Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 882/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 135
Ședința publică din data de 25.04.2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
GREFIER – M. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de formulată de condamnatul H. B. P., fiul lui T. și T., născut la 27.07.1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.176/04.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul – condamnat Hanganbu B. P., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat D. G., apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat G. D. având cuvântul pentru contestatorul arestat după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat D. G., având cuvântul pentru contestatorul – condamnat H. B. P., solicită instanței admiterea contestației și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul înlăturării aplicării disp. art. 39 al.1 lit.b NCP urmând a se face aplicarea disp. art. 33 și art. 34 din vechiul cod penal, avându-se în vedere și perioadele efectiv executate și care urmează a fi deduse din durata pedepsei, deoarece prin aplicarea art. 39 NCP s-a aplicat o pedeapsă pentru pluralitate de infracțiuni, pedeapsă greșit statuată, în baza unui sistem sancționator ce nu era în vigoare la data comiterii faptelor, iar pentru aplicarea corectă a legii se impune contopirea pedepselor după regulile vechiului cod, fără a se aplica nici un spor de contopire deoarece prin sentința inițială, nr.121/5.11._, nu s-a aplicat nici un spor și nici pedeapsa nu a fost stabilită la nivelul maximului special.
Hotărârea Tribunalului Dâmbovița este nelegală deoarece această instanță a interpretat greșit art. 6 NCP, articol care este intitulat aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei și face aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei și a art. 15 al.2 din Constituția României care prevede că legea se aplică pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Așadar, în baza acestor texte, dacă o lege nouă este mai favorabilă se aplică și retroactiv faptelor penale comise sub legea veche, chiar dacă, acea cauză penală a rămas definitivă înainte de a intre în vigoare legea nouă.
În caz contrar, ar fi aplicabil art. 5 NCP și legea penală se aplică obligatoriu dacă este mai favorabilă, ceea ce înseamnă că se aplică inculpatului și chiar în calea de atac, o pedeapsă între limitele prevăzute de legea mai favorabilă, iar dacă s-au stabilit mai multe pedepse pentru infracțiuni concurente, se va dispune contopirea după regulile prevăzute de vechiul cod penal ( art. 34 lit.b din vechiul cod penal ), deoarece sunt mai favorabile și este legea în vigoare la data comiterii faptelor.
Într-adevăr, acest lucru presupune o a treia lege, însă practica și literatura juridică a recunoscut că este posibilă și necesară, pentru a se menține efectul favorabil al legii, combinarea celor două legi penale succesive, în ceea ce privește aplicarea normelor mai favorabile.
Totodată acest lucru este legal și se impune și în considerarea faptului că persoana care a comis faptele sub legea veche și-a asumat răspunderea penală prevăzută de această lege, în ceea ce privește limitele de pedeapsă și tratamentul penal al concursului de infracțiuni.
Dacă legea nouă este mai favorabilă, motivul pentru care judecătorul reduce pedeapsa definitivă la maximul prevăzut de această lege este unul legal, adică textul art. 6 care operează automat.
Aplicarea acestui fapt va fi înlăturată dacă judecătorul va face contopirea după normele noului cod, fără ca legea nouă să prevadă expres acest lucru și nu este corect să prevadă din moment ce condamnatul nu și-a asumat o astfel de răspundere penală, adică să prevadă că în cazul în care ar comite mai multe fapte concurente i s-ar putea aplica contopirea prevăzută de o lege care nu se află în vigoare la data comiterii faptelor.
Ori, la un astfel de raționament greșit se ajunge dacă pentru fapte comise sub legea veche se aplică contopirea pedepselor după legea nouă.
Se constată că legiuitorul a prevăzut în Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 norme de aplicare care înseamnă combinarea legii penale vechi și a legii noi, inclusiv OUG nr. 3/2014, însă aceste dispoz. ale art. 4 din ordonanță, care a introdus în Legea nr. 187/2012 sunt discriminatorii și neconstituționale ( încalcă art. 16 al.1 din Constituția României ), deoarece permite combinarea dispozițiilor mai favorabile în cazul art. 5 c.p., și nu le permite în cazul art. 6 deși, faptele sunt comise sub legea veche în ambele situații.
Așadar, contopirea trebuia să fie dispusă după legea veche, deoarece inculpatul și-a asumat răspunderea penală, inclusiv cu privire la pedeapsa rezultantă care i se va aplica în raport de această lege și nu după cea care va fi stabilită după legea nouă.
Tribunalul Dâmbovița a greșit atunci când a dat relevanță unei decizii mai vechi a instanței supreme în aplicarea „mitior lex”, considerând că dacă a dat aplicare noilor norme penale și a redus cuantumul pedepsei aceleiași norme penale noi se aplică și în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni.
La polul opus soluției date de Tribunalul Dâmbovița se află practica Tribunalului Prahova care a interpretat corect art. 6 NCP și cum este logic, pentru a menține efectele legii noi favorabile, efecte rezultate din aplicarea acestui articol, a aplica în spețe similare art. 33 lit.a și art. 34 lit.b din vechiul cod penal.
Fiind vorba de o lege mai favorabilă și luând în seamă principiul constituțional arătat, privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, această lege trebuie aplicată în așa fel încât să aibă efecte favorabile asupra condamnatului, să ușureze situația lui juridică și nicidecum să o agraveze.
Mai arată că, s-a stabilit că principiul legii penale mai favorabile se aplică cu prioritate și aceleași reguli trebuie avute în vedere, indiferent dacă la apariția legii noi mai favorabile există sau nu o hotărâre penală definitivă, deoarece numai așa se respectă egalitatea cetățenilor în fața legii și aceeași soluție trebuie aplicată dacă persoanele se află în aceeași situație juridică.
Totodată, precizează că la calculul pedepsei în mod greșit se reține în loc de pedeapsa de 22 de ani și 6 luni închisoare o pedeapsă de 23 de ani și 10 luni închisoare.
Ca atare, având în vedere și punctul de vedere exprimat de către profesorul de drept F.Stretianu – Tratat de drept penal. Partea Generală vol.I, Ed. Ch.B., București 2008, p.284, privind combinarea unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legi diferite dacă se referă la instituții ce pot fi aplicate autonom, cum este cazul concursului de infracțiuni, unde se va alege legea mai favorabilă pentru fiecare infracțiune în parte, iar apoi se va alege acel tratament sancționator pentru concurs, prevăzut de legile succesive, care este mai favorabil, precum și buna condiție în aplicarea legii mai favorabile având ca rezultat adoptarea unor soluții unitare în favoarea condamnatului, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 solicită admiterea contestației și modificarea sentinței nr. 176/4.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița în sensul celor anterior menționate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței atacate și deducerea și a perioadei cuprinse între 18.05.2002 – 23.12.2003 și de la această dată la zi.
Referitor la cuantumul pedepsei rezultante precizează că acesta a fost reținut în mod corect.
Condamnatul H. B. P. având ultimul cuvânt arată că în minorat nu a fost arestat, avea un mandat de 24 de ani închisoare și precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr.176/04.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița, s-a admis sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Mărgineni, privind aplicarea „mitior lex” în ceea ce îl privește pe condamnatul H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984 în ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița.
S-a descontopit pedeapsa de 24 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984 în ., CNP_, prin sentința penală nr.121/05.11.2004 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr.519/P/2004, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea acestora, astfel:
- pedeapsa de 22 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.174 – 175 lit.i Cod penal;
- pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991;
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002;
- 2 ani și 6 luni reprezentând pedeapsa revocată în baza art. 864 Cod procedură penală cu referire la art.83 Cod penal și aplicată prin sentința penală nr.1215/2003 a Tribunalului București;
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 8 (opt) ani.
În baza art.6 alin.1 din Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa de 22 de ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.174 – 175 lit.i Cod penal anterior (art.188 din Noul Cod penal), la 20 de ani închisoare (maximul special prevăzut de legea nouă pentru o astfel de infracțiune).
În baza art.4 din Noul Cod penal, s-a constatat dezincriminată infracțiunea prevăzută de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 modificată.
În baza art.6 alin.5 din Noul Cod penal s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal anterior (art.66 alin.1 lit.a,b și d din Noul Cod penal) de la 8 (opt) ani la, 5 (cinci) ani.
În baza art.39 alin.1 lit.b Noul Cod penal, art.45 alin.1 din același cod, s-a contopit pedeapsa de 20 de ani închisoare astfel cum a fost redusă cu pedeapsa de 4 (patru) ani stabilită pentru infracțiunea prev. de art.78 din O.U.G. nr.195/2002 (art.335 alin.1 din Noul Cod penal), urmând să se execute pedeapsa de 21 de ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal (art.66 alin.1 lit. a, b și d din Noul Cod penal), pe o durată de 5 (cinci) ani.
S-a menținut revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1215/2003 a Tribunalului București, urmând ca, condamnatul să execute pedeapsa de 23 ani și 10 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal ( art.66 alin.1 lit.a, b și d Cod penal actual ), pe o perioadă de, 5 (cinci) ani.
S-au menținut dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei accesorii.
S-a dedus din durata pedepsei de 23 ani și 10 luni închisoare, perioadele 18.05.2002 – 23.12.2003; 05.04.2004 – 24.02.2005.
Prin aceeași sentință s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.187/2012 din 06.07.2012 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ și s-a dispus emiterea unui nou mandat în sensul celor dispuse.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ la data de 24.02.2014, Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Mărgineni a solicitat aplicarea „mitior lex”, în privința condamnatului H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984 în ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
S-au atașat sesizării fișa de evaluare întocmită de comisie, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.154/2004 de Tribunalul Călărași, copia deciziei penale nr. 121/5.11.2004 pronunțată de Tribunalul Călărași, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.187/2012; copia sentinței penale nr. 92/2012 pronunțată de către Tribunalul Călărași, copia certificatului de căsătorie, copia fișei de cazier judiciar.
După înregistrarea cauzei, în conformitate cu disp. art. 353 alin.10 Cod procedură penală s-a procedat, din oficiu, la preschimbarea termenului stabilit aleatoriu, măsură dispusă în raport de disp. art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora astfel de sesizări se judecă de urgență și cu precădere.
Totodată, față de procedura stabilită prin disp. art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013 (fără citare condamnat) s-a comunicat condamnatului termenul stabilit și posibilitatea formulării și depunerii la dosar de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 121/5.11.2004 pronunțată de către Tribunalul Călărași în dosarul nr. 519/P/2004 H. B. P. (fost Z.), în calitate de inculpat, a fost condamnat în baza art. 174-175 lit.i Cod penal la pedeapsa de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Prin aceeași sentință, în baza art. 78 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a – 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București, stabilindu-se executarea, în final, a pedepsei de 24 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A fost menținută starea de arest deducându-se prevenția începând cu 9.04.2004 la zi, precum și perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1215/2013 a Tribunalului București de la 18.05.2002 la 23.12.2003.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 154/2004.
Ulterior, prin sentința penală nr. 92/7.06.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, definitivă prin neapelare, s-a admis contestația la executare formulată de către Biroul executări penale, lămurindu-se perioada dedusă din pedeapsă, respectiv perioada cuprinsă între 18.05.2002 și 23.12.2003 și perioada prevenției de la 5.04.2004 la 24.02.2005, dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 154/2004 și emiterea unui nou mandat, respectiv cel cu nr. 187/6.07.2012.
Verificarea incidenței legii penale mai favorabile în situația din speță în care pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă sub legea veche, privește un concurs de infracțiuni, presupune o analiză în 2 (două) etape.
În prima etapă se analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și se verifică dacă acestea nu depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă, procedându-se, atunci când este cazul la reducerea pedepselor care depășesc noul maxim special potrivit art. 6 NCP.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 187/2012,,, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului Penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul Penal – nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Potrivit art. 36 alin. 1 Noul Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu 3 ani.
În conformitate cu disp. art. 4 Noul cod penal „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”.
În speță, pentru a aplica această etapă, fiind în prezența unui concurs de infracțiuni, pedeapsa rezultantă s-a descontopit în pedepsele componente, astfel:
- pedeapsa de 22 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.174 – 175 lit.i Cod penal;
- pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991;
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002;
- 2 ani și 6 luni reprezentând pedeapsa revocată în baza art. 864 Cod procedură penală cu referire la art.83 Cod penal și aplicată prin sentința penală nr.1215/2003 a Tribunalului București;
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 8 (opt) ani.
În noul cod penal, infracțiunea pentru care a fost dispusă condamnarea de 22 de ani închisoare (art. 174 -175 lit. i Cod penal), se regăsește incriminată în disp. art. 188 Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 10-20 de ani.
Prin urmare, în conformitate cu disp. art. 6 alin.1 din Noul cod penal, s-a impus o reducere a acesteia de la 22 de ani la 20 de ani.
În privința infracțiunii prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 s-a constatat că prin modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 255/2013, o astfel de faptă a fost dezincriminată, nefiind aplicabile disp.art.3 alin.2 din Legea nr. 187/2012.
În ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 78 alin.1 din OUG nr. 195/2002, potrivit legii noi (art. 335 alin.1 Cod penal), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1-5 ani. Aplicând sporul de 3 (trei) ani prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată maximul la care se poate ajunge este de 8 (opt) ani, așa încât sub aspectul acestei pedepse nu sunt aplicabile disp. art. 6 alin.1 NCP.
În cadrul celei de a doua etape, se stabilește cuantumul pedepsei care ar putea fi aplicată ca urmare a aplicării dispozițiilor privind stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni conform art. 39 NCP, regula fiind aceea a adiționării la pedeapsa cea mai grea a unei treimi din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărâre definitivă reducându-se numai dacă ar fi mai mare decât cuantumul ce a rezultat din aplicarea prevederilor de la concursul de infracțiuni din noul cod.
Aplicând această etapă la situația din speță, maximul pedepsei la care se poate ajunge potrivit tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă este de 21 ani și 4 luni, la care se va adăuga pedeapsa de 2 ani și 6 luni reprezentând pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București și în privința căreia a fost dispusă revocarea, pedeapsa rezultantă fiind de 23 ani și 10 luni.
Constatându-se prin urmare că pedeapsa rezultantă stabilită potrivit legii vechi depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 NCP, s-a dispus o reducere a acesteia la această din urmă limită.
În privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a și b Cod penal, aplicată pentru infracțiunea de omor, pe o perioadă de 8 (opt) ani, s-a dispus o reducere a limitei de la 8 (opt) ani la 5 (cinci) ani, reducere care se impune în raport de disp. art. 6 alin.5 NCP:
Astfel, potrivit art. 6 alin. 5 NCP, „când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4) pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta”.
În cauză, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal anterior, își are corespondentul în legea nouă în art. 66 alin.1 lit.a, b și d Cod penal, justificându-se doar o reducere a limitei acestei pedepse în raport de disp. art. 66 alin.1 NCP, în care este prevăzută o limită de la 1-5 ani.
Pentru considerentele enunțate s-a admis sesizarea comisiei, s-a procedat la descontopirea pedepselor și la repunerea în individualitatea acestora, procedându-se apoi la reducerea pedepsei stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal anterior și (art. 188 NCP), la maximul prevăzut de legea nouă.
S-a constatat dezincriminată infracțiunea prevăzută de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 modificată, după care, în conformitate cu disp. art. 40 NCP s-a procedat la contopirea pedepsei rezultată în urma reducerii (cea stabilită pentru infracțiunea de omor) cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (cea stabilită pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 și care în prezent este incriminată în disp. art.335 alin.1 din Noul Cod penal, stabilindu-se, în conformitate cu disp. art. 39 alin.1 lit.b NCP, executarea pedepsei de 21 de ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea la care se adiționează o treime din cealaltă pedeapsă (cea de 4 ani).
S-a menținut revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1215/2003 a Tribunalului București, urmând ca, în final condamnatul să execute pedeapsa de 23 ani și 10 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și d Cod penal actual, pe o perioadă de 5 (cinci) ani.
S-au menținut dispozițiile privitoare la pedeapsa accesorie.
S-a dedus din durata pedepsei stabilite, perioadele executate, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentința penală nr. 92/7.06.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.187/2012 din 06.07.2012.
Totodată, s-a anulat acest din urmă mandat și s-a dispus emiterea unui nou mandat în sensul celor dispuse prin prezenta sentință.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul H. B. P. solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și modificarea pedepsei rezultante prin aplicarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni prev. de art. 34 din codul penal anterior și nu după legea nouă așa cum a stabilit prima instanță.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de criticile invocate, Curtea, va constata că prezenta contestație este nefondată.
Condamnatul H. B. P. a solicitat primei instanțe aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p., pedeapsă compusă din:
- 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit.i cod penal anterior;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991;
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 78 al.1 din OUG nr. 195/2002;
- 2 ani și 6 luni închisoare prin revocarea suspendării sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București;
Așa cum a reținut și prima instanță, pedeapsa de 22 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, are un maxim special în noua reglementare de 20 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 nu mai poate fi luată în considerare, infracțiunea fiind dezincriminată.
Celelalte pedepse aplicate sunt în limitele prevăzute de Noul Cod Penal.
În continuare, prima instanță a procedat la contopirea pedepselor rămase conform art. 39 din NCP, astfel că, la pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor ( prev. de art. 188 c.p.), s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate în concurs, respectiv din pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 335 al.1 C.p. a rezultat o pedeapsă de 21 ani și 4 luni închisoare.
La această pedeapsă rezultantă a concursului de infracțiuni a fost adăugată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare provenită din revocarea suspendării sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București, rezultând în final o pedeapsă de 23 ani și 10 luni închisoare, mai mică decât pedeapsa ce o execută în prezent condamnatul H. B. P..
Curtea constată că procedeul primei instanțe care, într-o primă etapă, a stabilit limita de pedeapsă aplicabilă pentru fiecare infracțiune ce face parte din concurs conform disp. art. 4 și 6 c.p. ( reducând ori neținând seama de pedeapsa pentru infracțiunea dezincriminată ) după care, în a doua etapă, a procedat la contopirea lor conform disp. art. 39 din NCP, este corect și a fost confirmat și de instanța supremă la data de 12.04.2014 în urma sesizării privind dezlegarea acestei probleme de drept conform art. 475 și urm. c.p.p.
În concluzie, critica condamnatului referitoare la aplicarea disp. art. 34 din codul penal anterior privind contopirea pedepselor reduse și rămase de executat nu poate fi primită, motiv pentru care va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și disp. art.275 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. B. P., fiul lui T. și T., născut la 27.07.1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.176/04.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
P. M. F. M. E.
Red.PMF
Tehnored. EM
5 ex./06.05.2014
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. S. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 153/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de... → |
|---|
