Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 252/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 1309/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 252
Ședința publică din data de 11.06.2014
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER - M. E.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. C., fiul lui I. și D., ns. la data de 7.10.1964, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 353 din data de 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului C. C., fiul lui I. și D., născut la data de 07.10.1964 în Băicoi, județul Prahova, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe condamnat la 30 lei cheltuielile judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 11.06.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 353 din data de 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului C. C., fiul lui I. și D., născut la data de 07.10.1964 în Băicoi, județul Prahova, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe condamnat la 30 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 20.03.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni a solicitat în conformitate cu prevederile art.23 alin.1 și 5 din O.U.G. nr.116/23.12.2013 aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnatului C. C., fiul lui I. și D., născut la data de 07.10.1964 în Băicoi, județul Prahova, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, motivat de . data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Au fost atașate la dosar fișa de evaluare a condamnatului, mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.563 din 04.06.2009 emis de Tribunalul Prahova și nr.175/2008 din 25.11.2008 emis de Judecătoria Sectorului 2; sentința penală nr.529/05.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._, copia minutei deciziei nr.135/21.10.2008 a Curții de Apel Ploiești, copia minutei deciziei nr.1982/27.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și fișa de cazier judiciar.
Totodată, au fost înaintate la dosar concluzii scrise formulate de către condamnat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a executării pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim”.
Instanța a constatat că deținutul C. C. se află în executarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.175/2008 din 25.05.2008 emis în baza sentinței penale nr.80/05.02.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2006, modificată și definitivă prin decizia penală nr.1493/24.11.2008 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal, cu aplic. art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Prin sentință penală nr.989/14.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost dedusă din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare perioada executată de la 21.08.2013 la zi.
Totodată, se remarcă faptul că pe numele deținutului C. C. a mai fost emis un mandat de executare a pedepsei închisorii – nr.563 din 04.06.2009, în baza sentinței penale nr.529/05.10.2007 a Tribunalului Prahova, desființată în parte în latură penală prin decizia nr.135 din 21.10.2008 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr.1982/27.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat ce urmează să fie pus în executare începând cu data de 01.04.2015.
Prin decizia penală nr.135/21.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.529/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, desființată sentința primei instanțe în latură penală, în parte și pronunțată o nouă hotărâre după cum urmează:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal în pedepsele componente de:
- 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit.a Cod penal;
- 4 luni închisoare pentru falsificarea instrumentelor oficiale prev. de art.286 Cod penal cu aplic. art.74 și 76 lit.e Cod penal;
- 2 luni închisoare pentru folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art.287 Cod penal cu aplic. art.74 și 76 lit.e Cod penal.
Au fost înlăturate disp. art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
A fost modificată pedeapsa aplicată inculpatului C. C. pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit.a Cod penal, faptă din perioada februarie – octombrie 2000, în sensul reducerii acesteia de la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.
Totodată, a fost limitată pedeapsa accesorie aplicată conform art.71 Cod penal la interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală combinat cu art.124 rap. la art.122 alin.1 lit.d Cod penal a fost încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor oficiale prev. de art.286 Cod penal și folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art.287 Cod penal, constatându-se că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
A fost computată din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19.05.2006 – 05.10.2007.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate – nr.529/05.10.2007a Tribunalului Prahova.
În mod evident, este necesar să se stabilească în cauza dedusă judecății, care dintre cele două legi – Codul penal în vigoare la data judecării condamnatului și rămânerii definitive a sentințelor penale nr.529/05.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.135/21.10.2008 a Curții de Apel Ploiești definitivă prin decizia penală nr.1982/27.05.2009 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și nr. 80/05.02.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2006, modificată și definitivă prin decizia penală nr.1493/24.11.2008 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sau Legea nr. 286/2009 privind Codul penal reprezintă legea penală mai favorabilă, din perspectiva acestei din urmă legi urmând să fie analizat conținutul disp. art. 6 alin. 1 și art.244.
Potrivit disp. art.244 alin.1 din Noul Cod penal, „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”
În ce privește alin.2 al aceluiași articol „înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”.
În același timp, în conformitate cu disp. art. 36 alin.1 din Codul penal în vigoare „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii”.
Analizându-se fiecare dintre pedepsele stabilite prin cele două mandate de executare a pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului s-a constatat că acestea nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă.
Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit.c și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, deținutul C. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, care nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă – 3 ani închisoare (art.244 alin.1 Noul Cod penal).
În ce privește pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.2, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit.a Cod penal prin sentința penală nr.529/05.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.135/21.10.2008 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.1982/27.05.2009 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, trebuie să fie comparată cu maximul aplicabil potrivit legii noi pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, care în speța de față ar fi de 8 ani închisoare (la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de înșelăciune – 5 ani închisoare se adaugă sporul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată – de 3 ani).
Având în vedere aceste aspecte, instanța a remarcat că durata pedepsei fixată în sarcina condamnatului pentru această faptă, nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă – de 8 ani închisoare (art.244 alin.2 rap. la art.36 alin.1 din Codul penal în vigoare), pentru aceasta fiind stabilită o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Totodată, și pedeapsa complementară pe care condamnatul o are de executat se încadrează în limitele prevăzute de art.66 alin.1 Cod penal, neimpunându-se nici sub acest aspect aplicarea disp. art.6 alin.5 și 6 Cod penal, mai favorabilă fiind legea penală veche.
Rațiunea disp. art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Întrucât, pedepsele aplicate inițial sunt de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv, 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, acestea apar legale și potrivit legii noi, de unde rezultă că nu se impune reducerea cuantumului lor prin . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Situația se impune întrucât în aplicarea disp. art. 6 Cod penal nu pot fi combinate dispozițiile mai favorabile din legi penale succesive (și din vechiul Cod penal și din Codul penal în vigoare la data soluționării sesizării).
Față de condamnatul C. C., legea nouă nu este o lege penală mai favorabilă, comparativ cu vechiul Cod penal.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului C. C., constatând că Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu reprezintă o lege penală mai favorabilă pentru acesta.
În conformitate cu disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. C., care prin apărător desemnat din oficiu a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, pe considerentul că în mod greșit instanța de fond a respins sesizarea Comisiei de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni, în ceea ce-l privește.
Se impunea admiterea contestației deoarece în raport de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26.05.2014 referitoare la aplicarea sporului de pedeapsă pentru infracțiunile continuate, Noul Cod Penal este lege mai favorabilă, motiv pentru care se solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea constată ca fiind nefondată contestația formulată de condamnatul C. C., pentru următoarele considerente:
Fiind investită cu examinarea sesizării formulate de Comisia de evaluare privind pe condamnatul C. C., instanța de fond a analizat care dintre cele două legi ( codul penal în vigoare la data judecării condamnatului și rămânerii definitive a sentințelor de condamnare, respectiv codul penal din 1969 sau Noul Cod Penal intrat în vigoare la 1.02.2014 ), din perspectiva acestei din urmă legi fiind analizat conținutul disp. art. 6 alin.1 și art. 244.
Astfel, prima instanță analizând fiecare dintre pedepsele stabilite prin cele două mandate de executarea pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului a constatat că acestea nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă, respectiv, de 3 ani închisoare prev. de art. 244 al.1 c.p. sau 5 ani închisoare prevăzut de alin.2 din același text de lege, privind infracțiunea de înșelăciune.
Având în vedere aceste aspecte Tribunalul Dâmbovița a remarcat că durata pedepsei fixată în sarcina condamnatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.2,3,4,5 c.p., cu aplic. art. 41 al.2 c.p., art. 74 și art. 76 lit.a c.p., prin sentința penală nr. 529/5.10.2007 a Tribunalului Prahova, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi trebuie să fie comparată cu maximul aplicabil potrivit legii noi pentru această faptă în formă continuată care în cauza de față ar fi de 8 ani închisoare ( la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de înșelăciune de 5 ani închisoare se adaugă sporul prevăzut de noua lege pentru infracțiunea continuată de 3 ani ).
Totodată, și pedeapsa complementară pe care condamnatul o are de executat se încadrează în limitele prev. de art. 66 al.1 c.p., așa încât nici sub acest aspect aplicarea disp. art. 6 alin.5,6 din noul cod penal nu constituie legea mai favorabilă.
În aplicarea disp. art. 6 NCP nu pot fi combinate dispozițiile mai favorabile din legi penale succesive ( și din vechiul cod penal și din codul penal în vigoare la data soluționării sesizării ).
Pentru aceste considerente, în opinia Curții soluția adoptată de prima instanță este corectă, hotărârea fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere, motiv pentru care contestația formulată de condamnatul C. C., apare ca nefondată și va fi respinsă, în consecință, conform art. 425/1 al.7 pct.1 lit.b c.pr.penală.
Văzând și disp.art. 275 al.2 c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui I. și D., ns.la data de 7.10.1964, în or.Băicoi, județul Prahova, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 353/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2014.
Președinte,Grefier,
V. M. M. E.
Red.VM
Tehnored.EM
5 ex./20.06.2014
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. S. F.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1093/2014. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
