Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1093/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 1901/259/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

Decizia penală nr. 1093

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Președinte - P. M. F.

Judecător - D. A. E.

Grefier - D. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul M. Ș. fiul lui N. și al lui A., născut la 02 Mai 1963, domiciliat în B., ., J. B. și părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., toți cu domiciliul ales în, București, sector 3 Victoriei - Pas. Villacrosse - la C.. av. B. P., nr. 16-20, ., împotriva sentinței penale nr. 142 pronunțată la 26 mai 2014 de către Judecătoria M., prin care în baza disp.art.192 al.1 și 2 Cod penal (art.178 al.1 și 2 Cod penal anterior) cu aplic. art.396 al.10 Cod procedură penală, inculpatul M. Ș., a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă din 06.11.2010).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 Cod penal anterior.

În baza art.81 al.1 Cod penal anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform disp. art.82 Cod penal anterior.

Conform art.71 al.5 Cod penal anterior s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.

Potrivit art.359 Cod procedură penală anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 C.pen. anterior, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.397 rap.la art.26 Cod procedură penală s-a disjuns acțiunea civilă promovată în cauză de către părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., precum și de către Zidărăscu A. și asigurătorul S.C. Alianz Tiriac Asigurări S.A.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul – inculpat M. Ș. pentru care a răspuns apărător ales V. I. P. din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, apelanții – părți civile pentru care a răspuns avocat M. Ani Rocsano în substituirea apărătorului ales P. B. din cadrul Baroului București, precum și intimatul – asigurător . SA.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat M. Ani Rocsano, apărător ales al intimaților – părți civile învederează instanței că în cauză și numitul Z. A. s-a constituit parte civilă, astfel că în cauză urmează a se efectua îndreptarea corespunzătoare. Totodată precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Avocat V. I. P. apărător ales al apelantului – inculpat de asemenea precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză și din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată, urmând a se acorda cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, rectifică citativul încheierii de la termenul de judecată anterior în sensul că în cauză intimat – parte civilă este și numitul Z. A. și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.

Avocat M. Ani R. apărător ales al părților civile învederează instanței că hotărârea apelată este netemeinică și nelegată pentru următoarele aspecte.

În mod greșit prima instanță a stabilit o culpă comună în producerea accidentului, reținându-se în sarcina victimei că a circulat cu un vehicul al cărui sistem de iluminare și semnalizare nu funcționa, acest lucru fiind combătut de întreg materialul probator administrat în cauză și mai cu seamă expertizele tehnice de specialitate efectuate în cauză, din care rezultă că vehiculul condus de către victimă era în perfectă stare de funcționare, iar producerea accidentului, în opinia sa, s-a datorat deplasării inculpatului excesivă, neadaptată condițiilor de vizibilitate specifice orei la care a avut loc accidentul.

Consideră că inculpatul a înțeles să-și recunoască vinovăția în fața instanței de fond, doar pentru a putea beneficia de aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală referitoare la recunoașterea vinovăției și reducerea pedepsei cu o treime, iar aici dorește să facă o precizare în sensul că, inculpatul a recunoscut doar în fața instanței de judecată și trunchiat fapta reținută în actul de sesizare, pe când în faza urmăririi penale a contestat fapta imputată.

Mai precizează totodată, că inculpatul nu și-a manifestat nici un moment vreun sprijin moral față de părțile civile nemaivorbind de cel material, astfel că în cauză se impune admiterea apelurile declarate de către părțile civile.

Astfel, solicită admiterea apelurilor, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maximul prevăzut de lege.

Avocat V. I. P. apărător ales al inculpatului M. Ș., susține că primul motiv de apel vizează o chestiune de nelegalitate a sentinței apelate, respectiv judecătorul fondului a aplicat instituții autonome din două legi penale succesive și care primează din punctul său de vedere sub aspect formal.

Dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 sunt cunoscute, acestea fiind obligatorii pentru instanțele de judecată care trebuie, în cazul unor legi succesive, să opteze pentru una dintre ele. Or, contrar dispozițiilor deciziei invocate, judecătorul fondului face o incriminare pe dispozițiile noului Cod penal, aplică o pedeapsă conform vechiului Cod penal.

În opinia sa, în cazul inculpatului, legea penală mai favorabilă, mergând pe recunoașterea vinovăției, sunt dispozițiile prevăzute de vechiul Cod penal, pentru că numai în aceste împrejurări putea fi aplicate dispozițiile prev. de art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Sub acest aspect hotărârea fondului trebuie reformată și reținerea disp. art. 178 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 81 Cod penal astfel cum s-a dispus de către judecătorul fondului.

În ceea ce privește nelegalitatea soluției primei instanțe precizează că, deși inculpatul a mers pe procedura simplificată prev. de art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în speță situația de fapt a fost bazată pe trei rapoarte de expertiză tehnice de specialitate și deși acestea nu se coroborează întrutotul, elementul comun al acestora este faptul că fapta inculpatului de a intra în coliziune cu tractorul este rezultatul unei cauze anterioare determinate de comportamentul victimei, care nu a respectat obligațiile legale privind dotarea cu instalații de iluminare semnalizare a tractorului. Deci, culpa subsecventă se datorează unei culpe anterioare a celuilalt participant la trafic, iar aici se pune fireasca întrebare – dacă vehiculul condus de către victimă era dotat corespunzător, ar mai fi avut loc accidentul?

Chiar dacă inculpatul, așa cum a mai arătat și-a recunoscut vina, instanța are obligația de a verifica legalitatea incriminării faptei și dacă aceasta are trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni și, dincolo de ce vor părțile în speța de față, în mod obiectiv și imparțial rolul judecătorului este acela de a stabili dacă pe elementele probatorii ale cauzei dace este respectat principiul incriminării.

În speța de față raportul cauzal, este net în defavoarea inculpatului și deși acesta își recunoaște culpa, aceasta a fost determinată de una anterioară a victimei, care din punctul său de vedere are o culpă maximă, împrejurare pe care instanța de fond în mod greșit nu a reținut-o.

Pentru toate cele expuse și, în raport de motivele scrise de apel existente la dosar, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, în principal achitarea acestuia întrucât fapta imputată a fost săvârșită fără vinovăție, iar în subsidiar să se rețină o culpă în proporție de 10 % a inculpatului.

În ceea ce privește apelurile formulate de către părțile civile, potrivit disp. art. 409 alin.1 lit. c) Cod procedură penală, care limitează apelul părții civile, acestea nu erau îndreptățite să formuleze o astfel de cale de atac, motiv pentru care solicită respingerea acestora.

Avocat M. Ani R. apărător ales al părților civile, având cuvântul pe apelul formulat de către inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, inculpatul și-a recunoscut vinovăția în fața primei instanțe, astfel că este inadmisibil ca la instanța de control judiciar să solicite altceva.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către inculpat sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior, ținând seama și de modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către judecătorul fondului.

Criticile apelantului inculpat, referitoare la situația de fapt și drept reținută de către judecătorul fondului sunt nefondate, aceasta este susținută de probele administrate în cauză culminând cu declarația de recunoaștere a inculpatului, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată. De asemenea, critica acestuia referitoare la probele administrate în cauză și implicit solicitarea achitării acestuia conduc la concluzia retractării poziției procesuale de la primul grad de jurisdicție, aceasta fiind inadmisibilă întrucât legea nu o prevede, iar pe de altă parte ar reține o astfel de situație ar agrava situația inculpatului.

Față de situația de fapt reținută de către instanța de fond, la dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal.

Astfel, raportat la considerentele expuse solicită respingerea apelurilor declarate de către părțile civile ca fiind nefondate.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 142 pronunțată la 26 mai 2014 de către Judecătoria M., în baza disp.art.192 al.1 și 2 C.pen (art.178 al.1 și 2 C.pen. anterior) cu aplic. art.396 al.10 C.pr.pen., inculpatul M. Ș., a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă din 06.11.2010).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen. anterior.

În baza art.81 al.1 C.pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform disp. art.82 C.pen. anterior.

Conform art.71 al.5 C.pen. anterior s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. anterior aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.

Potrivit art.359 C.pr.pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 C.pen. anterior, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.397 rap.la art.26 C.pr.pen. s-a disjuns acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., precum și de Zidărăscu A., în contradictoriu cu inculpatul M. Ș. și asigurătorul S.C. Alianz Tiriac Asigurări S.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.1054/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. inculpatul M. Ș. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 1 și 2 din Codul penal anterior. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 11.12.2013 sub nr._ .

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 06.11.2010 în jurul orelor 17,55 în timp ce conducea un autoturism marca VW Tiguan cu nr. de înmatriculare BV -_, pe DN 1 B –E577, a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 455 cu nr. de înmatriculare_, în urma accidentului rezultând decesul numitului C. V..

Situația de fapt astfel reținută prin actul de sesizare a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces - verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexă și schița la locul accidentului, (filele 9–30 d.u.p.), proces - verbal de verificare tehnică statică a autovehiculelor implicate în accident (filele 32–33 d.u.p.), protocol etilotest (fila 36 d.u.p.), buletin de examinare clinică a învinuitului (fila 35 d.u.p.), proces-verbal de prelevare probe biologice (fila 34 d.u.p.), buletin de analiză toxicologică alcoolemie a învinuitului (fila 51 d.u.p.), raport medico legal de necropsie (filele 63-64 d.u.p.), raport de constatare medico legală (filele 57–60 d.u.p.), raport de expertiză tehnică auto (filele 71–81, 82-84 d.u.p.), raport de expertiză criminalistică (filele 130–136 d.u.p.), declarații părți vătămate (filele 110–114 d.u.p.), declarații învinuit (filele 38–39, 99-101,161-162 d.u.p.), declarații martori (filele 104–109 d.u.p.).

În fața instanței de judecată, înaintea citirii actului de sesizare, părțile vătămate C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., precum și Zidărăscu A. s-au constituit părți civile în prezenta cauză, astfel:

Partea vătămată C. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 800.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de soție a defunctului( fila 59 dosar).

Partea vătămată C. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de fiică a defunctului, care la momentul accidentului era minoră și cu suma de 1.500 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, datorată de la momentul accidentului până la împlinirea vârstei de 26 ani, aceasta fiind în prezent studentă( filele 59-60 dosar).

Partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de soră a defunctului( fila 60 dosar).

Partea vătămată C. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de frate al defunctului( fila 60 dosar).

Partea vătămată C. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de mamă a defunctului( fila 60 dosar).

Partea vătămată C. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de tată al defunctului (fila 60 dosar).

De asemenea, Z. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale, în calitate de socru al defunctului (fila 60 dosar).

În plus, părțile vătămate s-au mai constituit părți civile și cu suma de 4.600 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea tractorului.

La termenul de judecată din data de 19.05.2014 inculpatul M. Ș. a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, și le însușește și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 374-375 C.pr.pen. În acest sens, instanța de fond a procedat la audierea inculpatului și a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. De asemenea, inculpatul a declarat că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște. De aceea, instanța de fond a admis cererea inculpatului iar cauza a fost judecată conform procedurii prevăzute de art. 374- 375C. pr. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta de care a fost acuzat, înainte de a se intra în cercetarea judecătorească.

La solicitarea instanței, a fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului M. Ș. (fila 23 dosar) din care rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că în fapt, la data de 6.11.2010, în jurul orelor 17,55, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca VW Tiguan cu numărul de înmatriculare BV-_, pe DN 1 B-E577, din direcția B. către Ploiești, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate specifice orei de la acea dată, iar la km 46+ 200 m, în afara localității M., autoturismul în cauză a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 445 cu numărul de înmatriculare_, condus de C. V., care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers și care avea atașat la partea din spate un atelaj agricol.

În urma accidentului a rezultat decesul numitului C. V., conducătorul tractorului și vătămarea corporală a numiților Papadatu A. și Papadatu I.-R., pasageri în autoturismul marca VW Tiguan, aceștia fiind transportați la Spitalul Județean Ploiești pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Conform Raportului medico-legal de necropsie nr. 591 M/08.11.2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, moartea victimei C. V. a fost violentă, urmare a hemoragiei interne masive datorată unor leziuni traumatice toracice și abdominale în cadrul unui politraumatism complex care s-au putut produce prin lovire-comprimare cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier, leziuni care sunt în legătură de cauzalitate directă, imediată cu decesul (filele 63-64 d.u.p.). Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 700/22.12.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, persoana vătămată Papadatu A. a suferit leziuni traumatice care nu i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale (fila 58 dup). De asemenea, conform raportului de constatare medico-legală nr.701/22.12.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, persoana vătămată Papadatu I.-R. a suferit leziuni traumatice care nu i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale (fila 60 d.u.p.).

Inculpatului M. Ș. i-au fost prelevate probe biologice de sânge și în baza analizei de laborator s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 0,oo g/l la momentul accidentului, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2312/08.11.2010 emis de Serviciul de Medicina Legala Ploiești (fila 51 d.u.p.), iar în urma analizei toxicologice a sângelui recoltat de la defunct s-a stabilit că nici acesta nu consumase alcool.

În cauză, s-a dispus efectuarea a trei expertize tehnice judiciare auto, fiind întocmite de către ing.S. N. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, expert criminalist autorizat M. P. din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice București și ing.S. C. G. din cadrul Biroului Local pentru Exertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova (filele 71-81, 82-84, 146-159 și 167-170 d.u.p.).

Prima instanță a constatat că, potrivit actului de sesizare a instanței, cea de-a treia expertiză tehnică auto a fost necesar a fi efectuată deoarece concluziile din primele două au prezentat contradicții. De asemenea, instanța de fond a observat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză S. (fila 159 d.u.p.), inculpatul M. Ș. a provocat accidentul rutier ca urmare a manevrării neglijente a vehiculului, nereușind să reducă viteza sa de deplasare de la 104 Km/h până la 30 de Km/h – viteza cu care se deplasa în fața sa, tractorul condus de defunctul C. V., în condiții în care nu se făcea corespunzător vizibil față de ceilalți participanți la trafic (nu avea instalația de iluminare-semnalizare funcțională și niciun element reflectorizant la partea din spate a tractorului).

De asemenea, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.44/11.02.2013, prin deplasarea autoturismului condus de inculpatul M. Ș. cu o viteză neadaptată spațiului de vizibilitate frontală, s-a generat o stare de pericol care s-a declanșat în momentul în care tractorul a pătruns în conul de lumină al farurilor autovehiculului (fila 135 d.u.p.), dar și modul în care se deplasa tractorul a constituit un factor care a amplificat starea de pericol generată prin deplasarea autoturismului cu o viteză neadaptată spațiului de vizibilitate frontală, în condițiile în care vehiculul condus de numitul C. V. nu a avut la acel moment sistem de iluminare/semnalizare în funcțiune, iar conducătorul autoturismului nu putea evita impactul cu tractorul, însă se apreciază că inculpatul M. Ș. putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză adaptată condițiilor de drum.

Potrivit raportului medico legal (autopsie) nr.591 M/08.11.2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Ploiești (filele 63-64 d.u.p.), moartea lui C. V. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive după leziuni traumatice de conținut și conținător toracice și abdominale în cadrul unui politraumatism complex, care s-au putut produce prin lovire-comprimare cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier.

În declarațiile date în fața organelor de cercetare penală inculpatul M. Ș. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentul circula cu viteză legală, iar impactul s-a datorat victimei, care nu a avut tractorul semnalizat și tracta un vehicul care nu era admis circulației pe drumurile publice – vehicul care a și amplificat consecințele impactului dintre cele două autovehicule.

Ulterior, în fața instanței de judecată, înaintea declanșării cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost prezentată în actul de sesizare.

Instanța de fond a reținut situația de fapt arătată mai sus coroborând declarațiile inculpatului cu probele administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv rapoartele de expertiză tehnică auto și raportului medico legal (autopsie) nr.591 M/08.11.2010 emis de S.M.L. Ploiești.

Față de toate acestea, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, s-a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 C.pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, prima instanță a analizat influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de săvârșirea căreia M. Ș. este acuzat, urmând a verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

În analiza comparativă a art. 178 al. 1 și 2 C.pen. anterior și art. 192 al. 1 și 2 c.pen. s-a observat că nu există o diferență între limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi.

D. urmare, văzând și prevederile art.5 C.pen., în baza disp.art.192 al.1 și 2 C.pen (art.178 al.1 și 2 C.pen. anterior) cu aplic. art.396 al.10 C.pr.pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă din 06.11.2010).

Potrivit art.12 din legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În ceea ce privește codul penal în vigoare, aplicarea pedepselor accesorii a devenit facultativă, instanța nefiind obligată sa dispună această pedeapsă nici în cazul în care pedeapsa principală este detențiunea pe viată, nici în cazul în care inculpatul fost condamnat la pedeapsa închisorii.

În drept, fapta inculpatului M. Ș. care în data de 06.11.2010 în jurul orelor 17,55 în timp ce conducea un autoturism marca VW Tiguan cu nr. de înmatriculare BV -_, pe DN 1 B –E577, a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 455 cu nr. de înmatriculare_, în urma accidentului rezultând decesul numitului C. V., s-a apreciat de către instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 all.1 și 2 C.pen. (art.178 al.1 și 2 C.pen. anterior).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin uciderea părții vătămate C. V., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere cu privire la circulația pe drumurile publice, iar între fapta ilicită și urmarea imediată (constând în încălcarea dreptului la viață a părții) s-a constatat că există raport de cauzalitate ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Încadrarea faptei în dispozițiile alineatului 2 al art.178 C.pen. este urmarea îndeplinirii cerințelor impuse de acest text, în sensul că la momentul accidentului inculpatul conducerea un autovehicul pe drumurile publice, activitate care presupune respectarea anumitor dispoziții legale și a unor măsuri de prevedere a căror nesocotire a condus la uciderea părții vătămate. Astfel, starea de pericol creată de inculpat, urmată de uciderea părții vătămate C. V., a fost rezultatul nerespectării de inculpat a dispozițiilor art.35 al.1 și art.51 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, aplicabil la data săvârșirii faptei, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați: să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. (art.35 al.1); să păstreze o distanță suficientă față de vehiculul în spatele căruia circulă, pentru evitarea coliziunii (art. 51).

Prima instanță a reținut că urmarea imediată constă în moartea părții vătămate C. V., raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedit în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art.16 al.4 lit. a C.pen., în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. La această concluzie instanța de fond a ajuns ca urmare a, pe de o parte, persoana inculpatului care, la data săvârșirii faptei avea vârsta de aproximativ 50 ani, studii 12 clase, deținător al permisului de conducere reînnoit în anul 2008 (fila 46 d.u.p.), electrician la ., stagiul militar efectuat, căsătorit – ceea ce denotă un grad de instruire și de educație superior și dexteritate în condus, precum și, pe de altă parte, ca urmare a împrejurării că acesta, în mod ușuratic, a sperat că rezultatul nu se va produce, bazându-se pe elementele obiective ce țin de autovehiculul pe care îl conducea, ora și condițiile în care a avut loc accidentul, vizibilitatea bună, precum și pe cele subiective, dintre care, dexteritatea în condus amintită.

Pe de altă parte, prima instanță a mai reținut că, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv a rapoartelor de expertiză tehnică auto efectuate în cauză, starea de pericol a fost creată și de partea vătămată C. V., urmare a nerespectării de către acesta a dispozițiilor art.35 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice și art.147 pct.3 din Hotărârea nr. 1.391/4.10.2006 actualizată pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, aplicabile la data săvârșirii faptei, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați: să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. (art.35 al.1); să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii (art.147 pct.3).

Pe cale de consecință, instanța de fond apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al.2 și 10 C. pr. pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpatul M. Ș. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, a dispus condamnarea acestuia, urmând a da eficiență regimului sancționator stabilit de C. pen. anterior.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducerea pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., precum și culpa concurență a părții vătămate, C. V..

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că, deși în urma accidentului produs la data de 06.11.2010 a decedat o persoană, fapta inculpatului nu prezintă cel mai înalt grad de pericol social.

Referitor la conduita anterior săvârșirii infracțiunii s-a reținut de către prima instanță că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar ulterior săvârșirea infracțiunii s-a reținut atitudinea sa de prezentare în fața autorităților.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta are studii 12 clase, este integrat din punct de vedere social, are loc de muncă desfășurând activități în funcția de electrician la S.C. Wdi Dubai E.A.U. și este căsătorit.

Față de toate cele ce preced, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art. 396 al. 10 C.pr.pen., respectiv o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 06.11.2010, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri și cu privire la instituțiile autonome. Astfel, Legea nr.187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art.9), pluralității de infracțiuni (art.10), suspendării condiționate a executării pedepsei (art.15, 22), măsurilor educative (art.17). din acest punct de vedere, se poate aprecia că voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.

D. urmare, față de ansamblul reglementărilor referitoare la pedepse, prima instanță a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de art.81 C.pen. anterior este mai favorabilă ca modalitate de executare iar la împlinirea termenului de încercare persoana condamnată este reabilitată de drept în situația in care nu săvârșește o altă infracțiune pe perioada termenului de încercare.

Avându-se în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (nu este cunoscut cu antecedente penale), de atitudinea sa sinceră avută încă de le început, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (este integrat din punct de vedere social și are loc de muncă), s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, în condițiile în care a realizat consecințele negative ale faptei sale,, în baza art. 81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior. De asemenea, în baza art.71 al.5 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni până la expirarea termenului de încercare.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, înaintea citirii actului de sesizare, părțile vătămate C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., precum și Zidărăscu A. s-au constituit părți civile în procesul penal (filele 59-60 dosar): C. M., soția defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 800.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. A., fiica defuntului, s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale și cu suma de 1.500 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, datorată de la momentul accidentului până la împlinirea vârstei de 26 ani; T. M., sora defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. A., fratele defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. P., mama defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. G., tatăl defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; Z. A., socrul defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății).

De asemenea, părțile vătămate s-au constituit părți civile și cu suma de 4.600 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea tractorului avariat în accidentul produs la 06.11.2010.

Potrivit art.397 rap. la art.26 C.pr.pen., instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile, ea putând dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale, probele administrate până la disjungere urmând a fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse.

Or, în prezenta cauză, în condițiile în care judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 al.1 și 2 iar instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, singurele probe admisibile sunt înscrisurile, eventualele audieri de martori și eventuala efectuare a unei expertize (probe solicitate de părțile vătămate și de asigurător) determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale.

D. urmare, în baza textelor de lege mai sus menționate, s-a disjuns acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P., precum și de Zidărăscu A., în contradictoriu cu inculpatul M. Ș. și asigurătorul S.C. Alianz Tiriac Asigurări S.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul M. Ș. și părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G., Z. A. și C. P. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat M. Ș., prin intermediul apărătorului ales, a criticat soluția primei instanțe în primul rând pentru nelegalitate învederând că prin sentința atacată s-a realizat o aplicare a legii penale în contradicție dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, obligatorie pentru instanțele de judecată, respectiv judecătorul fondului stabilit legea penală mai favorabilă prin aplicarea teoriei instituțiilor autonome din două legi penale succesive.

Învederează acesta că legea penală mai favorabilă în ceea ce îl privește este vechiul Cod penal, pentru că numai în aceste împrejurări ar putea fi aplicate dispozițiile prev. de art. 81 Cod penal anterior referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

O altă critică formulată vizează nelegalitatea soluției primei instanțe, în sensul că, în opinia sa, deși a înțeles să apeleze la procedura simplificată prev. de art. 396 alin.10 Cod procedură penală instanța de fond era datoare să analizeze toate probele administrate în cauză și să constate că producerea accidentului a fost determinată de culpa victimei al cărei autovehicul nu era iluminat corespunzător.

Pentru toate cele expuse a solicitat admiterea apelului declarat și în principal achitarea sa întrucât fapta imputată a fost săvârșită fără vinovăție, iar în subsidiar să se rețină o culpă în proporție de 10 % în producerea accidentului.

Apelanții părți civile au criticat sentința primei instanțe ca netemeinică, susținând în esență că în mod eronat s-a reținut prin aceasta o culpă concurentă a inculpatului și a victimei, primul având o culpă exclusivă în producerea accidentului. Din întreg materialul probator administrat în cauză și mai cu seamă expertizele tehnice de specialitate efectuate în cauză nu a rezultat că vehiculul condus de către victimă nu avea instalații de iluminat și semnalizare în stare de funcționare, ci contrariul. Producerea accidentului, în opinia apelanților, s-a datorat deplasării inculpatului cu viteză excesivă, neadaptată condițiilor de vizibilitate specifice orei la care a avut loc accidentul.

Raportat la aceste elemente, la conduita inculpatului care a negat constant în cursul urmăririi penale culpa sa în producerea accidentului, precum și la faptul că acesta nu a acordat nici un fel de sprijin părților civile ulterior producerii decesului victimei, părțile civile au solicită admiterea apelurilor, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maximul prevăzut de lege.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat, iar apelurile părților civile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatului, în mod corect s-a reținut că la data de 6.11.2010, în jurul orelor 17,55, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca VW Tiguan cu numărul de înmatriculare BV-_, pe DN 1 B-E577, din direcția B. către Ploiești, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate specifice orei de la acea dată, iar la km 46+ 200 m, în afara localității M., autoturismul în cauză a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 445 cu numărul de înmatriculare_, condus de C. V., care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers și care avea atașat la partea din spate un atelaj agricol.

Sub aspectul stării de fapt reținute de prima instanță, Curtea nu poate accepta criticile formulate de către apelanți, vizând în esență culpa în producerea accidentului.

Așa cu s-a reținut în hotărârea apelată, pe baza coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, în condițiile în care în fața instanței de judecată acesta a înțeles să solicite soluționarea cauzei în cadrul procedurii simplificate, culpa în producerea accidentului este una concurentă.

Atât victima C. V., cât și inculpatul Moșecu Ș. au contribuit la producerea accidentului prin conduita adoptată.

În primul rând este de remarcat faptul că victima conducea autovehiculul în condițiile în care aceste nu avea elementele de iluminat și semnalizare în stare de funcționare. În acest sens sunt pe de o parte declarațiile martorilor M. L., Papadatu A. și Papadatu I. R. date la scurt timp după producerea accidentului în fața organelor de urmărire penală (filele 40 – 42 dosar U.P), iar pe de altă parte constatările expertului S. C. G., cuprinse în expertiza pe care acesta a întocmit-o în cursul urmăririi penale.

Faptul că părțile civile C. M. și Z. A. au declarat în fața organelor de urmărire penală că tractorul condus de victimă avea în dotare sisteme de iluminat și semnalizare care erau în bună stare de funcționare nu este de natură a conduce la concluzia că acestea funcționau efectiv la momentul producerii accidentului. Mai mult, cu privire la acest aspect, expertul S. C. G. a învederat în cadrul lămuririlor suplimentare la raportul de expertiză elementele de fapt care l-au condus la concluzia că respectivul tractor nu era dotat cu un sistem de iluminare și semnalizare funcțional la partea din spate, iar toate aceste elemente sunt apte să convingă instanța că cele reținute sunt în concordanță cu realitatea existentă la momentul producerii accidentului.

În al doilea rând, inculpatul M. Ș. a condus autoturismul marca VW Tiguan cu o viteză inadecvată condițiilor în care se desfășura circulația pe respectivul sector de drum și suplimentar a manevrat în mod neglijent autoturismul, nereușind să reducă viteza sa de deplasare, superioară limitelor legale, până la o viteză care să îi permită evitarea producerii accidentului de circulație. Concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul S. C. G. sunt relevante sub acest aspect, iar acestea confirmă aserțiunea precedentă.

Curtea nu poate accepta, așa cum solicită apelanții, o culpă singulară în producerea accidentului sau o culpă disproporționată, de 10% – 90%, în condițiile în care în mod evident acesta nu s-ar fi produs dacă atât victima, cât și inculpatul nu ar fi avut comportamente ce l-au determinat.

Conducerea tractorului de către victimă pe un drum național, după lăsarea întunericului, în condițiile în care nu avea instalațiile de iluminat și semnalizare perfect funcționale reprezintă cu certitudine un element care a favorizat producerea acestui accident, după cum corelativ, conducerea autoturismului de către inculpat cu o viteză mai mare decât cea legală și fără a manifesta atenția necesară în raport de condițiile în care se desfășura traficul, a contribuit la același rezultat.

În raport de aceste elemente, Curtea nu poate achiesa la solicitarea inculpatului de a se constata că a comis fapta fără vinovăție, elementele anterior menționate indicând culpa pe care acesta a avut-o în producerea accidentului, culpă care a fost în mod just reținută de către prima instanță.

Cu toate acestea Curtea consideră că apelul inculpatului este fondat în ceea ce privește modalitatea concretă de aplicare a prevederilor art. 5 C.pen., privind legea penală mai favorabilă, de către instanța de fond.

Aceasta, după ce a realizat o amplă analiză comparativă a prevederilor legilor penale succesive, codul penal anterior și noul cod penal, aplicabile în cauză, cu toate că decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale era publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.204, a aplicat concomitent prevederile din cele două legi, apreciind că este aplicabilă în cauză teoria instituțiilor autonome, cu toate că decizia anterior menționată are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată.

În raport de acest element, Curtea consideră că se impune în conformitate cu prevederile art. 426 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului inculpatului și desființarea parțială a sentinței atacate.

Rejudecând cauza, Curtea, analizând aplicabilitatea prevederilor art. 5 C.pen. constată că prevederile codului penal anterior reprezintă cu certitudine legea penală mai favorabilă în prezenta cauză.

În condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului sunt identice în cele două norme penală, elementul care caracterizează Codul penal anterior ca fiind legea penală mai favorabilă este reprezentat de condițiile în care se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv de obligațiile ce se stabilesc în sarcina inculpatului, precum și de consecințele condamnării la pedeapsa închisorii fără executarea acesteia în condiții de detenție.

Astfel, în codul penal anterior era prevăzută instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, art. 81 și urm. C.pen. anterior, instituție care presupunea instituirea unui termen de încercare pe durata căruia inculpatului nu îi erau stabilite sarcini deosebite și la împlinirea căruia acesta era reabilitat de drept.

O instituție similară în noua lege penală este amânarea executării pedepsei, prev. de art. 83 și următoarele, care însă presupune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să se supună anumitor măsuri de supraveghere și eventual unor altor obligații stabilite prin hotărârea de condamnare. La finalul termenului de supraveghere inculpatul nu este reabilitat de drept.

Ca atare, în baza disp. art.386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Cod penal Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior.

Procedând la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, Curtea constată că, față de circumstanțele concrete ale cauzei, având în vedere culpa concurentă a victimei și a inculpatului în producerea accidentului de circulație, precum și toate circumstanțele personale ale inculpatului menționate în sentința apelată, pe care și le însușește, pedeapsa stabilită de către prima instanță pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una just individualizată, în condițiile în care sunt aplicabile și prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., motiv pentru care va dispune aplicarea aceleiași pedepse, menținând și modalitatea de individualizare a acesteia sub aspectul modului de executare, suspendarea condiționată a executării.

Sub acest aspect al individualizării judiciare a pedepsei, apelurile părților civile declarate în cauză sunt privite ca nefondate.

Este real că prin infracțiunea comisă a fost atins cel mai important drept protejat de legea penală, dreptul la viață, însă nu este de neglijat pe de o parte faptul că suntem în prezența unei infracțiuni comise din culpă, și nu cu intenție, iar pe de altă parte că la producerea rezultatului socialmente periculos a contribuit și victima în condițiile anterior menționate.

Raportat la aceste elemente orientarea spre o pedeapsă cu un cuantum mai mare, chiar maxim cum au solicitat apelanții, apare ca fiind în neconcordanță cu scopul pedepsei, așa cum acesta era reglementat în art. 52 C.pen. anterior, aplicabil în prezenta cauză, sancțiunea aplicată inculpatului devenind în aceste condiții una disproporționată față de vinovăția și contribuția sa la producerea rezultatului socialmente periculos, efectul educativ preventiv al pedepsei nefiind în mod evident atins.

Elementele invocate de către apelanți în susținerea cererii formulate nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie. Atitudinea procesuală a inculpatului în cursul urmăririi penale nu este una ce îi poate fi imputată în condițiile în care pentru lămurirea cauzei au fost dispuse trei expertize tehnice auto, două dintre acestea având concluzii cel puțin divergente, dacă nu diametral opuse. Referitor la atitudinea aceluiași inculpat în raport de părțile civile, Curtea nu poate reține nici că inculpatul a acorda vreun sprijin acestora, nici că nu le-a acordat, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nici un fel de probe sub acest aspect, soluționarea laturii civile a cauzei fiind disjunsă prin sentința penală apelată.

Ca atare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge apelurile formulate de părțile civile va nefondate.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Văzând și prevederile art. 275 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de către inculpatul M. Ș. fiul lui N. și al lui A., născut la 02 Mai 1963, domiciliat în B., ., J. B., împotriva sentința penală nr. 142 pronunțată la 26 mai 2014 de către Judecătoria M. pe care o desființează în parte și rejudecând,

În baza disp. art.386 Cod procedură penală cu aplic. art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior.

În baza disp. art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior cu aplic. disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală condamnă inculpatul M. Ș. la o pedeapsă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă .

Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către părțile civile C. M., C. A., C. A., T. M., C. G. și C. P. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă apelanții – părți civile la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata onorariului parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 100 lei, din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 noiembrie 2014.

Președinte Judecător

P. M. F. D. A. E.

Grefier

D. C.

Red. D./ Tehnored. DC

11 Ex./ 10.12.2014

dosar fond_ Judecătoria M.

judecător fond – M. L.

operator de date cu caracter personal;

notificare nr.3113/2006

← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea...		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI