Acţiune în constatare. Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1498/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8680/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 745/2015
Ședința publică de la 09 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător R. G.
Grefier R. N. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. E., împotriva sentinței civile nr.1077 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.N.T.F.C. "C. CĂLĂTORI" - S.A. - prin S.N.T.F.C. C., având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta a solicitat, prin cererea de apel și judecata în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 alin.1, pct. 2 Cod procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 29.12.2014, care la data de 05.01.2015 a formulat întâmpinare, ce a fost comunicată apelantului la data de 08.01.2015, aceasta formulând răspunsul la întâmpinare la data de 14.01.2015, în 2 exemplare, după care:
Curtea, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că apelul este în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1077 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S. E., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. „C. Călători" S.A., prin S.N.T.F.C. C..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă . nr._ și actul adițional nr. CT1/2/1/737 la contractul individual de muncă nr. 5/305 din 01.04.2001, depuse la dosar, reiese că reclamantul S. E. îndeplinește funcția de șef de tren în cadrul unității angajatoare S.N.T.F.C. „C. Călători" S.A., prin S.N.T.F.C. C., la Stația Călărași Sud, funcție pentru îndeplinirea căreia a beneficiat de o . sporuri: de vechime în muncă, pentru condiții grele de muncă feroviară, pentru condiții periculoase, pentru ore lucrate în timpul nopții, pentru munca prestată în zile nelucrătoare și sărbători legale.
Prin prezenta cerere, reclamantul solicită ca instanța să constate faptul că activitatea pe care el a desfășurat-o începând cu data de 01.04.2001, în funcția de șef de tren, se încadrează în condiții speciale de muncă, întrucât până la data de 01.04.2001 a beneficiat de grupa I a de muncă, conform Ordinului 50/1990.
Tribunalul a constatat că începând cu data de 1 aprilie 2001, pentru ca activitatea desfășurată de către salariat să fie încadrată în grupa specială de muncă, ar fi trebuit să își desfășoare activitatea în unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, care au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2, din acest act normativ, care stabilește expres și limitativ, prin Anexa II, care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
În speță, unitatea pârâtă a dovedit faptul că a urmat procedura pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și a obținut Avizul nr. 11/30.11.2004 emis de Ministerul Muncii, Solidarității sociale și Familiei, conform căruia au fost avizate pentru încadrarea în condiții speciale de muncă doar locurile de muncă ce vizează funcțiile de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Cum reclamantul nu îndeplinește niciuna dintre funcțiile avizate, ci pe aceea de șef de tren, instanța nu poate constata că activitatea desfășurată de acesta s-ar încadra în condiții speciale de muncă, începând cu data de 01.04.2001, în condițiile în care, pentru încadrarea activității salariaților în grupă specială de muncă, legiuitorul a prevăzut prin noua legislație mai multe condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, pe lângă obligația încadrării funcției și anterior datei de 01.04.2012, în grupa I de muncă, pentru a beneficia de încadrarea în grupă specială de muncă, personalul muncitor trebui să îndeplinească și cerințele reglementate de prevederile H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003 privind Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, art. 2 lit. b - e și anume:
"b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani".
Cum reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate mai sus, nu a putut să se rețină că acesta este îndreptățit să beneficieze de încadrarea în condiții speciale de muncă pentru activitatea pe care o desfășoară în funcția sa de șef de tren, astfel că cererea formulată în acest sens a fost respinsă, ca neîntemeiată, reținând și faptul că petitul privind „constatarea condițiilor speciale de muncă” are caracterul de cerere principală, condiții în care, cererile privind eliberarea adeverinței și plata sporului pentru condiții speciale de muncă, fiind accesorii, nu pot primi o altă rezolvare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, apelantul-reclamant S. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, invocând, în drept, dispozițiile art. 480 din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant susține că instanța de fond i-a respins cererea de chemare în judecată, considerând că activitatea pe care o desfășoară la unitatea pârâtă nu se încadrează în condiții speciale, conform avizului nr.11/30.11.2004.
Așa cum reclamantul a menționat și în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare, activitatea șefului de tren este destul de complexă. De fapt, funcția de șef de tren este un cumul de funcții care implică desfășurarea unor activități diverse și cu factor ridicat de risc. Toate aceste activități concură la siguranța circulației.
Personalul care concură la siguranța circulației a beneficiat înainte de 2001 de grupă I de muncă, iar acum acestei funcții nu i se mai recunoaște în nici un fel gradul ridicat de risc, stres, toate fiind determinate strict de locul în care desfășura activitatea, respectiv: zgomot, contactul cu persoane din toate categoriile sociale de la care de multe ori nu poți să știi la ce să te aștepți (infractori), microclimat nefavorabil, activitatea acestuia fiind foarte aproape de condițiile de muncă ale mecanicului de locomotivă.
Consideră că instanța de fond nu a analizat în profunzime considerentele pentru care reclamantul a solicitat recunoașterea acestor condiții speciale de muncă și s-a mulțumit în mod superficial să menționeze că prevederile Avizului nr.11/30.11.2004 nu prevăd ca această funcție să fie încadrată în aceleași condiții speciale de muncă cu ale mecanicului de locomotivă.
S-a precizat de asemenea, în răspunsul la întâmpinare că, șeful de tren are și o . atribuții specifice revizorilor tehnici dar și electricienilor. Acolo unde este necesar execută și activitate de manevră, pentru care este și autorizat, funcția de manevrant fiind de asemenea încadrata la grupa I de muncă până la 01.04.2001. Efectuează activitatea de legare și dezlegare a vagoanelor acolo unde se prevede ca un vagon sau un grup de vagoane să fie atașate sau detașate din garnitură, aceasta înseamnă că intra între vagoane acționând asupra cuplei.
De asemenea, șeful de tren deține gestiune (pe care o ține asupra lui într-un mediu care nu-i oferă protecție), răspunde de inventarul și integritatea vagoanelor, lucrează în condiții de risc.
În consecință, solicită admiterea apelului și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În acest sens, a depus la dosar copia Deciziei Civile nr.5042/15.10.2010 a Curții de Apel C., care admite cererea formulată de șeful de tren Sunica C., și îi recunoaște acestuia dreptul că funcția pe care a exercitat-o la societatea pârâtă să fie încadrată în condiții speciale de muncă, bineînțeles, în urma unor determinări efectuate printr-o expertiză, care a demonstrat că, cele cerute de reclamant sunt întemeiate.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin primul motiv de apel apelantul-reclamant susține că, în mod greșit prima instanță a considerat că activitatea pe care o desfășoară la unitatea pârâtă nu se încadrează în condiții speciale conform avizului nr.11/30.11.2004, deși funcția de șef de tren este un cumul de funcții care implică desfășurarea unor activități diverse și cu factor ridicat de risc. Toate aceste activități concură la siguranța circulației. Mai mult decât atât, personalul care concură la siguranța circulației a beneficiat înainte de 2001 de grupă I de muncă, iar acum acestei funcții nu i se mai recunoaște în nici un fel gradul ridicat de risc, stres, toate fiind determinate strict de locul în care desfășura activitatea.
Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat, astfel că îl va înlătura ca atare.
În acest sens constată că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, începând cu data de 01 aprilie 2001, pentru ca activitatea desfășurată de către salariat să fie încadrată în grupă specială de muncă, ar fi trebuit ca acesta să își desfășoare activitatea în unul dintre locurile de muncă încadrate în condiții speciale, care au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2, din acest act normativ, care stabilește expres și limitativ, prin Anexa II, care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
Astfel, dispozițiile art. 1 alin. 2) al Legii nr. 226/2006 privind încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale stipulează în mod expres că: (1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1. (2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Între unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, la poziția 17 se află menționată Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" - S.A., loc. București, Cod fiscal R11054545, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, avizul nr.11/30.11.2004.
Din conținutul în date al acestui aviz (nr. 11/30.11.2004), rezultă că a fost avizată încadrarea în condiții speciale următoarele locuri de muncă: activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Or, din carnetul de muncă . nr._ și actul adițional nr. CT1/2/1/737 la contractul individual de muncă nr. 5/305 din 01.04.2001 (filele 6 - 26 dosar fond), reiese că apelantul-reclamant S. E. îndeplinește funcția de șef de tren în cadrul unității angajatoare S.N.T.F.C. „C. Călători" - S.A., prin S.N.T.F.C. C., la Stația Călărași Sud, neîndeplinind vreuna dintre funcțiile menționate în avizul nr.11/30.11.2004.
Apelantul-reclamant mai susține că, în exercitarea funcției de șef de tren, el are și o . atribuții specifice revizorilor tehnici, dar și electricienilor, iar acolo unde este necesar execută și activitate de manevră, efectuează activitatea de legare și dezlegare a vagoanelor acolo unde se prevede ca un vagon sau un grup de vagoane să fie atașate sau detașate din garnitură, iar aceste activități au fost încadrate în grupa I-a de muncă până la data de 01.04.2001.
Curtea reține că nici această susținere nu are relevanță în prezenta cauză, atâta timp cât, printr-un act normativ ulterior datei de 01.04.2001, s-au menționat, în mod expres, care sunt locurile de muncă nominalizate a fi încadrare în condiții speciale, iar funcția deținută de către apelantul-reclamant nu figurează între acestea.
De asemenea, Curtea mai reține că nu poate fi primită alegația apelantului-reclamant prin care acesta apreciază că activitatea desfășurată de el se încadrează în condiții speciale de muncă, iar acest aspect s-ar fi putut dovedi printr-un raport de expertiză, atâta timp cât încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a realizat conform legii.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică, sentința atacată, apreciind că aceasta a fost pronunțată, atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. E., având CNP_, cu domiciliul în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr.1077 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.N.T.F.C. "C. CĂLĂTORI" - S.A. - prin S.N.T.F.C. C., având CUI_, cu sediul în C., .. 10, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 martie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, R. G. | |
Grefier, R. N. C. |
Red.: M.P./07.07.2015
Dact.: N.V./4 ex./25.05.2015
Jud. fond: T. E.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 831/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1584/2015.... → |
|---|
