Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 336/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 1733/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 336
Ședința publică din data de 10 iulie 2014
Președinte –C. G.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10 iunie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 603/29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10.06.1981 în Roșiorii de Vede, jud. B. și, în consecință:
În baza art. 6 rap. la art. 66 Cod penal a fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Totodată, s-a constatat că față de celelalte pedepse aplicate nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 27.01.2005 la zi.
De asemenea, s-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale nr. 83/27.05.2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
S-a dispus și anularea M.E.P.I. nr. 107/2005 din 07.07.2005 emis de Tribunalul Teleorman și emiterea unui nou mandat de executare, conform considerentelor prezentei hotărâri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat P. V., în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat C. S., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr._ din 10 iulie 2014 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea condamnatului contestator P. V. să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Contestatorul condamnat P. V., personal având cuvântul, arată că înțelege să-și retragă contestația formulată.
Curtea, în raport de susținerea contestatorului condamnat, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată, procedează la verificarea identității acestuia și acordă cuvântul asupra acestei chestiuni.
Avocat din oficiu C. S., pentru contestatorul condamnat, solicită a se lua act că acesta își retrage contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul de a se lua act că petentul contestator și-a retras contestația formulată.
Contestatorul condamnat P. V., având ultimul cuvânt, arată că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 603/29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față,
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 603 din 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, a fost admisă sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10.06.1981 în Roșiorii de Vede, jud. B. și, în consecință:
În baza art. 6 rap. la art. 66 Cod penal, a fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că față de celelalte pedepse aplicate nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 27.01.2005 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale nr. 83/27.05.2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Prin aceeași sentință, s-a dispus anularea M.E.P.I. nr.107/2005 din 07.07.2005 emis de Tribunalul Teleorman și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform considerentelor prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.02.2014, Tribunalul Prahova a fost sesizat de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art.6 Cod penal, în legătură cu condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10.06.1981 în Roșiorii de Vede, jud. B..
Urmare a sesizării, a fost constituit dosarul nr._, fiind atașate fișa de evaluare a condamnatului și, în fotocopie, M.E.P.I. nr.107/2005 din 07.07.2005 emis de Tribunalul Teleorman și s.p. nr.83/27.05.2005 a Tribunalului Teleorman.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 83/27.05.2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin d.p. nr.512/30.06.2005 a Curții de Apel București, inculpatul P. V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal după executarea pedepsei principale, după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.21 lit.c Cod penal anterior;
- pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.176 lit.d Cod penal anterior;
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
Urmare rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis M.E.P.I. nr.107/2005 din 07.07.2005 de către Tribunalul Teleorman.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, tribunalul a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța de fond a avut în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege,care potrivit dispozițiilor art.187 Cod penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
S-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi s-au comparat limitele de pedeapsă.
În interpretarea dispozițiilor art. 6 C.penal citate anterior, dată fiind împrejurarea că în cauză s-a dispus condamnarea numitului P. V. pentru un concurs de infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile deciziei nr.1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M.O. nr.349/13.05.2014, astfel că după compararea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, a procedat la analizarea pedepsei rezultante, pedeapsa rezultantă definitiv stabilită fiind comparată cu pedeapsa rezultantă ce s-ar stabili conform legii noi. Ca atare, s-a apreciat de către tribunal că, pedepsele rezultate în urma operației de reducere, dacă va fi cazul, vor fi ipotetic contopite conform regulilor prevăzute de art.39 noul Cod penal și numai dacă rezultanta obținută va fi mai mică decât cea stabilită de instanță, se va proceda la reducerea pedepsei date spre executare inițial.
Aplicând toate principiile enunțate la situația concretă a condamnatului, instanța de fond a constatat, în privința infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.21 lit.c Cod penal anterior și omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.176 lit.d Cod penal anterior, că acestea sunt actualmente reglementate de art.234 alin.1 lit.e Cod penal și art.189 alin.1 lit.d Cod penal, fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, respectiv închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, prin urmare pedepsele aplicate în concret condamnatului pentru aceste infracțiuni, de 8 ani închisoare, respectiv 17 ani închisoare, nu depășesc aceste maxime.
În următoarea etapă, instanța de fond a comparat pedeapsa rezultantă stabilită prin hotărârea definitivă, cea de 17 ani închisoare, cu pedeapsa ce ar rezulta prin aplicarea dispozițiilor art.39 noul Cod penal, conform cărora atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga o treime din totalul restului pedepselor.
Astfel, condamnatul ar urma să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, la care s-ar adăuga o treime din totalul restului pedepselor, respectiv 2 ani și 8 luni, urmând să execute în final 19 ani și 8 luni închisoare, adică o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea stabilită potrivit legii vechi, prin urmare, în privința pedepsei principale, s-a constatat lipsa de efect a dispozițiilor art.6 Cod penal.
Referitor, însă, la pedeapsa complementară aplicată prin s.p. nr. 83/27.05.2005 a Tribunalului Teleorman, s-a constatat că aceasta depășește limita maximă de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. 1 Cod penal, astfel încât, observând incidența dispozițiilor art.6 alin.6 Cod penal, s-a dispus reducerea sa la 5 ani.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10.06.1981 în Roșiorii de Vede, jud. B. și, în consecință, în baza art.6 rap. la art.66 Cod penal, a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Totodată, a constatat că față de celelalte pedepse aplicate nu sunt incidente dispozițiile art.6 Cod penal.
În plus, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 27.01.2005 la zi și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale nr.83/27.05.2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
De asemenea, s-a dispus anularea M.E.P.I. nr.107/2005 din 07.07.2005 emis de Tribunalul Teleorman și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform considerentelor prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație contestatorul P. V., fără a arăta în scris motivele pentru care a înțeles să promoveze această cale de atac.
In ședința publică din data de 10 iulie 2014, contestatorul condamnat P. V., după ce i-a fost verificată identitatea, a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulat împotriva sentinței penale nr. 603 din data de 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de această manifestare de voință a contestatorului condamnat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, precum și față de dispozițiile art. 4251 alin. 3 rap. la art. 415 alin.1 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de susținerea contestatorului condamnat P. V., în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 603 din 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În conformitate cu disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală, contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea, având în vedere că asistența juridică a condamnatului a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, conform art. 90 alin. 1 lit. a) Cod. Proc. penală, în baza disp. art. 274 alin.1 Cod proc. penală se va dispune plata sumei de 100 lei din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova, stabilit conform art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației declarate de către condamnatul P. V., fiul lui D. și P., născut la data de 10 iunie 1981, în prezent aflat în penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 603/29.05.2014 pronunțată de către Tribunalul Prahova.
Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu al apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iulie 2014.
Președinte, Grefier,
C. GeorgescuRaluca E. B.
Red.BER
5ex/29 iulie 2014
Dosar fond_ - Tb. Prahova
Jud.. fond N. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 123/2014. Curtea... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
