Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 7987/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 157
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE D. G. G.
Grefier M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol, judecarea contestației formulate de condamnatul V. N. R. împotriva sentinței penale nr. 1590/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, având ca obiect contestația la executare (art. 598 CPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat V. N. R., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat J. C. A., care depune la dosar delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 4317/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care contestatorul - condamnat V. N. R. precizează că își menține contestația formulată. Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului – condamnat V. N. R., avocat J. C. A., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și pe fond, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, considerând că sunt întrunite condițiile legale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul - condamnat V. N. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 1590/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul V. N. R., iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.03.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestația formulată de condamnatul V. N. R. potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, în vigoare din 01.02.2014.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că solicită reducerea pedepsei de 5 ani închisoare pe care o execută în prezent, ca urmare a aplicării legii mai favorabile.
La solicitarea instanței, Penitenciarul Pelendava, a înaintat în copie, fișa de evaluare a deținutului, sentința penală nr. 293/29.01.2013 a Judecătoriei C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 302/12.04.2013 emis de Judecătoria C..
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 293/29.01.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul V. N. R. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 240 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969. În temeiul art. 33, 34 Codul penal din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. În baza art. 61 Codul penal din 1969 a fost revocată liberarea condiționată cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3148/11.12.2009 a Judecătoriei C. și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 426 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal din 1969 i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 302/12.04.2013 de către Judecătoria C. iar executarea pedepsei a început la data de 19.10.2012.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a reținut că pedepsele de 5 ani și respectiv 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor amintite anterior nu depășesc maximul special prevăzut de art. 244 alin. 1, 2 (5 ani) și respectiv 258 alin. 1 (3 ani) din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 6 C.p., instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare formulată de condamnatul V. N. R..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul V. N. R., considerând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu i-a fost aplicată legea penală mai favorabilă, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Verificând contestația declarată prin prima motivelor invocate, dar și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul condamnat se află în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare astfel: 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 41 Cp și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 258 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 Cp., pedepse care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
De asemenea, s-a revocat liberarea condiționată cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3148/11.12.2009 a Judecătoriei C. și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 426 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă, urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 2 Cp, infracțiunea de înșelăciune se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de uzurpare de calități oficiale prev. de art. 238 alin. 1 Cp se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Conform dispozițiilor art. 41 Cp rap. la art. 43 alin. 2 Cp, atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fie executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una este în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori rămasă de executat.
Astfel, în cauză, pedeapsa rezultantă pe care ar avea-o de executat persoana privată de libertate V. N. R. ca urmare a aplicării dispozițiile legale menționate anterior ar fi de 6 ani și 426 zile, adică o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent, astfel că tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 lit. b Cpp., va respinge contestația formulată de condamnatul V. N. R., împotriva sentinței penale nr. 1590/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. și va obliga contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 lit. b Cpp.
Respinge contestația formulată de condamnatul V. N. R., fiul lui I. și A., ns. la data de 11.11.1975, în C., jud. D., domiciliat în C., ..60 B1, ., jud.D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Pelendava, împotriva sentinței penale nr. 1590/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
D. G. G. M. B.
Red.jud.D.G.G.
Tehnored. 5 ex./M.B./30 aprilie 2014
Red.jud.fond C.P.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 868/2014.... → |
|---|
