Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 652/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 163
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror N. Z.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul F. C. – fiul lui C. și L., născut la data de 09.01.1987, deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr.324 din 01.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal rn._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 19.02.2014, când a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.324 din 01.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._, s-a stabilit:
„ În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., admite sesizarea din oficiu privind aplicarea legii mai favorabile privind condamnatul F. C., CNP_, fiul lui C. și L., născut la 09.01.1987, în localitatea M., județul C., în prezent deținut în P. P. Albă.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni aplicată prin sent. penală nr. 690/10.06.2010 a Judecătoriei C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
-1 an închisoare aplic. în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002
- 6 luni închisoare aplicat în baza art. 293 din Codul penal
- rezultanta de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o descontopește la rândul său în pedepsele componente:
- 1 an și 6 luni închisoare aplic în baza art. 208 -209 alin. 1 lit.e, g, i Cp cu aplic. art. 41 alin.2, art. 99 și art. 109 Cp prin sent. 174/01.02.2007 a Judecătoriei C., a cărei suspendare a fost revocată prin prezenta
- 5 luni închisoare aplic. în baza art. 78 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit.a și art. 76 lit.d Cp, aplicată prin sent. 231/2007 a Judecătoriei C., a cărei suspendare a fost revocată
În baza art. 4 Cp constată dezincriminată fapta privind falsul privind identitatea prev de art. 293 Cod penal de la 1969 în modalitatea săvârșită de condamnat.
Înlocuiește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplic prin sent. 174/01.02.2007 a Judecătoriei C. cu internarea într-un centru de detenție.
Recontopește pedepsele de 1 an și 6 luni și 5 luni închisoare aplic prin sent. 231/2007 a Judecătoriei C., și rezultanta de 1 an și 6 luni închisoare o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicat prin 1 an închisoare aplic prin sent. pen. 690 /10.06.2010 a Judecătoriei C., rezultând în final o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal deduce din pedeapsă durata executată de la data de 19.11.2012 la zi.
Anulează mandatul de executare și dispune emiterea unui nou mandat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 02 2014.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a fost sesizată de Comisia formată conform HG 836/2013 la nivelului Penitenciarului P. Albă în vederea stabilirii legii mai favorabile pentru condamnatul F. C., menționându-se că prin . Noului Cod penal au fost abrogate dispozițiile art. 293 Cod Penal din 1969 în modalitatea comiterii infracțiunii reținută în sarcina acestuia, precum și faptul că o sentință privește fapte din minorat.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sent. penală nr. 690/10.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă la 08.02.2011 prin Dec. pen. 85/P/08.02.2011 a Curții de Apel C. s-a dispus condamnarea inculpatului F. C. la depeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Prin această sentință s-a dispus condamnarea inculpatului F. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie prev de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea în baza art. 293 Cod penal din 1969.
S-au contopit aceste 2 pedepse rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în termenul de încercare a altor 2 pedepse pentru care s-a aplicat suspendarea sub supraveghere sau suspendarea condiționată.
Astfel, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1an și 6 luni închisoare aplicat în baza art. 208 -209 alin. 1 lit.e, g, i Cp cu aplic. art. 41 alin.2, art. 99 și art. 109 Cp prin sent. 174/01.02.2007 a Judecătoriei C..
S-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sent. 231/2007 a Judecătoriei C. pentru conducere conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie prev de art. 78 alin 1 din OUG 195/2002, corespondentul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Cele 2 pedepse revocate s-au contopit, rezultanta de 1 an și 6 luni fiind adăugată la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în final rezultând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Executarea pedepsei a început la data 19.11.2012.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr. 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Potrivit art. 4 din Codul penal: „ Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.”
Potrivit art. 3 din legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului Penal „(1)Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2)Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.”
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie se regăsesc în dispozițiile art. 335 Cod Penal și prevede o pedeapsă identică cu legislația veche de la 1-5 ani închisoare.
Elementul material al infracțiunii de fals privind identitatea pentru care s-a dispus condamnarea constă în declararea verbală în fața organelor de poliție a unei alte identități.
În prezent dispozițiile art. 327 Cod penal incriminează infracțiunea de fals privind identitatea doar în modalitatea prezentării unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau prezentarea unui asemenea act falsificat, deci sunt incidente dispozițiile privind dezincrimnarea modului de săvârșire a infracțiunii prin declararea verbală a unei alte identități.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286 privind Codul Penal ,în referire la art.113 ,art.115 alin.2 lit.b,art.125 din Codul Penal pedepsele cu închisoarea executabile se înlocuiesc cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, astfel că se instanța într-o primă etapă va dispune în acest sens.
Această pedeapsă este concurentă cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sent. 231/2007 a Judecătoriei C., fapta aceasta fiind săvârșită când era major.
În concordanță cu Decizia XXX/2007 a ÎCCJ prin care s-a stabilit că în caz de concurs între infracțiuni săvârșite de un inculpat minor pentru care i s-au aplicat atât pedepse cât și măsuri educative, acestea se contopesc în sensul aplicării celei rezultantei celei mai grele, pedeapsa măsurii educative de internare în centrul de detenție de 1 an și 6 luni și pedeapsa închisorii de 5 luni se vor contopi, iar pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare se va adăuga în baza art. 83 Cp la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sent. . 690/10.06.2010 a Judecătoriei C. pentru conducere fără permis, rezultând aceeași pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a contestației condamnatul F. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În dezvoltarea motivelor contestației, condamnatul arată că nu s-a analizat în mod corect situația sa juridică, apreciind că infracțiunea de conducere fără permis pe drumurile publice, pentru care a fost condamnat, a fost dezincriminată prin noul Cod penal .
Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 425 ind 1 Cod procedură penală introdus prin OUG nr 3/2014, tribunalul constată contestația condamnatului F. C. ca fiind întemeiată, urmând a o admite pentru considerentele care urmează:
Prin sentința penală nr 690 din 10 06 2010 a Judecătoriei C., numitul F. C. a fost condamnat la pedepsele de:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG nr 195/2002
-6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzute de art. 293 Cod penal, constând în fapt în aceea că s-a prezentat verbal sub o identitate falsă organului de poliție care l-a oprit în trafic;
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr 174/01 02 2007 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 lit e), g) și i) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 99 Cod penal (fapte săvârșite în minoritate) .
De asemenea, în baza art 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr nr 231/07 02 2007 a Judecătoriei C..
S-a constatat caracterul concurent al pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare și s-a dispus contopirea acestor două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, după care această pedeapsă a fost alăturată, în temeiul art. 83 Cod penal, fiecăreia din pedepsele aplicate prin sentința penală nr 690/2010 a Judecătoriei C., rezultând două pedepse concurente de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de doi ani și 6 luni închisoare, dată spre executare.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 19 11 2012.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
În vederea evidențierii și stabilirii pedepselor aplicate condamnatului pentru fiecare infracțiune, pentru care se impune aplicarea legii penale mai favorabile, tribunalul va repune în individualitate aceste pedepse, această chestiune fiind doar o operațiune de tehnică a redactării hotărârii, și nu o operațiune juridică impusă de lege.
Astfel, se constată că numitul F. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru o infracțiune săvârșită în stare de minoritate, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 Cod penal, a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 din OUG nr 195/2002, și în sfârșit a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 din OUG nr 195/2002.
Potrivit art. 4 din Codul penal, ,,Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor ..... pronunțate în baza legii vechi, ....privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”.
Tribunalul reține, ca și prima instanță, că în noul Cod penal, spre deosebire de cel anterior, infracțiunea de fals privind identitatea (prevăzută la art. 327 Cod penal) incriminează ,,prezentarea sub o identitate falsă...prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat ...”. Astfel, rămâne dezincriminată fapta de prezentare verbală sub o identitate falsă, așa cum se reține că a săvârșit-o condamnatul F. C. .
Față de aceste considerente, va constata ca fiind dezincriminată infracțiunea de fals privind identitatea în modalitatea prezentării verbale în fața unei autorități, iar pentru a da eficiență aplicativă acestei dispoziții constatative din hotărâre, va dispune înlăturarea condamnării de 6 luni închisoare aplicată condamnatului F. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 Cod penal 1969.
Tribunalul reține, în legătură cu dispoziția din prezenta decizie, de constatare a dezincriminării faptei săvârșite de condamnat chiar dacă această chestiune a fost rezolvată corespunzător de instanța fondului, prevederile art. 425 ind 1 alin 7 pct 2 lit a) Cod procedură penală, care impun desființarea în întregime a hotărârii atacate (chiar dacă unele din dispozițiile acesteia ar fi corecte) și soluționarea în întregime a cauzei. Este de remarcat, în același sens, și faptul că art. 425 ind 1 alin 4 face trimitere numai la prevederile art. 416 și 418 Cod procedură penală privind efectul suspensiv și neagravarea situației în propria cale de atac, și nu face trimitere la dispozițiile art. 417 ce reglementează efectul devolutiv (total sau parțial) al apelului, care ar permite, conform art. 423, desființarea numai în parte a hotărârii atacate.
Conform art. 21 alin 1 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, ,,Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minoritărții, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii”.
Tribunalul reține, pe de o parte, că acest text de lege este imperativ și nu conține nici o excepție (prin raportare la cauza de față), iar pe de altă parte, că din întreaga concepție a noului Cod penal, rezultă inadmisibilitatea aplicării de pedepse pentru infracțiuni săvârșite în stare de minoritate, această inadmisibilitate producând efecte și pentru pedepsele aplicate definitiv.
Astfel, se impune ca pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată condamnatului F. C. pentru o infracțiune săvârșită în minoritate, să fie înlocuită cu măsura educativă a internării acestuia într-un centru de detenție, prevăzută de art. 125 Cod penal, pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
După efectuarea și a acestei operațiuni de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța fondului a apreciat în mod greșit că, urmare a concursului între infracțiunile pedepsite cu 5 luni închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare (înlocuită cu 1 an și 6 luni măsura educativă), s-ar impune recontopirea acestora conform Deciziei nr XXX/2007 a ICCJ, în sancțiunea cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Aprecierea este greșită din următoarele considerente:
-în primul rând, decizia nr XXX/2007 a ICCJ a devenit caducă la data intrării în vigoare a noului Cod penal, deoarece noile acte normative, prin dispozițiile art. 129 alin 2 lit b) Cod penal și – ca dispoziții tranzitorii –ale art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012, au reglementat în mod explicit și diferit de decizia ICCJ, modalitatea ,,contopirii” unei pedepse cu o măsură educativă. Decizia nr XXX/2007 a ICCJ a fost adoptată într-o perioadă în care legea era considerată neclară în materia unei astfel de situații juridice însă, în prezența unei dispoziții legale ulterioare deciziei, și care are un alt sens decât decizia jurisprudențială, aceasta din urmă își încetează aplicabilitatea și nu mai poate fi invocată ca temei legal.
-în al doilea rând, chiar în cazul aplicabilității deciziei nr XXX/2007, este nelegal procedeul de a transforma sancțiunea cea mai grea a măsurii educative de 1 an și 6 luni, într-o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, această transformare neputând fi justificată de faptul că măsura educativă a fost contopită cu o pedeapsă de 5 luni închisoare. Cu alte cuvinte, nu se poate alege de la una din sacțiunile contopite perioada cea mai lungă (1 an și 6 luni), iar de la cealaltă felul sancțiunii (pedeapsă), pentru că s-ar ajunge la o sancțiune neaplicată de nici o instanță, care în același timp este și mai grea decât oricare din sancțiunile contopite.
De altfel, dispozitivul deciziei în interesul legii nr XXX/2007 este în sensul ca, după efectuarea concursului, să se aplice sancțiunea (și nu pedeapsa) rezultantă cea mai grea, care, în cazul concret, ar fi de 1 an și 6 luni internare într-un centru de reeducare .
Față de considerentele de mai sus, tribunalul reține că următoarea etapă după înlăturarea condamnării de 6 luni și după înlocuirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă, este aceea a stabilirii pedepsei rezultante dintre pedepsele rămase în ființă, și anume pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 5 luni închisoare.
Se impune aceasta deoarece, numai după stabilirea unei pedepse unice pentru fapte săvârșite în perioada majoratului, se pot aplica dispozițiile art. 129 Cod penal și ale art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012 privind modul de contopire a unei pedepse cu o măsură educativă.
Potrivit art. 15 alin 2 din Legea nr 187/2012, ,,Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei...inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
Astfel, rezultă că se mențin efectele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată condamnatului, și, ca atare, recontopirea pedepsei de 1 an închisoare cu cea de 5 luni închisoare trebuie realizată în condițiile art. 83 Cod penal 1969 (așa cum de altfel a și fost efectuată anterior, cu autoritate de lucru judecat).
Prin recontopirea acestor două pedepse, în temeiul art. 83 Cod penal, se obține pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare .
Conform art. 129 alin 2 lit b) Cod penal ,,În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: b) dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative sau din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat”.
Același sens aplicativ este regăsit și în dispozițiile tranzitorii ale art. 22 alin 4 lit b) care dispune că ,,Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin 2 sau 3, după care: b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin 2 din Codul penal”.
Mai mult, din interpretarea acestui al doilea text, tribunalul reține că, în cazul revocării suspendării executării unei pedepse aplicate pentru o infracțiune săvârșită în minorat, nu se mai mențin dispozițiile prevăzute de art. 83 Cod penal (în sensul cumulării aritmetice a sancțiunilor) ci se aplică dispozițiile specifice în materia contopirii pedepselor cu măsuri educative, nou introduse. Se observă că, pe această cale, se asigură egalitatea de tratament juridic între persoanele condamnate în minorat potrivit Codului penal 1969 și persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite după . noului Cod penal.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul va dispune contopirea pedepsei rezultante de 1 an și 5 luni închisoare, cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe o perioadă de 1 an și 6 luni, conform dispozițiilor art. 129 alin 2 lit b) Cod penal .
O chestiune de interpretare se ridică în legătură cu cuantumul sporului ce poate fi aplicat conform prevederii că ,,se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative sau din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat”.
Astfel, se ridică problema limitei maxime a sporului care poate fi adăugat la pedeapsa închisorii, deoarece textul prevede numai limita sa minimă (cel puțin o pătrime din durata măsurii educative...) dar nu și pe cea maximă.
Tribunalul reține că limita maximă a sporului ce poate fi aplicat este de o treime din durata măsurii educative sau din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii noii infracțiuni, pentru următoarele considerente:
Potrivit regulii prevăzute la art. 39 lit b) Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. În mod evident, această regulă se aplică infractorilor majori, pentru că numai acestora li se pot aplica pedepse.
Regimul juridic aplicabil minorilor este derogator și –tradițional și firesc –mai blând decât cel aplicabil majorilor.
Astfel, nu se poate interpreta un text aplicabil minorilor infractori, care să conducă la un regim juridic mai aspru decât cel aplicabil infractorilor majori.
Or, dacă s-ar interpreta textul art. 129 alin 2 lit b) în sensul că, în lipsa unei prevederi exprese a legii privind limita maximă până la care se poate majora pedeapsa închisorii, aceasta ar putea fi majorată eventual cu un spor de până la durata măsurii educative neexecutate, atunci regimul juridic aplicabil minorului ar fi mai greu decât cel aplicabil majorului. Minorul ar suporta o agravare a pedepsei închisorii egală cu cuantumul sancțiunii aplicate pentru cea de-a doua infracțiune (săvârșită în minoritate) în timp ce infractorul major ar suporta o agravare a pedepsei de numai o treime din sancțiunea aplicată pentru cea de-a doua infracțiune.
Mai mult, pedeapsa rezultantă aplicabilă minorului ar fi cu atât mai injustă cu cât considerentele de reeducare avute în vedere la aplicarea unei măsuri educative sunt parțial diferite de cele avute în vedere la aplicarea unei pedepse, în sensul că, la aplicarea unei măsuri educative sancțiunea se stabilește pe o perioadă –de regulă –mai îndelungată decât dacă s-ar fi aplicat o pedeapsă, pentru a da posibilitatea infractorului minor să-și însușească cunoștiințe școlare sau profesionale, etc. Astfel, în această situație, dacă pedeapsa aplicată pentru o faptă ca major ar fi sporită cu întregul cuantum al măsurii educative, condamnatul respectiv ar suporta o pedeapsă rezultantă –de principiu –mai grea chiar și decât pedepsele reunite aritmetic, pentru aceleași fapte, aplicate unui infractor major.
Pentru considerentele expuse, în lumina principiului egalității de tratament juridic, tribunalul reține că sporul aplicabil în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin 2 lit b) Cod penal este situat între o pătrime și o treime din durata măsurii educative (sau a restului neexecutat al acesteia).
Un alt aspect de analizat este acela dacă prezenta instanță poate aprecia asupra cuantumului sporului pe care îl poate aplica condamnatului, respectiv dacă acest spor poate fi –sau după caz, este imperativ să fie –de o pătrime, de o treime sau de o valoare intermediară între acestea.
Caracteristica procedurii aplicării legi penale mai favorabile la pedepsele definitiv aplicate este aceea că trebuie respectată autoritatea de lucru judecat, coroborată cu legalitatea pedepselor aplicabile potrivit noii legi mai favorabile, în sensul ca pedeapsa ce se execută să nu fie redusă decât până la limita maximă reglementată de noua lege, ce s-ar putea aplica .
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Prin urmare, din această perspectivă, instanța de punere în executare a legii penale mai favorabile nu are competența de a aprecia asupra unei individualizări a pedepsei rezultante, ci doar de a stabili limita maximă a acestei pedepse astfel cum rezultă din prevederile noii legi, și de a reduce pedeapsa aplicată până la această limită.
În cazul de față, tribunalul reține, potrivit considerentelor anterioare, că maximul legal ce s-ar putea aplica condamnatului F. C. potrivit noului Cod penal, pentru infracțiunile pedepsite cu 1 an și 5 luni închisoare, și respectiv 1 an și 6 luni măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, este de 1 an și 5 luni la care se adaugă o treime din măsura educativă de 1 an și 6 luni, rezultând deci o pedeapsă rezultantă finală de 1 an și 11 luni închisoare .
În consecință, tribunalul va aplica condamnatului F. C. pedeapsa rezultantă de 1 an și 11 luni închisoare.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada executată, de la 19 noiembrie 2012 la zi .
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 1164/09 02 2011 emis de Judecătoria C. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare, din care se scade perioada executată de la 19 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 275 alin 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin 7 lit a) Cod procedură penală:
Admite contestația formulată de petentul condamnat F. C. împotriva sentinței penale nr .324 din 01 02 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr_ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând pe fond dispune:
În baza art. 23 din Legea nr 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală:
Admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul F. C. . Repune în individualitate pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată Condamnatului F. C. prin sentința penală nr 690 din 10 06 2010 a Judecătoriei C., astfel:
-1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 690/2010 a Judecătoriei constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG nr 195/2002;
-6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 690/2010 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 cod penal 1969;
-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 174/01 02 2007 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 alin 1 lit e, g, i cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 și art. 99 Cod penal 1969, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală nr 690/2010 a Judecătoriei C.;
-5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 231/07 02 2007 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin 1 din OUG nr 195/2002, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală nr 690/2010 a Judecătoriei C..
În baza art. 4 Cod penal raportat la art. 327 alin 1 Cod penal:
Constată ca fiind dezincriminată infracțiunea de fals privind identitatea în modalitatea săvârșită de condamnat, a prezentării verbale sub o identitate falsă.
Dispune înlăturarea condamnării de 6 luni închisoare aplicată condamnatului F. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 Cod penal 1969.
În baza art. 21 alin 1 din Legea nr 187/2012:
Înlocuiește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr 174/2007 a Judecătoriei C., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, prevăzută de art. 125 Cod penal, pe o perioadă de 1 an și 6 luni .
Recontopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 690/2010 cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 231/2007, și în baza art. 83 Cod penal 1969 și art. 15 din Legea nr 187/2012 dispune ca condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare .
În baza art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012 raportat la art. 129 alin 2 lit b) Cod penal:
Aplică condamnatului F. C. pedeapsa închisorii de 1 an și 5 luni închisoare, pe care o majorează cu 6 luni închisoare reprezentând maximul de o treime din măsura educativă de 1 an și 6 luni stabilită pentru infracțiunea comisă în minoritate, și dispune ca numitul condamnat F. C. să execute în total pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare .
În baza art. 40 alin 3 Cod penal deduce din pedeapsă perioada executată, de la 19 noiembrie 2012 la zi .
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 1164/09 02 2011 emis de Judecătoria C. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare, din care se scade perioada executată de la 19 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 272 cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul constanța, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu O. A. .
În baza art. 275 alin 3 cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 19 02 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. V. GheorgheLaura Ș.
Tehnored.jud.fond R.L.C./01.02.2014
Tehnored.jud.contest.TVG/5 ex./07 03 2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
