Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1539/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/C
Ședința publică din data de 08.05.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: P. R.
GREFIER: D. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia la liberarea conditionata (art.587 NCPP) formulata de contestatorul-condamnat S. M. E. împotriva sentinței penale nr. 780/11.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat S. M. E. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu-avocat P. I. A. S., conform delegației pentru asistență obligatorie nr._/30.04.2014 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza Tribunalului faptul ca prin decizia penala nr. 60/03.04.2014 pronuntata in dosarul nr._, Tribunalul Ilfov a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatorul – condamnat impotriva sentintei penale nr. 780/11.03.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, după care:
La interpelarea Tribunalului, contestatorul – condamnat S. M. E. arată ca isi mentine contestatia formulata in cauza.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea contestatiei.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-condamnat S. M. E., având cuvântul, solicita admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale 780/11.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București si, in consecinta, admiterea cererii de liberare conditionata, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevăzute de lege, conform art. 587 NCPP.
Arată ca petentul a muncit si nu a fost sanctionat pe timpul detentiei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestației formulată de petent ca inadmisibila si obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare catre stat, fata de imprejurarea ca aceeasi contestatie formulata de acelasi contestator impotriva aceleiasi sentinte si avand acelasi obiect a fost solutionata anterior de Tribunalul Ilfov la data de 03.04.2014.
Contestatorul-condamnat S. M. E., având ultimul cuvânt, solicita liberarea sa conditionata, aratand ca regretă săvârșirea faptei, nu este recidivist, iar pe perioada detentiei a avut un comportament corespunzator.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 780 din data de 11.03.2014 pronunțată în dosarul penal nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat S. M. E..
A fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.05.2014.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr._ din data de 04.03.2014, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București a propus liberarea condiționată a petentului condamnat S. M. E..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul verbal nr. 08/27.02.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată reiese că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2784/2012 a Judecătoriei Sector 4 București.
Executarea pedepsei a început la data de 02.12.2012 și va expira la data de 06.11.2014 (din care se scade durata arestului preventiv de 25 zile), transformate în zile pedepsele sunt egale cu 730 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 486 zile, din care, în cazul în care muncește 121 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 365 zile efectiv executate. Deținutul a castigat si executat în total 486 zile, fiind la prima analiză a comisiei. Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat întrucat perioada de detenție a fost suficientă pentru reeducare.
S-a mai reținut că instanța a facut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă si a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum a rezultat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament în general corespunzător, nefiind sancționat disciplinar. Pe langa acest aspect, instanța a avut în vedere ca desi petentul a fost depus in penitenciar in anul 2012, acesta nu a primit nicio recompensă de la acel moment pana in prezent, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel. Desi petentul a participat la programe de activitati educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numarul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detentie. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de indreptare.
Instanța, analizând cele menționate mai sus a constatat că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 450 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 01.05.2014, termen pe care l-a apreciat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat S. M. E., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 28.04.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul S. M. E., pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la admisibilitatea contestației dedusă judecății în cauza de față, Tribunalul constată ca prin decizia penala nr. 60 pronuntata la data de 03.04.2014 in dosarul nr._, Tribunalul Ilfov – Sectia Penala a respins ca nefondata contestația formulată de condamnatul S. M. E. împotriva sentintei penale nr.780 din data de 11.03.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul penal nr._ .
Prezenta cauză are ca obiect contestația declarată de același condamnat împotriva aceleiași sentinte penale, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea căii de atac. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
D. urmare, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petentul – contestator S. M. E..
În raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga contestatorulul la 200 de lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile MJ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila contestația formulată de petentul condamnat S. M. E. (fiul lui N. si L., nascut la data de 22.02.1989, detinut in Penitenciarul Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică astăzi, 08.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. R. D. I.
Pentru grefier aflat în C.O.
Semnează grefier șef V. M.
Red. și tehnored. jud.P.R./23.06.2014/2 ex./
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 389/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 269/2014.... → |
|---|
