Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 1313/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 24718/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1313
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulate de către condamnata C. C., deținută în P. de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr.3830 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect întreruperea executării pedepsei/contestație (art.592 NCPP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, în temeiul art.391 alin.1 C.p.p. a stabilit ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 17.12.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor, fără prezența condamnatei care a solicitat să fie judecată în lipsă, conform art.364 alin.4 C.p.p.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.3830 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 519 c. pr.pen. s-a respins cererea de întrerupere executare măsură educativă a internării într-un centru de detenție, formulata de petenta C. C., deținută in P. de Minori și Tineri C..
În baza art. 275 alin. 2 din c. pr. pen. a fost obligată condamnata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 de lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.06.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cererea petentei C. C. prin care solicita întreruperea executării pedepsei închisorii întrucât este însărcinată și nu dorea să nască în penitenciar .
Petenta nu și-a motivat în drept cererea.
La solicitarea instanței, P. C. a comunicat prin adresa nr._/07.07.2014 că petenta C. C. se află în executarea măsurii educative de 3 ani internare într-un centru de detenție conform s.p. 2625/2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul cu nr._ .
Instanța a constatat că se solicită întreruperea executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție și nu întreruperea executării pedepsei.
În ședința publică din data de 11.07.2014 petenta condamnată a depus la dosarul cauzei în copie fișa medicală emisă de MAI la data de 19.02.2014 din care rezultă că la acea dată era însărcinată în 11-12 săptămâni. De asemenea din fișa medicală a petentei rezultă că aceasta este însărcinată în 32 de săptămâni.
Analizând temeinicia si legalitatea cererii de întrerupere a executării pedepsei, instanța a retinut că petenta condamnată se află în executarea măsurii educative de 3 ani internare într-un centru de detenție conform s.p. 2625/2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul cu nr._
Art. 519 c. pr. P.. prevede ca executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 184 din legea 254/2013 prevede că executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție poate fi amânată în următoarele cazuri:
a)când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana internată suferă de o boală ce nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și face imposibilă executarea imediată a măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție, iar instanța constată, pe baza probelor, că specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea măsurii educative se amână pentru o durată determinată;
b)când o persoană internată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea măsurii educative se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
Din analiza acestor texte legale se dezvolta ideea potrivit careia instanta are facultatea de a dispune asupra întreruperii măsurii educative a internării într-un centru de detenție, fără a se institui o obligativitate prin simpla existenta a unei sarcini în evoluție.
Al doilea aspect legat de temeinicia unei întreruperi a măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe acest motiv va fi analizat prin realizarea unui paralelism între necesitatile copilului ce urmează a se naște si conduita petentei condamnate din perspectiva infracționala.
Astfel, din s.p. 2625/2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul cu nr._ rezultă că petenta are un număr de 2 condamnări definitive .
Astfel, prin s.p. mai sus amintită, față de petenta C. C. s-a dispus luarea măsurii educative a internării pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infr. de tâlhărie. Prin aceeași sentință penală s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni aplicată petentei C. C. prin s.p. 3421/2013 a Judecătoriei C., pentru infr. de tâlhărie.
Instanța a constatat că petenta condamnată a comis infracțiuni contra patrimoniului de o gravitate ridicată.
De asemenea, instanța a constatat că petenta condamnată nu a înțeles scopul suspendării condiționate a executării unei pedepse (comise în minorat), drept urmare a continuat să comisă infracțiuni de tâlhărie în timpul termenului de încercare.
Continuarea privării de libertate reprezinta o masura necesara ., tinde la atingerea unui scop legitim, intrucat raspunde unei nevoi sociale imperioase – asigurarea executarii unei hotarari judecatoresti definitive de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, menite sa asigure restabilirea ordinii de drept, incalcate cu ocazia comiterii unei infractiuni; apararea ordinii publice impotriva posibilitatii ca petenta C. C. sa comita alte infractiuni, luand in considerare perseverenta infractionala de care da dovada, astfel cum este reflectata de antecedentele sale penale.
În atare împrejurări, din întreg comportamentul petentei rezulta interesul acesteia pentru savârsirea unor acte ilicite si nu un interes matern, orientat spre cresterea si îngrijirea unui nou nascut, astfel că instanța a respins cererea de întrerupere a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, formulată de către condamnata C. C..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.proc.pen., condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei soluții, condamnata C. C. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, prin adresa din 07.11.2014 înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 10.11.2014, sub nr._, P. de F. Târgșor înaintând solicitarea condamnatei ca judecata să se facă în lipsă și să fie reprezentată de un avocat, în conformitate cu art.364 alin.4 C.p.p.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Petenta condamnată se afla în executarea măsurii educative de 3 ani internare într-un centru de detenție conform s.p. 2625/2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, pronunțată în dosarul cu nr._ .
Prin adresa nr.G2_/PTPH/02.10.2014 a Penitenciarului de F. Târgșor, s-a învederat instanței de control că numita C. C. se află încarcerată împreună cu copilul său sugar.
Dreptul la viață de familie este inclus în categoria drepturilor condiționale, întrucât potrivit celui de-al doilea paragraf al art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este permisa ingerința unei autorități în limita în care o asemenea ingerință este prevăzută de lege, și constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economica a țării, apărarea opinii publice, și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei publice, ori protejarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Interdicția impusă unei persoane private de libertate de a beneficia de întreruperea executării pedepsei, în temeiul art. 519 C.p.p. raportat la art. 184 din Legea 254/2013, pentru creșterea copilului mai mic de un an reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului la viață de familie, reglementat de art. 8 din Convenție. Aceasta ingerință respectă însă toate condițiile prevăzute de Convenție, și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene pentru a nu conduce la încălcarea unui drept fundamental și a reprezenta o încălcare a Convenției Europene.
Însă în speța de față condamnata C. C. se află împreună cu sugarul în P. de F. Târgșor, iar pentru protejarea sănătății și dezvoltării copilului nu se impune întreruperea executării pedepsei. Astfel instanța apreciază că autoritățile naționale se străduiesc să faciliteze o colaborare între mamă și copil, ținând seama de interesele superioare ale copilului și de drepturile sale, stipulate în art. 8 din convenție.
Minorul ar putea fi pus în pericol, din punct de vedere al creșterii și îngrijirii, întrucât propria sa mama este condamnată prin s.p. 2625/2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, la 2 condamnări definitive. Prin s.p. mai sus amintită, față de petenta C. C. s-a dispus luarea măsurii educative a internării pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Prin aceeași sentință penală s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni aplicată petentei C. C. prin s.p. 3421/2013 a Judecătoriei C., pentru infracțiunea de tâlhărie.
Astfel, Curtea EDH a stabilit prin hotărârea din 04.02.2003 ca restricțiile aduse vieții private și de familie ale unui deținut nu au depășit ceea ce poate fi considerat necesar într-o societate democratică.
Corect instanța de fond a stabilit că se impune continuarea privării de libertate întrucât răspunde unei nevoi sociale imperioase și apărării ordinii publice împotriva posibilității ca petenta C. C. să comită alte infracțiuni, luând în considerare perseverența infracțională de care a dat dovadă, astfel cum este reflectată de antecedentele sale penale.
În consecință în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b C.p.p. va respinge contestația formulată de către contestatoarea C. C., împotriva sentinței penale nr.3830 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatoarea la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b C.p.p.
Respinge contestația formulată de către contestatoarea C. C., fiica lui S. și A., născută la data de 05.02.1998, deținută în P. de F. Târgșor, împotriva sentinței penale nr.3830 din data de 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red jud CTO/Tehnored IML
5 ex./18 Decembrie 2014
Red jud fond R.A.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 485/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 991/2014.... → |
|---|
