Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 40321/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.236
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Președinte - N. E.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul condamnat D. F., fiul lui I. și M., născut la data de 23.05.1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr.53/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, s-a respins ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. F. împotriva sentinței penale nr. 41/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._ /2014, în baza art. 275 alin. 2 Cod proc. penală a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei; Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința din ședința publică a răspuns contestatorul condamnat D. F., personal în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu N. D. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/5.06.2014 aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu contestatorul condamnat D. F., aflat în stare de deținere.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul contestatorului condamnat D. F., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației
Avocat N. D., având cuvântul pentru contestatorul condamnat D. F., solicită admiterea contestației și pe fond, să nu se revoce măsura suspendării executării condiționate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpat, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă.
Contestatorul condamnat D. F., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constat;
Prin decizia penală nr.53/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. F., fiul lui I. și M., născut la data de 23.05.1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 41/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._ /2014, în baza art. 275 alin. 2 Cod proc. penală a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei; Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând contestația formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar s-a reținut următoarea stare de fapt;
Prin sentința penală nr. 392/02.03.2012 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 20.03.2012, pronunțată în dosar nr._, inculpatul D. F. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic art. 861 Cod penal, urmând ca acesta să respecte, pe durata termenului de încercare de 5 ani, următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, conform programului de supraveghere întocmit de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 88 Cod penal s-a constatat că acesta a fost reținut și arestat preventive in perioada 06.01.2012 la zi.
De asemenea, în temeiul art. 71 alin 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin 2 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor fixate de instanță.
Ca urmare, conform art. 350 alin 1 Cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D. F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/U/2012 al Judecătoriei Ploiești, dacă nu este arestat în altă cauză.
Tribunalul a apreciat că în mod corect, prima instanță a reținut că în cauză, condamnatul nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune, deși s-au efectuat mai multe demersuri de către consilierul de probațiune, în vederea stabilirii contactului cu acestuia, care a fost și notificat în sensul respectării obligațiilor.
Pe de altă parte, s-a constatat că de la data condamnării contestatorului și până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale, prin . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Astfel, potrivit dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Atât sub imperiul vechilor dispoziții legale (art. 864 Cod penal din 1969), cât și sub imperiul actualei reglementări (art. 96 Cod penal în vigoare), nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere stabilite duce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării pedepsei în regim privativ de libertate.
S-a observat că această cerință este îndeplinită în cauză, Tribunalul apreciind ca fiind evidentă reaua credință a condamnatului, care, deși avea cunoștință de obligațiile impuse (întrucât sentința i s-a comunicat la locul de detenție, de unde a fost și pus în libertate din arestul preventiv), a înțeles să nu dea curs notificărilor repetate de prezentare la sediul Serviciului de Probațiune.
Separat de acestea, a rezultat că instanța de fond a făcut demersuri pentru aducerea condamnatului la judecată, prin emiterea de mandate de aducere, care nu au putut fi puse în executare.
Acționând cu aceeași rea credință, după ce a formulat contestație împotriva sentinței, el nu s-a prezentat în fața instanțe de control judiciar, deși din dovada existentă la fila 7 dosar, din care reiese că a semnat personal înștiințarea instanței, . nr. cărții de identitate menționate pe aceasta aparținându-i.
Mai mult, dispunându-se aducerea contestatorului cu mandat de aducere, îndeplinirea acestuia nu a fost posibilă.
Față de toate considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 864 Cod penal anterior, dispunând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație, în termen legal, condamnatul D. F., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Verificând din oficiu și cu precădere, legala investire a Curții de Apel Ploiești, ca instanță de control jurisdicțional, astfel cum impun dispozițiile art.281 alin.2 Cod proc. penală, se constată că aceasta nu este competentă material să examineze legalitatea și temeinicia deciziei penale nr.53 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
Obiectul prezentei cauze îl constituie sesizarea formulată conform art.447 Cod proc. penală din 1969 de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova prin care s-a solicitat revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului D. F., prin sentința penală nr.391/2.03.2012 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal comb. cu art.320/1 alin.7 Cod proc. penală, faptă comisă la data de 30.12.2011.
Din analiza dispozițiilor art.583 Cod proc. penală rezultă că asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage aplicarea disp.art.86/4 alin.2 Cod penal.
Pe de altă parte, coroborarea prev.art.597 alin.7 și art.36 alin.2 comb. cu art.38 alin.3 din același cod, determină concluzia că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate numai pe calea contestației la instanța ierarhic superioară, iar atunci când au fost adoptate de judecătorie, controlul jurisdicțional cade în competența materială a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială este arondată.
Din materialul dosarului rezultă că, raportat la prevederile legale anterior menționate, asupra sesizării formulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova în contradictoriu cu condamnatul D. F., conform art.447 Cod proc. penală rap. la art.86 /4 alin.2 Cod penal 1969, s-a pronunțat Judecătoria Ploiești, adoptându-se sentința penală nr.41/14.01.2014.
Această hotărâre a fost supusă controlului jurisdicțional la instanța ierarhic superioară iar prin decizia penală nr.53/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins contestația formulată de condamnatul D. F., ca nefondată.
Față de cele ce preced, cum regulile procedurale penale ce guvernează soluționarea căilor de atac și competența instanțelor judecătorești sunt de strictă interpretare iar accesul la justiție este permis numai cu exercitarea drepturilor procesuale în limitele acestora, rezultă că prezenta contestație formulată de condamnatul D. F. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.a Cod proc. penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod proc. penală privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv cu onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cazul condamnatului arestat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat D. F., fiul lui I. și M., născut la data de 23.05.1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr.53/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocat desemnat din oficiu pentru contestator ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iunie 2014.
Președinte,
N. E.
Grefier,
R. V.
Red.NE./Tehnored.RV
2 ex./ 25.06.2014
Dosar fond -_ Tribunalul Prahova
Judecător fond – S. A. C.
Operator de date cu caracter personal;/Notificare nr.3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 667/2014. Curtea de... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 22/2014. Curtea... → |
|---|
