executare cu privire la executarea măsurii de siguranță, iar în baza art.429 alin.2 C.p.p., s-a pus în vedere făptuitorului posibilitatea înlocuirii măsurii obligării la tratament medical cu măsura internării medicale în caz de neprezentare la efectuarea tratamentului. Sentința arămas definitivă prin decizia penală nr.316/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin cererea înregistrată sub nr._/281/2013 pe rolul Judecătoriei Ploiești, judecătorul delegat la biroul executări penale a sesizat instanța pentru a dispune în conformitate cu dispozițiile art.431 C.p.p., înlocuirea măsurii de siguranță prevăzută de art.113 cu cea prevăzută de art.114 C.pen.
În același referat se mai arată că primul termen de judecată al cauzei a fost fixat la data de 08.08.2013, iar instanța a acordat trei termene de judecată, ultimul la data de 16.01.2014, pentru desemnarea unui curator pentru petent.
La data de 25.09.2013 petentul a formulat cerere de strămutare a cauzei.
Curtea reține că cererea de strămutare formulată a fost adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, așa cum s-a arătat mai sus, a dispus trimiterea la Curtea de Apel Ploiești, prin sentința penală nr.885/14.10.2013.
Potrivit dispozițiilor art.55 din vechiul Cod de procedură penală, reluate în art.71 din Codul de procedură penală învigoare Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Curtea reține că, din actele dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, nu rezultă vreun indiciu care să conducă la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori că există vreun pericol de tulburare a ordinii publice, nemulțumirea petentului vizând probabil sesizarea formulată împotriva sa.
Prin urmare, în baza art.73 și art.74 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petentul D. M..
Curtea mai constată că petentul a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.146 din Constituția României, sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate pe care a înțeles să o invoce cu privire la Legea nr.2/2013 în integralitatea ei, dar nu a arătat în raport cu ce articole din constituție și în ce anume constă neconstituționalitatea legii.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Alineatul 5 al aceluiași articol stabilește că Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că cererea formulată de petent este inadmisibilă, întrucât acesta nu a indicat care sunt motivele pentru care este neconstituțională Legea nr.2/2013 în integralitatea ei și în raport cu ce articole din constituție, pentru a se putea stabili dacă aceste dispoziții presupuse a fi neconstituționale au legătură cu soluționarea cauzei de față.
În aceste condiții, în baza art.29 alin.1 și 5 din Legea nr.47/1992, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul D. M..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.29 alin.1 și 5 din Legea nr.47/1992, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul D. M., domiciliat în Ploiești, . B, ., .
În baza art.73 și art.74 Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petentul D. M..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.02.2014.
Președinte, Grefier,
L. C. D. C.
Red./Th.-LC/DC
2 ex./20.02.2014
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
