Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 4991/204/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 72
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Președinte - C. G.
Judecători - L. C.
- G. D.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat D. B. G., fiul lui J. și G., născut la 02 februarie 1990 în ., cetățean român, studii o clasă, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în comuna Florești, ., județul Prahova, CNP_, cu antecedente penale împotriva sentinței penale nr.375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care, s-au dispus următoarele:
În baza art. 522/1 Cod proc. penală rap. la art. 404 Cod proc. penală s-a respins cererea condamnatului D. B. G., fiul lui J. și G., născut la 02 februarie 1990 în ., cetățean român, studii o clasă, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în comuna Florești, ., județul Prahova, CNP_, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, soluționat prin sentința penală nr. 233/16.09.2011 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1661/17.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat D. B. G., în stare de deținere, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu P. M. S. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/13.12.2013 aflată la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.172 alin.7 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul condamnat D. B. G., aflat în stare de deținere.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul recurentului condamnat D. B. G., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat P. M. S. având cuvântul pentru recurentul condamnat D. B. G., a arătat și critică sentința penală nr.375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina pentru faptul că a fost judecat în lipsă prin apărător din oficiu, fiind reținut în Spania la momentul judecării cauzei, astfel că nu a putut lua cunoștință despre condamnarea în Spania, nu a putut să-și angajeze apărător ales în recurs.
Să se aibă în vedere că motivat de faptul că nu se afla pe teritoriul țării pe parcursul procesului penal la Judecătoria Câmpina nu a putut să-și formuleze apărarea, deși a fost citat o singură dată la domiciliu .
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar pe fond, admiterea cererii de rejudecare a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului declarat de recurentul condamnat D. B. G. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, care, în mod corect a reținut că inculpatul a avut cunoștință de procesul penal fiind citat la domiciliu, a fost audiat la urmărirea penală și la fond în prezența apărătorului, iar ulterior acesta a înțeles să nu se mai prezinte în fața instanței.
Apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art. 522 ind.1 Cod proc. penală potrivit cu care „ În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului”, deci motivele recursului invocate de condamnat nu sunt motive care să justifice rejudecarea cauzei.
Recurentul condamnat D. B. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și să se constate că la fond a fost judecat în lipsă. Într-adevăr a fost reprezentat de apărător din oficiu la fond și i s-a acordat termen de 2 luni pentru a-și angaja apărător ales, timp în care a fost preluat de autoritățile din Spania și a fost judecat în lipsă la instanța de fond.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-au dispus următoarele:
În baza art. 522/1 Cod proc. penală rap. la art. 404 Cod proc. penală s-a respins cererea condamnatului D. B. G., fiul lui J. și G., născut la 02 februarie 1990 în ., cetățean român, studii o clasă, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, soluționat prin sentința penală nr. 233/16.09.2011 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1661/17.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 19.09.2013 petentul D. B. G., în prezent arestat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița în conformitate cu disp.art.5221 Cod proc. penală a solicitat rejudecarea cauzei după extrădarea sa din Madrid - Spania, cauză ce a format obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei Câmpina.
În motivarea cererii petentul a susținut că sunt îndeplinite exigențele art.5221 cod proc. penală întrucât a fost cercetat și judecat în lipsă, reținut în Spania, și remis autorităților române în baza mandatului european de arestare astfel încât nu a putut lua cunoștință de condamnarea sa la pedeapsa de 5 (cinci ) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată prin Sentința penala 233/16.09.2011 pronunțată în dosarul nr_ al judecătoriei Câmpina definitivă prin Decizia penală nr 1661/17.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
A susținut de asemenea petentul că dat fiind faptul că nu se afla pe teritoriul țării, pe parcursul procesului penal, nu a putut fi prezent la nici un termen de judecată, neavând posibilitatea de a lua cunoștință de calitatea sa de inculpat, de a-și angaja apărător și de a-și pregăti apărarea.
În drept a invocat disp. art 522 indice 1 Cod proc. penală.
La dosarul cauzei a fost depus, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.304/18.11.2011 și s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina din 12.08.2010 în care a fost pronunțată sentința penală nr. 233/16.09.2011 rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat.
S-au mai depus la dosar sentința nr. 521/23.12 2010 a Tribunalului Penal nr. 15 din Madrid tradusă de un traducător autorizat pentru limba spaniolă din cadrul Ministerului Justiției de condamnare provizorie a inculpatului de către autoritățile spaniole precum și un certificat din care rezultă că inculpatul a fost pus în libertate definitiv începând cu data de 24.07.2012 prin încetarea pedepsei care i se impusese, stabilind rezidența sa în închisoare fără întrerupere din 14.07.2010.
Din oficiu s-a solicitat cazierul judiciar al inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis sub nr.2465/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală si trimis în judecată inculpatul D. B. G., fiul lui Jămăilă și G., născut la 2.02.1990 în Florești, jud.Prahova, pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat prev. de art.208,209 alin.1 lit.e Cod penal, constând în aceea că în ziua de 2.08.2009 a sustras dintr-un târg organizat în orașul Băicoi, județul Prahova un scuter marca Piaggio aparținând părții vătămate Z. D. C., cauzând un prejudiciu evaluat de proprietar la suma de 1600 lei.
Pentru a dispune astfel, organele de urmărire penală au avut în vedere probatoriile administrate în această fază a procesului penal, plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de ridicare bun, dovadă de restituire, declarațiile martorilor B. S. C., Pantică V., B. A. și Câmpenau N., raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, declarația învinuitului și probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, învinuitul a recunoscut infracțiunea și nu a solicit alte probe în apărare.
În faza cercetării judecătorești, legal citat, inculpatul D. B. G. audiat fiind la termenul de judecată din 27.04.2013 cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de la data de 2.08.2009, susținând că la o dată pe care nu și-o amintește a achiziționat scuterul de la o persoană necunoscută din Autogara Câmpina, în schimbul prețului de 300 lei, vânzătorul remițându-i și actele de identitate ale vehiculului.
În vederea aflării adevărului, în raport cu poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a procedat la audierea martorului din acte C. N., conform art.327 alin.3 Cod proc. penală constatându-se imposibilitatea audierii celorlalți martori din acte ale căror declarații din faza urmăriri penale au fost avute în vedere la deliberare, iar la solicitarea inculpatului, în circumstanțierea persoanei acestuia, instanța de fond a încuviințat audierea martorului R. V. și înscrisuri.
Coroborând materialul probator administrat în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, declarația martorului B. S. C., a martorului Pantică V. care a susținut că la data de 2.08.2009 l-a văzut pe inculpat conducând scuterul marca Piaggio, cu declarația martorului B. A. care a relatat că în vara anului 2008 a vândut părții vătămate Z. D. un scuter fără insă a perfecta actele de vânzare-cumpărare și a martorului C. N. care, la data de 6.08.2009 a depistat scuterul în posesia inculpatului D. B. G. instanța de fond a apreciat ca nesincere declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, pe care le-a înlăturat ca atare din materialul probator.
La termenul de judecată din 16.09.2013 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărătorul său ales.
În consecință, prin sentința penală nr.233/1609.2011, definitivă la data de 17.11.2011 prin Decizia nr. 1661/17.11.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti, prin respingerea recursului inculpatul D. B. G. a fost condamnat, în lipsă, în temeiul disp. art.1101 Cod penal rap. la art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.147/09.09.2008 pronunțată de Judecătoria S., pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componente de: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare,în temeiul disp. art.1101 Cod penal rap. la art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 174/04.11.2008 pronunțata de Judecătoria S.; în temeiul disp. art. art. 36 alin.3 Cod penal s-au contopit pedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 147/09.09.2008 pronunțată de Judecătoria S. cu pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 174/04.11.2008 pronunțată de Judecătoria S., astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 2(doi) ani închisoare pe care a alăturat-o pedepsei ce a făcut obiectul dosarului nr._, astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute în total 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. (fapta din 02.08.2009).
În vederea executării pedepsei, Judecătoria Câmpina - Biroul executări penale a emis MEPÎ nr.304/18.11.2011.
De asemenea, la adresa emisă sub nr.1882/III/5/2011, la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina a fost emis și mandatul european de arestare și mandatul de urmărire internațională, ambele fiind înaintate Biroului Național Interpol la data de 12.12.2011 și respectiv 28.12.2011 care a comunicat că a fost pus în urmărire internațională prin mesajul i-link DIF_/3.01.2012 în dosarul nr._/DNP.
Ulterior, cu adresa emisă sub nr._/SMG/GC/22.10.2012, Biroul SIRENE a comunicat că, condamnatul D. B. G. a fost arestat la data de 21.10.2012 în localitatea Madrid - Spania, în vederea executării mandatului european de arestare din data de 12.12.2011 emis de Judecătoria Câmpina.
Cu adresa nr._/29.11.2012 Biroul SIRENE a comunicat că, condamnatul a fost predat de autoritățile judiciare din Spania la data de 28.11.2012 către o escortă a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională și încarcerat în Arestul DGPMB.
Conform adresei nr._/29.11.2012 (f.265) la data de 28.11.2012 condamnatul a fost extrădat din Spania și încarcerat la Arestul Politiei 4 din cadrul DGPM București al DGPM București întrucât acesta se sustrăgea executării MEPI nr. 304/18.11.2011 emis de Judecătoria Câmpina,iar potrivit adresei_/15.12.2012 emisă de ANP – Penitenciarul București Rahova a rezultat că pedeapsa începe la 28.11.2012 și expiră la 27.05.2018 .
A reținut instanța de fond că, potrivit art.5221 Cod proc. penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului, fiind incidente disp.art.405-408 Cod proc. penală.
Din economia art.5221 cod proc. penală a rezultat că această dispoziție are drept scop protecția persoanelor care nu au cunoscut în nici un mod împrejurarea că împotriva acestora există un proces penal, persoane care în aceste condiții au fost condamnate în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, condamnatul D. B. G. a cunoscut împrejurarea că împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în declarația sa, în calitate de învinuit în faza urmăririi penale luând cunoștință de materialul de urmărire penală, pe parcursul cercetării judecătorești fiind audiat de instanța de judecată, în prezența apărătorului ales la termenul de judecată din 27.04.2013 cu respectarea garanțiilor procesuale, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de la data de 2.08.2009, la termenul de judecată ulterior, deși avea cunoștință despre procedura penală desfășurată împotriva sa, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță, iar după pronunțarea sentinței de condamnare prin apărătorul său ales, a exercitat calea de atac a recursului, care a fost soluționat prin Decizia penală nr. 233/16.09.2011, astfel încât judecarea în lipsă îi este imputabilă.
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp.art.5221 Cod proc. penală, astfel încât cererea formulată de către condamnat a fost apreciată ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod proc. penală condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a exercitat recurs, în termen legal, recurentul condamnat D. B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de rejudecare a cauzei, în realitate fiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acestei cereri.
A arătat recurentul că judecata cauzei s-a realizat în lipsa sa, întrucât nu se afla în țară, ci în Spania, fiind lipsit de posibilitatea de a-și angaja apărător ales și deci de a-și face o apărare corespunzătoare. Astfel, recurentul a mai învederat faptul că, la soluționarea recursului, citarea sa s-a realizat la domiciliul din România unde nu se mai afla, nefiind citat în afara teritoriului țării, adică acolo unde se afla și nici încunoștințat despre proces.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 375/29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar pe fond, admiterea cererii de rejudecare a cauzei.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alineat ultim C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod legal că solicitarea recurentului de rejudecare, urmare a rejudecării sale în lipsă și predării din Regatul Spaniei în România, pe baza unui mandat european de arestare, nu îndeplinește în mod cumulativ toate condițiile cerute de dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, este adevărat că, potrivit art. 5221 Cod proc. penală ,,în cazul în care se cere extrădarea sau predare unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului’’ fiind incidente disp.art.405-408 Cod proc. penală.
Însă, în condițiile această dispoziție legală nu definește sintagma ,, persoană judecată și condamnată în lipsă’’ este evident că, la stabilirea incidenței textului de lege, este necesar să se analizeze dispozițiile legale inserate în alte instituții ale codului de procedură penală, care se aplică așadar prin analogie.
Mai întâi, trebuie observat însă că disp. art. art. 5221 Cod proc. penală se referă nu numai la persoana ,,condamnată’’ în lipsă, ci la persoana ,, judecată și condamnată’’ în lipsă, așadar în privința căreia atât judecata cauzei, cât și pronunțarea hotărârii de condamnare au avut loc în lipsă.
Noțiunea de persoană judecată și condamnată în lipsă este definită în art. 365 alin. 1 cod procedură penală ca fiind ,, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare’’, aceste dispoziții constituind sediul materiei în privința căilor ordinare de atac, fiind deci aplicabile și în ceea ce privește cererea de rejudecare a cauzei, deși nu reprezintă o cale de atac, calificată astfel de dispozițiile legale, are totuși aceleași efecte, din moment de determină reluarea cursului judecății, potrivit regulilor specifice judecății în primă instanță.
Așadar, în raport de reglementările expuse mai sus, Curtea constată analiza îndeplinirii condițiilor legale cu privire la recurent a fost corect realizată de către instanța de fond, care observat că titularul cererii de rejudecare nu a lipsit la toate termenele de judecată, dimpotrivă, fiind prezent pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță.
Mai mult decât atât, recurentul prezent la termenul de judecată din 27.04.2010 la instanța de fond, a fost audiat de instanța de judecată, în prezența apărătorului ales, așa cum reiese din încheierea de ședință aflată la fila 70 dosar fond și din declarația dată în primă instanță aflată la fila 68 dosar fond, inculpatul solicitând, prin intermediul apărătorului său ales, proba cu acte și un martor în circumstanțiere.
Ulterior, după prezentarea și audierea sa, recurentul, având termen în cunoștință, potrivit regulilor procedurale, s-a mai prezentat o singură dată în fața instanței de fond, la termenul din 08 iunie 2010, așa cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată, după care, nu s-a mai prezentat la judecata în fond a cauzei, la nici unul din termenele acordate pentru administrarea probatoriilor și nici nu a indicat vreo altă adresă pentru a fi citat, așa cum prevăd disp. art. 177 alin. 2 cod procedură penală, fiind reprezentat de către apărătorul său ales, care a și exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței de condamnare.
Este adevărat că la judecata în recurs recurentul a fost citat tot la domiciliul său din România, însă aceasta în condițiile în care, prin nerespectarea disp. art. 177 alin. 2 cod procedură penală, judecata în lipsă îi este imputabilă, deoarece nu a încunoștințat instanța de recurs despre o altă adresă la care eventual, să poată fi citat, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost primită și semnată fără vreo altă mențiune, de către mama recurentului.
Mai mult decât atât, la primul termen de judecată în recurs s-a prezentat mama recurentului, N. G., care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a putea prezenta înscrisuri, însă ulterior, la termenul acordat nu s-a mai prezentat în instanță.
Față de cele expuse, Curtea constată că prin sentința atacată s-a reținut în mod just faptul că recurentului nu i-au fost încălcate drepturile și garanțiile procesuale, atât timp cât a avut cunoștință despre derularea procedurii judiciare, prezentându-se în fața instanței învestite cu soluționarea în fond cauzei și dând declarație, solicitând probe având asistență juridică asigurată prin intermediul apărătorului său ales, care a promovat și calea ordinară de atac în cauză, iar dispozițiile legale privind citarea sa la judecată fiind în întregime respectate, recurentul având cunoștință despre procesul penal declanșat împotriva sa.
În consecință, la primul grad de jurisdicție s-a constatat în mod legal că cererea de rejudecare a cauzei, formulată de către recurent, după predarea sa pe baza mandatului european de arestare, nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile prevăzute de disp. art. 5221 Cod proc. penală, criticile recurentului fiind deci nefondate, urmând ca recursul să fie respins conform art. 385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D. B. G., fiul lui J. și G., născut la 02 februarie 1990 în ., cetățean român, studii o clasă, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în com.Florești, ., jud.Prahova, CNP_, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 375/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.01.2014.
Președinte, Judecători,
C. G. C. L. D. G.
Fiind în concediu legal de odihnă, prezenta se semnează de către Președintele completului de judecată
Grefier,
R. V.
Red.G.C.
Tehnored. GC/RV
2 ex./ 31.01.2014
Dosar fond -_ Judecătoria Câmpina
Judecător fond – P. M.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
