Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1044/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 413/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6557/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1044
Ședința publică din data de 20.03.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Judecător M. V. D.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta S.C. O. P. S.A., împotriva sentinței civile nr.7384 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2012, în contradictoriu cu intimatul B. C., având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că recurenta a depus la dosar, la data de 09.02.2015, prin serviciul registratură al acestei secții, cerere de repunere pe rol a cauzei prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă.
În temeiul art.245 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea dispune repunerea cauzei pe rol.
Totodată, având în vedere că prin cererea înregistrată la data de 09.02.2015 s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7384 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul B. C..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, că este investită să se pronunțe asupra cererii reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 7361,16 RON pe care a încasat-o ca urmare a executării dosarul de executare nr.701/E/2008 B. T.-N. și Terpovici, după cum se menționează în cererea de chemare în judecată, temeiul de drept indicat fiind dispozițiile art.998 cod civil și art.256 și urm. din Codul muncii.
Din înscrisul depus, în copie, la fila nr.5 din dosarul declinat, rezultă că, în dosarul nr.701/E/2008 al Biroului Executori Judecătorești Asociați: T.-N. și Terpovici, la cererea creditorului B. C. a fost înființată poprirea în mâinile terțului poprit Raiffeisen Bank Agenția N. T. C., asupra contului debitoarei: S.C. P. S.A., pentru acoperirea sumei 7.361,16 lei RON ce reprezintă debit conform titlului executoriu ce-l constituie sentința nr.2397/10.04.2008 dată de Tribunalul D., în dosarul nr._ plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal din 06.10.2008.
Potrivit dispozițiilor art.256 alin.1 din Legea nr.53/2003 republicată – Codul muncii (art.272 alin.1 anterior republicării), salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Tribunalul a considerat că acest temei de drept nu poate fi aplicabil în situația în care suma ce se solicită a fi restituită a format obiectul executării silite pentru că, în această situație, partea interesată avea la îndemână o procedură specială reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv procedura contestației la executare, conform art.399 și următoarele Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data executării silite, în cadrul căreia putea pune în discuție aspectele ce reliefau susținerile privind plata voluntară.
Tribunalul nu putea să repună în discuție, în baza dispozițiilor art.256 Legea nr.53/2003 republicată – Codul muncii, aspecte care vizează punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, deoarece ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care, în faza de executare silită, partea are la îndemână o procedură specială prin care poate contesta executarea silită, neputându-se repune în discuție aspecte care țin de procedura de executare silită într-o altă procedură decât cea special reglementată de lege.
Or, în prezenta cauză, pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.256 din Codul muncii (ce reprezintă norma de drept substanțial), Tribunalul nu poate să analizeze și să dispună cu privire la actele de executare silită, ce au fost efectuate în procedura executării silite, câtă vreme normele legale care reglementează procedura executării silite sunt norme de drept procedural, situație în care nu se poate considera că art.256 Codul muncii ar fi normă specială, pentru că este raportată la o normă procedurală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta ..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041 C.pr.civ., recurenta a susținut că prin acțiunea introductivă de instanță a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7361,16 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Prin sentința nr.2397 din 10.04.2008 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul_, societatea a fost obligată la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C., calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Având în vedere faptul că sentința amintită era executorie, . plătit voluntar creditoarei suma de 3938 lei la 30.07.2008.
După această dată, pârâtul a deschis dosarul de executare nr.701/E/2008 B. Talpa-N. și Terpovici, dosar de executare în virtutea căruia a executat . suma de 7361,16 lei.
A înțeles să-și motiveze acțiunea pe dispozițiile art.4041 și art.4042 C. și pe dispozițiile art.256 Codul muncii: "salariatul care o încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie."
În acest caz, se află în situația obligației de restituire care are la bază plată lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauza.
Așadar sunt supuse restituirii sumele necuvenite cu titlu de drepturi bănești decurgând din dublă executare a unei sentințe judecătorești.
În speța de față, instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că nu a avut loc o desființare a titlului executoriu, nefiind vorba deci de o întoarcere a executării.
O asemenea motivare sumară a instanței de fond nu poate fi avută în vedere, atâta timp cât instanța de fond nu a verificat și celelalte apărări susținute prin acțiunea introductivă de instanță, în sensul că, deoarece societatea a achitat voluntar intimatei-pârâte contravaloarea drepturilor bănești obținute prin sentința tribunalului, efectuarea și a unei executări a aceleiași sentințe ar reprezenta, conform dispozițiilor art.256 din Codul muncii, o îmbogățire fără justă cauză a intimatei-pârâte.
În susținerea motivelor acțiunii introductive de instanță, a depus la dosarul cauzei fluturașul de salariu din care rezultă că acele drepturi bănești au fost achitate voluntar de societate în contul intimatului-pârât. Ori, din moment ce acesta a ridicat suma de bani de pe cârdul de salariu, înseamnă că a avut cunoștință de plata voluntară efectuată de societate, iar formularea unei cereri de executare a aceleiași sentințe nu ar urmări altceva decât o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța de fond și-a motivat sentința pronunțată și prin faptul că societatea, deși avea posibilitatea să formuleze contestație la executare, nu a făcut-o și astfel nu mai avea posibilitatea de a solicita suma de bani executată silit.
Nici această motivare nu este una care să poată fi avută în vedere deoarece textul art.256 din Codul muncii nu impune nici un fel de condiție pentru cel care formuleze o acțiune în temeiul acestei dispoziții legale. Or, din moment ce legea nu impune expres că, înainte de formularea unei acțiuni prin care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată să fie obligat să o restituie, să fie formulată contestație la executare, instanța nu poate impune o astfel de condiție.
Un aspect esențial în dezlegarea prezentei cauze este reprezentat de faptul că, la momentul plății voluntare făcute de P. direct în contul de salariu al pârâtului, acesta a încasat suma de bani, fără să conteste în nici un moment cuantumul acesteia și ce reprezintă această sumă de bani.
Dacă pârâtul nu știa la momentul ridicării sumei de bani plătite voluntar de societate ce reprezintă această sumă de bani și dacă era nemulțumit de cuantumul acesteia, avea posibilitatea să solicite reprezentanților unității să-i comunice modalitatea prin care a fost calculată suma de bani și, în eventualitatea unor nemulțumiri, plata unei sume de bani în plus.
Or, din moment ce pârâtul a ridicat suma de bani fără să o conteste în nici un fel, înseamnă că datoria pe care Petrorn o avea față de acesta ca urmare a pronunțării sentinței 2397 din 10.04.2008 a fost stinsă.
Astfel, apelarea la un executor judecătoresc pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de 2397 din 10.04.2008 nu poate decât să fie o măsură abuzivă din partea pârâtului, acesta urmărind o îmbogățire fără just temei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Deși recurenta invocă faptul că prima instanță nu a aplicat dispoziția specială reprezentată de art.256 din Codul muncii, privind restituirea sumei nedatorate încasate de salariat de la angajator, Curtea constată că această critică nu poate fi reținută, întrucât textul legal invocat de recurentă reprezintă aplicația în materia dreptului muncii a plății nedatorate și se completează cu prevederile art.1345-1348 din Codul civil, sub aspectul condițiilor care trebuie întrunite cumulativ pentru ca acțiunea întemeiată pe plata nedatorată să poată fi primită.
Pentru ca o acțiune introdusă în temeiul art.256 din Codul muncii să poată fi primită trebuie ca: prestația voluntară să fi fost săvârșită cu titlul de plată, datoria să nu existe din punct de vedere juridic între părți, plată să fi fost făcută din eroare.
În cauza supusă judecății, recurenta-reclamantă pretinde obligarea pârâtului la plata sumei de 7361,16 RON pe care a încasat-o ca urmare a executării în dosarul de executare nr.701/E/2008 B. T.-N. și Terpovici, în respectivul dosar, la cererea creditorului B. C. fiind înființată poprirea în mâinile terțului poprit Raiffeisen Bank Agenția N. T. C., asupra contului debitoarei S.C. P. S.A., pentru acoperirea sumei 7.361,16 lei RON ce reprezintă debit conform titlului executoriu ce-l constituie sentința nr.2397/10.04.2008 dată de Tribunalul D., în dosarul nr._ plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal din 06.10.2008.
Astfel, obiectul cererii de restituire îl formează suma de 7361,16 lei încasată de intimatul-pârât în urma executării silite în dosarul de executare nr.701/E/2008 B. T.-N. și Terpovici.
Însă, plata invocată de către recurentă a fost efectuată în cadrul executării silite de către B. T.-N. și Terpovici Tribunalul apreciind în mod corect faptul că dispozițiile art.256 Cod civil nu poate fi aplicabil în situația în care suma ce se solicită a fi restituită a format obiectul executării silite pentru că, în această situație, partea interesată avea la îndemână o procedură specială reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv procedura contestației la executare, conform art.399 și următoarele Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data executării silite.
Accesul liber la justiție, ca drept fundamental, nu este incompatibil cu stabilirea de către legiuitor a unor reguli speciale de procedură (termene și condiții), a modalităților de exercitare a acestora, astfel încât, deși codul de procedură civilă nu dispune cu caracter imperativ că pentru recuperarea unor sume de bani executate în mod nelegal trebuie urmată calea contestației la executare, nelegalitatea actelor de executare silită se examinează în cadrul procedurii contestației la executare.
În raport de cele arătate, nu se poate reține a fi îndeplinite, în cauză, cerințele impuse de art.256 Codul muncii, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S.C. O. P. S.A., împotriva sentinței civile nr.7384 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2012, în contradictoriu cu intimatul B. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. E. C. G. M. V.
O. C. D.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./2ex.
09.04.2015
Jud. fond: C. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 3096/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
