Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 4346/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - P. M. F.
JUDECĂTOR - F. T.
GREFIER - E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata M. A., fiica lui I. și I., născută la 21 August 1955, aflată în Penitenciarul Tîrgșor, împotriva sentinței penale nr.529/04.11.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 alin.1 rap. la art. 174 alin.1 - 176 alin.1 lit.c) Cod penal, cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.c) și art.76 alin.1 lit. b) Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta inculpată M. A., în stare de arest preventiv, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu M. I., în substituire pentru Cușai Karin M. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/4.12.2013, aflată la fila 9 cosar, lipsă fiind intimatul parte civilă S. Județean de Urgență Târgoviște și intimatul parte vătămată C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.172 alin.7 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, aflată în stare de arest, a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea aduce la cunoștința apelantei inculpate că în temeiul dispozițiilor art.378 alin. 11 Cod proc. penală are dreptul să fie ascultată și de instanța de control judiciar, iar aceasta, după consultarea cu apărătorul desenat din oficiu, precizează că nu dorește să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul declarat de inculpata M. A. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat M. I., apărător desemnat din oficiu pentru inculpată, solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței primei instanțe, în latură penală și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se reindividualizeze pedeapsa aplicată inculpatei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, ca urmare a aplicării disp. art.74 – art.76 Cod penal dar și a reținerii circumstanței judiciare prev. de art.73 lit.b) Cod penal și anume scuza provocării.
Se susține că în conflictul intervenit între părți, demarat de partea vătămată, inculpata i-a aplicat acesteia din urmă o singură lovitură, ca o reacție instantanee și din dorința de a-l proteja pe copil. Că această situație este cea reală se bazează și pe împrejurarea că acel copil, după finalizarea incidentului, a ales să plece împreună cu mama sa, inculpata apelantă, din locuință și nu să rămână cu partea vătămată, aceasta deoarece tatăl este cel care a început scandalul, aspecte relatate și de martorii audiați în cauză.
De asemenea, se solicită a se observa și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei iar aceasta din urmă a suferit la rândul ei leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 2-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal aflat la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică sub toate aspectele.
Se susține că situația de fapt și de drept au fost corect reținute de instanța de fond, fiind confirmate de probele administrate în cauză, probe din care nu rezultă date care să justifice reținerea unei scuze a provocării. Nici redozarea pedepsei nu se justifică, în condițiile în care instanța de fond a reținut deja în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c) Cod penal, cuantumul pedepsei fiind orientat deja la minimul general.
În final, se solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apelanta inculpată M. A., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei pentru a putea să își ajute copilul, despre care nu mai știe nimic de când a fost arestată, fiind singura care se ocupa de creșterea și educarea acestuia.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.529/04.11.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 20 alin.1 rap. la art. 174 alin.1 - 176 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 alin.1 lit.c Cod penal și a disp. art.76 alin.1 lit. b Cod penal, a fost condamnată inculpata M. A., fiica lui I. și I., născută la data de 21.08.1955 în Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliată în Fieni, ., nr.49, județul Dâmbovița, aflată în Penitenciarul Târgșor, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, au fost interzise inculpatei drepturile prev. de disp. art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În conformitate cu disp. art. 65 alin.2 și 3 Cod penal rap. la disp. art. 176 alin.1 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 350 alin.1 Cod proc. penală, a fost menținuta arestarea preventivă a inculpatei, iar în conformitate cu disp. art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 29.03.2013, la zi.
S-a luat act că partea vătămată C. G., domiciliat în Fieni, . nr.49, județul Dâmbovița, nu s-a constituit parte civilă.
În conformitate cu disp. art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sistemul sanitar a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.351,83 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. Județean de Urgență Târgoviște, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C. G., CNP_, în Secția Chirurgie, în perioada 29.03. – 05.04.2013.
În baza disp. art. 118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de către inculpată la săvârșirea infracțiunii.
Potrivit disp. art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpată a unor probe biologice la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza disp. art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la 700 lei cheltuieli judiciare către stat (în care sunt incluse și cheltuielile în sumă de 333,29 lei efectuate la urmărirea penală, precum și onorariul apărătorului desemnat acesteia din oficiu, în cuantum de 200 de lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28.03.2013, între inculpata M. A. și partea vătămată C. G., care trăiau în relații de concubinaj, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a izbucnit o ceartă, în timpul căreia inculpata i-a aplicat o lovitură cu un cuțit concubinului său, căruia i-a provocat o plagă penetrantă abdominală, pentru care s-a intervenit operator de urgență și care a necesitat circa 16-18 zile de îngrijiri medicale, leziunea punându-i viața în primejdie victimei.
În declarațiile date, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că la momentul incidentului în domiciliul conjugal se aflau doar ea, partea vătămată și fiul lor minor C. R., care suferă de afecțiuni psihice și că, pe fondul unei stări conflictuale și datorită comportamentului violent al lui C. G. față de ea, care o lovea cu pumnii în cap și o trăgea de păr, pentru a-l speria și pentru a se apăra, l-a lovit pe acesta cu un cuțit în zona abdominală.
După agresiune inculpata s-a îmbrăcat și împreună cu fiul său C. R. au plecat în oraș, abandonând-o pe victimă într-o situație critică.
Realizând gravitatea leziunii, partea vătămată C. G. a cerut ajutorul martorilor C. Niciolae V. și P. I. care au anunțat serviciul de urgență pentru a-i acorda asistență medicală de specialitate, victima fiind transportată la S. Județean de Urgență Târgoviște – Secția Chirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Conform raportului de expertiză medico legală nr.110/V/2013 întocmit de către S.M.L. Dâmbovița părții vătămate C. G. i-a fost produsă prin agresiune, prin folosirea unui corp tăietor – înțepător, o plagă înjunghiată abdominală cu eviscerație și ștrangulare de ansă ideală care a impus o intervenție chirurgicală la S. Județean Târgoviște unde victima a fost transportată în cursul nopții de 28.03.2013, care a necesitat 16 – 18 zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, punându-i viața în primejdie.
Declarațiile inculpatei s-au apreciat că se coroborează cu declarațiile părții vătămate C. G. care a arătat că în urma unor discuții cu concubina sa, aceasta l-a lovit cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.
De asemenea, s-a reținut că aceste declarații se coroborează și cu depozițiilor martorilor din acte P. I., P. I., C. N. V. și C. E., care au arătat că deși nu au văzut incidentul dintre inculpată și partea vătămată, l-au observat pe C. G. în momentul în care acesta se afla pe scările locuinței sale, prezentând o plagă înjunghiată și strigând după ajutor.
Martorii au arătat că partea vătămată le-a spus că a fost tăiată de către „nenorocita aia”, bănuind că este vorba despre concubina acestuia M. A., fără a preciza și motivul pentru care a făcut-o, ei fiind cei care au chemat poliția și salvarea.
Aspectele relatate s-au apreciat ca fiind susținute și de concluziile raportului de expertiză medico legală a părții vătămate C. G., de procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire și de adresa de constituire ca parte civilă a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște.
Declarația inculpatei, precum că s-ar fi aflat într-o stare de tensiune la momentul incidentului, datorită comportamentului violent al părții vătămate, care o agresa fizic, s-a reținut că se coroborează cu raportul de expertiză medico legală nr.111/V/2013 întocmit de către S.M.L. Dâmbovița în urma examinării inculpatei, care a confirmat prezența unui discret hematon frontal stânga paramedian și a unei echimoze în zona hemitoracelui stâng pentru care s-au acordat 2 – 4 zile de îngrijiri medicale și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că cei doi se certau frecvent pe fondul consumului de alcool.
Cu toate acestea tribunalul a constatat că inculpata a pus în executare o rezoluție infracțională care a depășit limitele normale ale unui conflict familial, independent de motivele pe care s-a întemeiat disputa, care în absența intervenției prompte a medicilor, s-ar fi putut solda cu moartea victimei, în condițiile în care în anul 1997 a mai fost condamnată pentru tentativă la infracțiunea de omor comisă asupra concubinului său C. G., chiar dacă la acel moment s-a reținut și circumstanța atenuantă a provocării.
Coroborând toate probele dosarului, instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatei M. A., care la data de 28.03.2013, pe fondul unei stări conflictuale, i-a aplicat concubinului său, C. G., o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, cauzându-i o leziune traumatică care a necesitat 16 – 18 zile de îngrijire medicală, în condițiile unei evoluții favorabile, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de disp. art.20 rap. la art.174 alin.1 – 176 alin.1 lit.c Cod penal, text de lege în baza căruia i-a fost angajată răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de disp. art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca fiind ridicat, împrejurările comiterii ei, dar și persoana inculpatei, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, precum și vârsta înaintată a acesteia – 58 de ani.
Față de cele reținute, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, cu efectele prevăzute de art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
Din perspectiva aprecierilor evocate, prima instanță a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare, care va fi executată în regim privativ de libertate, față de împrejurarea că în concret fapta prezintă o gravitate deosebită, care reclamă cea mai potrivită reacție din partea organelor judiciare.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de disp. art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie .
Totodată, potrivit disp. art.65 alin.2 și 3 Cod penal, i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 88 alin.1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei la care inculpata a fost condamnată, timpul reținerii și arestării preventive, de la 29.03.2013 la zi, iar în conformitate cu disp. art. 350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută arestarea sa preventivă, determinat de aceleași considerente pentru care măsura a fost dispusă – comiterea unei infracțiuni prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva celei mai importante dintre valorile sociale – dreptul la viață, și existența unor probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât partea vătămată C. G. nu s-a constituit parte civilă, instanța a luat act de această împrejurare.
Având în vedere adresa nr._/03.06.2013 prin care S. Județean de Urgență Târgoviște s-a constituit parte civilă cu suma de 1.351,83 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C. G. în secția Chirurgie în perioada 29.03. – 05.04.2013 și decontul de cheltuieli atașat, instanța a admis acțiunea civilă formulată, iar potrivit dispozițiilor art. 14, 15 alin. 1 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu disp. art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sistemul sanitar, inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.351,83 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. Județean de Urgență Târgoviște.
În baza disp. art.118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a confiscat cuțitul folosit de către inculpată la săvârșirea infracțiunii.
În baza disp. art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpată a unor probe biologice la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata M. A., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicare, susținând cu ocazia dezbaterilor judiciare că este singura persoană care se poate ocupa de creșterea și educarea fiului său.
Apărătorul inculpatei mai solicită instanței de apel reținerea circumstanței atenuante a provocării, întrucât inculpata a comis fapta ca o reacție instantanee pentru a-și proteja copilul în conflictul pe care l-a avut cu partea vătămată (concubinul său și tatăl copilului).
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelantă, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 C. pr. pen., Curtea va aprecia că apelul este nefondat.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță și nici nu este contestată de apelanta inculpată.
S-a reținut, în esență, că la data de 28.03.2013, pe fondul unor conflicte mai vechi și dese, inculpata și concubinul său, C. G., după ce au consumat băuturi alcoolice, au început din nou să se certe, ocazie cu care inculpata i-a aplicat părții vătămate o lovitură penetrantă cu cuțitul în abdomen, leziune ce a determinat transportarea de urgență a acesteia la spital și o intervenției chirurgicală imediată, întrucât era în pericol viața părții vătămate.
Inculpata apelantă nu contestă faptul că a lovit cu cuțitul pe concubinul său ci, nuanțează derularea conflictului, în sensul că victima a avut un comportament violent la adresa sa și a fiului lor C. R., iar lovitura cu cuțitul a fost dată pentru a o determina pe partea vătămată să înceteze . fizică.
După lovirea părții vătămate cu cuțitul inculpata a plecat din locuința comună împreună cu fiul său, în timp ce partea vătămată a strigat după ajutor, ieșind pe treptele casei unde a fost văzută de martorii C. V. și P. I. ce au anunțat Serviciul de ambulanță Dâmbovița.
În raportul de expertiză medico-legal s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat la internare o plagă înjunghiată abdominală cu eviscerație și ștrangulare de ansă ideală ce a impus o intervenție chirurgicală, leziune ce i-a pus viața în primejdie.
Fapta comisă de către inculpata apelantă M. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.174 Cod penal.
Având în vedere că inculpata M. A. a mai fost condamnată anterior tot pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor comisă asupra aceleiași părți vătămate, în mod corect prima instanță a reținut la încadrarea juridică a faptei elementul circumstanțial prev. de art.176 lit.c) Cod penal (comiterea infracțiunii de către o persoană care a mai săvârșit un omor).
Referitor la încadrarea juridică Curtea observă că în fața primei instanțe inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 Cod penal.
Din datele factuale ale speței Curtea observă, ca și prima instanță, că lovirea părții vătămate cu cuțitul într-o zonă vitală cu consecința unei plăgi penetrante apte să conducă la deces în lipsa intervenției medicale de urgență, denotă intenția indirectă a inculpatei de acceptare a rezultatului letal, aspect ce face diferența între infracțiunea de tentativă de omor și vătămare corporală gravă, aceasta din urmă infracțiune neavând ca latură subiectivă acceptarea acestui rezultat.
Totodată, trebuie menționat că potrivit practicii judiciare și literaturii de specialitate delimitarea celor două infracțiuni este de ordin subiectiv și se face în funcție de elemente obiective ce conduc indubitabil la concluzia că atitudinea psihică a autorului este de acceptare a morții victimei, în cazul tentativei de omor.
În acest sens, trebuie luate în considerare, pentru relevarea intenției indirecte specifice infracțiunii de tentativă la omor, aspecte referitoare la obiectul vulnerant folosit pentru lovire, zona corporală în care victima este lovită, numărul și intensitatea loviturilor, atitudinea ulterioară a autorului etc., date ce conturează că acțiunea autorului este de acceptare a rezultatul letal ce poate interveni.
Or, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă autorul acționează cu intenția de a lovi victima, iar punerea în primejdie a vieții acesteia apare ca rezultat praeterintenționat, respectiv că autorul se află în culpă față de acest rezultat.
În concluzie, Curtea, ținând seama de cele învederate, consideră că fapta inculpatei apelante întrunește elementele constitutive ale infracțiunii e tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 rap. la art.174 și 176 lit.c) Cod penal.
În legătură cu solicitarea inculpatei apelante, prin apărătorul său, în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării, instanța de apel apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece nu ne aflăm în prezența condițiilor prev. de art.73 lit.b) Cod penal ce prevede această circumstanță legală.
Astfel, din datele speței reiese că între cele doi concubini (inculpată și parte vătămată,) au avut loc mai multe incidente, în sensul că împreună consumau băuturi alcoolice după care se certau și ajungeau și la agresiuni fizice și verbale.
Inculpata apelantă a mai fost condamnată în anul 1997 pentru săvârșirea tentativei de omor asupra aceleiași părți vătămate, ceea ce înseamnă că inculpata a cunoscut care sunt consecințele unei agresiuni de același gen asupra concubinului său.
Pentru a ne afla în prezența provocării, inculpata apelantă ar fi trebuit să comită fapta sub o puternică tulburare pricinuită de comportamentul părții vătămate, numai că, asemenea incidente ca cel de la data infracțiunii au fost foarte dese, astfel că inculpata nu ar putea afirma că la data faptei s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit care să-i tulbure și să-i afecteze major libertatea de control asupra acțiunilor sale.
În concluzie, Curtea consideră că inculpata apelantă nu a comis fapta în condițiile stării de provocare ca circumstanță atenuantă prev. de art.73 lit.b) C. pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, ținând seama în acest proces de criteriile prev. de art.72 C. pen.
Astfel, prima instanță a ținu seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare), de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului și împrejurările săvârșirii infracțiunii.
Curtea observă că deși fapta prezintă un grad ridicat de pericol social abstract reliefat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de relațiile sociale afectate, în condițiile în care s-a comis fapta (stare de tensiune, certuri dese în familie, consum de alcool) inculpata nu a dat dovadă de o periculozitate ieșită din comun față de semenii săi ci numai în relația cu concubinul său cu care acea un trai inadecvat.
Deși prima instanță nu a evocat care sunt argumentele ce au stat la baza reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c) C. pen., Curtea deduce că atitudinea sinceră și de regret a condus la acest lucru, deși inculpata nu putea nega ori avea o altă atitudine în fața organelor judiciare în condițiile în care probele administrative sunt pertinente.
În concluzie, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei apelante nu este nici pe departe prea ridicată în raport de fapta comisă și antecedentele sale penale, motiv pentru care apare ca neîntemeiată critica acesteia referitoare la individualizarea pedepsei.
Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art.379 pct.1 lit.b) C. pr. pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatei.
Văzând și disp. art.383 rap. la art.350 C. pr. pen. și art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M. A., fiica lui I. și I., născută la 21 August 1955, aflată în Penitenciarul Tîrgșor, împotriva sentinței penale nr.529/04.11.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Menține starea de arest preventiv a inculpatei și deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la data de 29 martie 2013, la zi.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpata arestată și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător,
P. M. F. F. T.
Grefier
E. F.
Red.P.M.F./Tehnored.E.F.
4 ex./18 februarie 2014
Dos. fond_ Trib. Dâmbovița
Jud. fond S. F.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 175/2014. Curtea de Apel... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
