Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 132/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 1359/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.132
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014,
Președinte: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror G. S..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești și condamnata S. N., fiica lui N. și M., născută la data de 20.06.1968, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.220/20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.23 din Legea 255/2013 s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire la condamnata S. N. și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.852/5.12.2012 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.3473/8 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente, după cum urmează:
- 11 (unsprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.75 lit.a cod penal, faptă din cursul anului 2012.
- 16 (șaisprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012.
În baza art. 6 Noul Cod penal, art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii 286/2009 privind codul penal, rap. la art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, în vigoare după data de 1 februarie 2014, s-a redus pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. și ped.de art.3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012 la maximul prevăzut de noua lege, respectiv 15 (cincisprezece ) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit. b C.penal anterior, s-au contopit cele 2 pedepse menționate anterior, condamnata urmând să execute pedeapsa de 15(cincisprezece ) ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 12.06.2012 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționată anterior și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1434/11.11.2013 emis de Tribunalul București – Secția a II –a Penală și emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-condamnată S. N. în stare de deținere, asistată de apărător ales cioboată R. din cadrul Baroului București (împuternicire avocațială ., nr._/2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod proc. penală s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu contestatoarea-condamnată S. N., aflată în stare deținere, după care învederează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației, urmând a se face aplicarea disp. art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.penală, desființând hotărârea pronunțată de instanța de fond care este nelegală.
În opinia parchetului trebuia să se dispună respingerea pe fond a sesizării. Prin hotărârea contestată, instanța de fond doar a efectuat o coborâre a pedepsei aplicate, potrivit legii noi, fără a ține seama și fără a face aplicațiunea concursului de infracțiuni.
Această hotărâre a fost pronunțată la data de 20 martie 2014, mai înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe prin hotărâre prealabilă în această chestiune de drept.
Practic, calea de atac promovată de parchet anticipa ceea ce a hotărât ÎCCJ, în sensul că într-o asemenea situație aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape. Într-o primă etapă se verifică dacă pedepsele aplicate în concret se află peste maximul special prevăzut de legea nouă, iar în cea de-a doua etapă, ulterior se aplică regulile de la concursul de infracțiuni, ținându-se seama de legea penală noi și, bineînțeles, în situația în care această rezultantă ar fi mai mare, atunci se impune respingerea sesizării.
În speța de față, ținând seama de hotărârea prealabilă nr.1/14.04.2014 a ÎCCJ, pedepsele aplicate în concret, pedeapsa rezultantă ar fi mai mare și, prin urmare, ceea ce s-a stabilit de executat de către condamnată este mai favorabil potrivit legii vechi.
Ținând seama de motivele scrise, solicită admiterea contestației și pe fond respingerea sesizării.
Avocat R. C., apărătorul ales al contestatoarei condamnate S. N., precizează că așa cum a susținut și reprezentantul parchetului, pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei este mai mare decât maximul prevăzut de legea nouă. Analizând dispozițiile legii 143/2000 vechi, aceasta a primit o pedeapsă situată undeva cu un an peste minimul special care era de 15 ani. Se referă aici la art.3 alin.1 și 2 din legea 143/2000 înainte de modificările survenite la 1 februarie 2014.
În opinia sa, este discriminatoriu aplicarea art.6, în sensul că pentru unele condamnări ale unor persoane cărora li s-au redozat pedepsele, (deși s-au încadrat în maximul special referitor strict la traficul de droguri și la aplicarea art.595 Noul Cod procedură penală) raportat la art.6 din Codul penal în vigoare cu trimitere la art.3 și 2 alin.1 și 2 din 143/2000 modificată, cu reținerea art.10 din aceeași lege), în sensul că li s-au micșorat condamnările, iar altora, care pe legea veche au primit condamnări situate undeva către minim, să li se mențină pedeapsa.
Nu se modifică fondul problemei, cu atât mai mult cât s-a pronunțat și ÎCCJ, dar măcar, trebuie reținută această pedeapsă rezultantă și micșorată, în sensul în care s-ar încadra în maximul celor 15 ani.
Consideră că se creează situații discriminatorii, și în opinia sa se impune descontopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare în pedepsele componente, să se reducă pedeapsa principală aplicată contestatoarei de la 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 modificată în 2014, proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită (respectiv de la 15 ani la 7 ani – pentru alin.1 și de la 20 de ani la 12 ani – pentru alin.2 din Legea 143/2000, după care să se reducă pedeapsa principală aplicată condamnatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 modificată proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită ( de la 20 de ani la 10 – alin.1 și de la 25 de ani la 15 ani – pentru alin.2 din Legea 143/2000).
Contestatoarea-condamnată S. N. având personal ultimul cuvânt declară că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales.
CURTEA:
Asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.220/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art.23 din Legea 255/2013 s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire la condamnata S. N., fiica lui N. și M., născută la data de 20.06.1968 în Târgu J., județul Gorj, CNP_ în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor și în consecință:
S-a descontopt pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852/5.12.2012 a Tribunalului Bucuresti Secția a II a Penală, definitiva prin decizia penală nr. 3473/8 noiembrie 2013 a Inaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente,respectiv:
- 11 (unsprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal, faptă din cursul anului 2012.
- 16 (șaisprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012.
În baza art. 6 Noul Cod penal, art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii 286/2009 privind codul penal, rap. la art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, în vigoare după data de 1 februarie 2014, s-a redus pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. și ped.de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012 la maximul prevăzut de noua lege, respectiv 15 (cincisprezece ) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b C.penal anterior, s-au contopit cele 2 pedepse menționate anterior, condamnata urmând să execute pedeapsa de 15(cincisprezece ) ani închisoare s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 12.06.2012 la zi și s-a menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționată anterior.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1434/11.11.2013 emis de Tribunalul București – Secția a II –a Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2014 și înregistrată sub numărul_, Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, a sesizat instanța cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 6 C.penal, în legătură cu condamnata S. N., fiica lui N. și M., născută la data de 20.06.1968, în Târgu J., judetul Gorj, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor în executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3473/8.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La sesizare s-a atașat fișa de evaluare a condamnatului, copia M.E.P.I. nr. 1434/11.11.2013 emis de Tribunalul București - Secția a II a Penala și copia sentinței penale nr. 852/6 noiembrie 2012 a Tribunalul București - Secția a II a Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 852/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penala, definitivă prin d.p.3473/08.11.2013 a ICCJ s-a aplicat condamnatei S. N. pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II si b Cod penal .
Astfel, în baza art. 2 al.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal, infracțiune de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă din cursul anului 2012 s-a aplicat condamnatei pedeapsa de 11 ani închisoare,
În baza art. 3 al.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplic.art.75 lit.a Cod penal a fost condamnată aceeași inculpata la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc (heroină), fapta din cursul anului 2012.
În baza art.33 lit .a –art.34 al.1 lit.b Cod penal și art. 35 al.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata S. N. executând pedeapsa cea mai grea aceea de 16 ani închisoare.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr. 1434/11.11.2013.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede pentru infracțiunile pentru care deținutul a fost condamnat, pedepse cu limite maxime mai mici decât pedepsele aplicate acestuia.
A reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, prima instanță a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța de fond a mai constatat că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Astfel, prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852/5.12.2012 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitiva prin decizia penală nr. 3473/8 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente, respectiv: 11 (unsprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal, faptă din cursul anului 2012.
- 16 (șaisprezece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II .a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012.
În baza art. 6 Noul Cod penal, art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii 286/2009 privind codul penal, rap. la art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, în vigoare după data de 1 februarie 2014, instanța de fond a redus pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. și ped.de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.a cod penal anterior, faptă din cursul anului 2012 la maximul prevăzut de noua lege, respectiv 15(cincisprezece ) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b C.penal anterior, s-au contopit cele 2 pedepse menționate anterior, condamnata urmând să execute pedeapsa de 15 (cinsprezece ) ani închisoare.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1434/11.11.2013 emis de Tribunalul București – Secția a II –a Penală și emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat contestație Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești și condamnata S. N..
În calea de ataca promovată de Ministerul Public s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a realizat aplicarea legii penale mai favorabile prin compararea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor, fără a da eficiență dispozițiilor privind sancționarea concursului de infracțiuni .
S-a susținut că instanța de fond ar fi trebuit să stabilească care dintre cele două legii reprezintă legea mai favorabilă iar din perspectiva acesteia urma să fie analizat conținutul art. 6 alin. 1 și respectiv art. 39 lit. b Cod penal, deoarece în concret în cazul condamnatei, aplicarea regulilor concursului de infracțiuni potrivit art. 39 Cod penal ar fi condus la adăugarea unui spor de 3 ani și 8 luni la pedeapsa rezultantă, având deci ca efect stabilirea unei pedepse rezultante cu mult mai mare decât pedeapsa aflată în curs de executare.
În concluzie, apreciindu-se că în aplicarea art. 6 Cod penal nu pot fi combinate dispoziții mai favorabile din legi penale succesive, așa cum a procedat instanța de fond, s-a solicitat admiterea căi de atac, desființarea sentinței și pe fond respingerea sesizării.
Condamnata contestatoare S. N., prin intermediul avocatului ales a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate deoarece pedeapsa rezultantă determinată la primul grad de jurisdicție este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă.
În esență s-a arătat că, aplicarea disp. art. 6 Cod penal, s-a realizat de către instanțele de judecată în mod diferențiat și deci discriminatoriu, în sensul că, unora dintre condamnați le-au fost aplicate aceste dispoziții iar altora nu, cu toate că se încadrau în ipoteza normei legale astfel încât s-a solicitat admiterea contestației, descontopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare în pedepsele componente, să se reducă pedeapsa principală aplicată de la 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 modificată în 2014, proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită (respectiv de la 15 ani la 7 ani – pentru alin.1 și de la 20 de ani la 12 ani – pentru alin.2 din Legea 143/2000, după care să se reducă pedeapsa principală aplicată condamnatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 modificată proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită ( de la 20 de ani la 10 – alin.1 și de la 25 de ani la 15 ani – pentru alin.2 din Legea 143/2000).
Curtea, examinând sentința contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constată că este fondată calea de atac promovată de Ministerul Public, iar cea declarată de către condamnată este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Condamnata contestatoare S. N. se află în executarea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și b cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 852/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penala, definitivă prin d.p.3473/08.11.2013 a ICCJ .
Astfel, prin această sentință, în baza art. 2 al.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal, infracțiune de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă din cursul anului 2012, s-a aplicat condamnatei pedeapsa de 11 ani închisoare,
În baza art. 3 al.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplic.art.75 lit.a Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpata la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc (heroină), fapta din cursul anului 2012.
În baza art.33 lit .a și art.34 al.1 lit.b Cod penal si art. 35 al.1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata S. N. executând pedeapsa cea mai grea aceea de 16 ani închisoare.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În mod judicios instanța de fond a observat că disp. art.187 Cod penal reglementează noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, stabilind că prin aceasta se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În mod similar aceeași dispoziție legală se regăsea și în Codul penal din 1969, în conținutul art.141/1, care prevedea de asemenea că în această noțiune de pedeapsă prevăzută de lege nu se iau în considerare cauzele de reducere ori de majorare a pedepsei.
Instanța de fond a realizat o corectă comparare, în raport cu normele legale în vigoare la data judecății în primă instanță, a conținutului normativ al infracțiunii și a limitelor de pedeapsă aplicabile, în virtutea dispozițiilor ce reglementează noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege pentru fiecare dintre componentele concursului infracțional pentru care condamnata contestatoare a fost sancționată în mod definitiv, observând că, pentru infracțiunea prev. de ar. 3 alin,1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, pedeapsa aplicată condamnatei în concret, cea de 16 închisoare, depășește maximul de 15 ani prevăzut de legea nouă, intrată în vigoare pe parcursul executării pedepsei la 1 februarie 2014.
Din acest punct de vedere instanța de fond a observat ,în mod judicios, că potrivit modificările legislative operate în actul normativ intrat în vigoare la 1.02.2014, limita maximă a pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, este de 15 ani închisoare, astfel încât potrivit art.6 alin. 1 Cod penal, sancțiunea aplicată condamnatei depășește maximul special prevăzut de legea nouă, urmând deci să fie redusă pedeapsa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Însă, după data sesizării instanței de control judiciar și până la soluționarea prezentelor căi de atac, s-a pronunțat decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 de către ÎCCJ, pe calea sesizării reglementate de art. 475 Cod procedură penală – pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteze unui concurs de infracțiuni.
Instanța supremă a statuat următoarele: „ În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrare în vigoare a Noului Cod penal, pentru ipoteze unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidenta disp. art. 6 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Făcând aplicarea acestei decizi obligatorii, potrivit art. 477 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că sub un prim aspect, că la verificarea incidenței disp. art.6 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale se concluzionează că acest text de lege este aplicabil, întrucât pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată condamnatei pentru infracțiunea de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, depășește maximul special de 15 ani potrivit noi legii penale.
Așa fiind, examinarea aplicabilității art.6 Cod penal, urmează cea de a doua etapă stabilită de instanța supremă și anume aceea a verificării dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
Efectuând verificările în cadrul acestei a doua etape Curtea constată că potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În cazul condamnatei, căreia i s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, pedeapsa cea mai grea ar fi acea redusă la maximul special prevăzut de noua lege, deci 15 ani închisoare, la care ar trebui să se adauge un spor de o treime din cealaltă pedeapsa componentă a concursului infracțional, deci un spor de o treime din pedeapsa de 11 ani închisoare, așadar un spor de 3 ani și 8 luni închisoare.
În această situație pedeapsa, rezultantă determinată potrivit regulilor stabilite de art. 39 alin. 1 lit.b Cod penal, ar fi de 18 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa care depășește pedeapsa de 16 ani închisoare în a cărei executare se află condamnata .
Făcând deci aplicarea ultimei etape consfințite prin decizia instanței supreme, se constată că pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi, nu depășește în cazul condamnatei contestatoare maximul la care se poate ajunge prin aplicarea art. 39 Cod penal, astfel încât, pedeapsa rezultantă urmează a rămâne astfel cum a fost determinată potrivit legii vechi.
În consecință, calea de atac promovată de Ministerul Public este fondată, deoarece prin efectul deciziei obligatorii adoptată la 14 aprilie 2014 de instanța supremă, pedeapsa rezultantă aflată în executare reprezintă pedeapsa care nu depășește maximul la care se poate ajunge conform art. 39 Cod penal, astfel încât calea de atac va fi admisă, constatându-se că se impune menținerea pedepsei în a cărei executare se află condamnata, aceea de 16 ani închisoare, sentința urmând a fi deci desființată, cu consecința respingerii sesizării formulată de către Comisia constituită în cadrul Penitenciarului Târgșor potrivit H.G.836/2013 privind pe condamnata S. N. .
În ceea ce privește contestația formulată de condamnată, în mod evident, pentru argumentele expuse în precedent rezultă că această contestație urmează a fi respinsă, întrucât motivele și criticile susținute de contestatoare sunt incompatibile cu soluția dispusă de instanța supremă, astfel cum rezultă din cele expuse mai sus așa încât Curtea va respinge contestația conform art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. aret. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de către Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. -S. Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 220/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează sentința în totalitate și pe fond respinge sesizarea formulată de către Comisia constituită în cadrul Penitenciarului Târgșor potrivit H.G.836/2013 privind pe condamnata S. N. .
Respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnata S. N., fiica lui N. și M., născută la data de 20 iunie 1968, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.04.2014.
Președinte,
C. G.
Grefier,
M. M.
Red.GC/MM/C.M.
5 ex./ 15.05.2014
d.f._, Tribunalul Prahova
j.f. I. P. D.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 120/2014.... → |
|---|
