Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 956/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 956/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1427/122/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 179/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 956/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul S. L. CADRELOR DIDACTICE G. în numele membrilor de sindicat Ț. T. G., BRISCA I., Ț. I., F. M., C. R., V. E., V. (N.) M., G. STELICA, MURGĂ R., F. F., P. M., I. V., D. M., Ț. R., I. I., M. I., VĂDUCA N., V. I., Z. M., Z. M. N., S. M., B. M. L., M. J., CIRJALIU M. STELUȚA, G. D. F., Ș. T. S., L. D. M., I. V. împotriva sentinței civile nr.592 din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA G. M. E. G., C. L. M. G. - PRIN PRIMAR, P. M. G. având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Curtea, dispune rectificarea citativului, în sensul introducerii, în calitate de apelanți, a membrilor de sindicat enumerați la filele 10-12 din dosarul de fond și constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 08.05.2014 sub nr._ reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pârâții Școala G. „M. E.” G., C. L. al M. G. și P. M. G. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei Școala G. „M. E.” G. la calcularea salariilor reclamanților în conformitate cu prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008, respectiv raportarea Legii nr. 63/2011 la Legea 221/2008 începând cu data de 14.05.2011 până la data pronunțării sentinței, precum și plata diferențelor rezultate dintre salariile legal cuvenite și salariile efectiv încasate de Ia data de 14.05.2011 până Ia data pronunțării sentinței, sume actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data efectivă a plății și obligarea pârâților C. L. al M. G. și P. M. G. la asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare către pârâtul-angajator, pentru plata drepturilor salariale neacordate.
Prin sentința civilă nr.592 din data de 21 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul Grădiniței cu Program Normal nr.9 G. astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei .
C. legal pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar până la . Legii nr.330/2009 l-a constituit Legea nr.84/1995, Legea nr.128/1997 și începând cu data de 01.01.2008, O.G. nr.15/2008 privind creșterea salariilor ce se vor acorda în perioada 2008-2009 personalului din învățământ.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, reprezintă valoarea de referință pentru crește salariale ulterioare.
Aceste prevederi au fost aplicabile în intervalul 01.10._09, în urma declarării ca neconstituționale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr.221/2008, în acest sens fiind chiar Decizia nr.3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr.330/2009 și O.U.G. nr.1/2010, O.G. nr.15/2008 fiind abrogată.
În conformitate cu art.30 alin. (3) și (5) din Legea nr.330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
În consecință, reclamanții au fost îndreptăți la plata unui salariu în raport de prevederile Ordonanței de Guvern nr.15/2008 aprobată modificări prin Legea nr.221/2008 și în perioada 26.06._10, după cum și în perioada 01.01._11, dată la care a intrat vigoare Legea nr.63/2011, în raport de dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat și majorarea prevăzută de lege.
Însă, în privința stabilirii drepturilor de natură salarială pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr.284/2010 a fost în vigoare doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, iar începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea și componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin.1, precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexa nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol.
De asemenea, cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin.5 s-a menționat că acestea se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr.1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr.5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr.4, dacă este cazul, alin.6 cuprinzând interdicția ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor legii.
În fine, prin același articol, s-a prevăzut că dispozițiile art.8,9,12 și 13 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art.22,25-30 din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor legii.
De asemenea, în art.2 alin.1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art.1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar din alin.2 al aceluiași articol rezultă că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr.63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.
Așadar, în perioada 13 mai – 31 decembrie 2011, față de împrejurarea că art.6 din legea precizată conține prevederea conform căreia „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea, având calitatea de personal didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege care cuprind sporul neuropsihic și majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, sporul de stabilitate fiind cuprins la tranșele de peste 10 ani vechime, astfel cum rezultă din „nota” la această anexă, metodologia de calcul a drepturilor salariale, ca și componența acestora, fiind prevăzută în anexa 5 la lege.
Astfel, conform art.2 din anexa menționată, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege.
De asemenea, în alin.3 al aceluiași articol, se precizează faptul că personalul didactic, pe lângă salariul de bază definit potrivit alin.2, beneficiază, după caz, de indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă, iar potrivit alin.4 din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr.1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Referitor la salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul a reținut că aceasta se va face în conformitate cu dispozițiile art. II referitoare la art.1 alin.3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, potrivit cărora, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr.19/2012 care, prin art.1 alin.1 a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
De asemenea, din alin.3 al aceluiași articol potrivit căruia cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, rezultă că de majorarea prevăzută la alin. (1), beneficiază și personalul didactic, în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cu privire la salarizarea personalului didactic în anul 2013 – 2014 se constată că și în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr.84/2012 cât și O.U.G. nr.103/2013, făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr.63/2011.
În raport de cele expuse, susținerile reclamantului în sensul că începând cu data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și până în prezent, ar fi avut dreptul la un salariu lunar calculat în raport de un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1.000 au fost apreciate neîntemeiate, atâta timp cât prevederile O.G. nr.15/2008 nu mai sunt în vigoare și câtă vreme prevederile art.11 alin.2 din anexa 5 la lege, invocat de reclamant, nu au putut justifica legal pretențiile solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apelantul arată că sentința este nelegală și netemeinică întrucât prin Decizia nr.11 din 08.10.2012 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 - stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Ori, potrivit art.3307 alin.4 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept în cadrul unui recurs în interesul legii de cătreÎ Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial respectiv de la data de 31.10.2012 - data publicării Deciziei nr.11/2012.
Pentru identitate de rațiune, apreciază că reclamanții trebuie să beneficieze de drepturile salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 și după . Legii nr.284/2010 ce a înlocuit Legea nr.330/2009 - începând cu 01.01.2011, precum și după . Legii nr.63/2011 - la 13.05.2011.
Având în vedere Anexa 5, Capitolul I, art.11 alin,2 potrivit căruia la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de sporurile pentru care se acordă aceste compensații,
Potrivit art.2 alin.1 al Anexei 5 a Legii nr.63/2011, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute de lege. Cum este și firesc, drepturile salariale astfel determinate, nu au putut fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi.
Rezultă cu puterea evidenței, că diminuările și majorările produse cu privire la salariile personalului didactic (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuiau să fie aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010. cât și în anul 2011. Evident, acest calcul implică utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei,
La data de 14.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 s-au readus salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008. Ignorând prevederile Legii 221/2008, reducând practic salariile fără nicio justificare, în mod discriminatoriu. Numai În Învățământ, încălcându-se atât art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CADO („Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional") cât și a prevederilor art. 1 ale Protocolului nr. 12 al CADO “Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fără să fie asigurată fără nicio discrimanare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.")
Este cât se poate de evident că personalul didactic din învățământ a suportat două reduceri salariale: prima reducere prin Legea nr. 118/2010, motivată de starea de necesitate, recuperată parțial până la promovarea acțiunii, precum și a doua reducere prin Legea nr. 63/2011 fără a avea ca motivare vreo stare de necesitate, prin care s-au readus salariile la nivelul celor din ianuarie 2008.
Nici majorările salariale stabilite prin O.U.G. nr. 19/2012, cu 8% începând cu data de 01.06.2012 și cu 7,4% începând cu 01,12.2012 nu puteau să acopere reducerea de peste 35% operată de Legea nr. 63/2011.
În ce privește salarizarea reclamanților pentru anul 2012, potrivit prevederilor alin (3) art.1, art. II din OUG nr.80/2010 - aprobată cu modificări prin Legea nr.283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, al indemnizațiilor, al compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 - se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care persoană își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Întrucât reclamanții desfășoară activitatea în aceleași condiții, își vor păstra drepturile salariale avute în decembrie 2011.
Este în afară de orice discuție că, prin neacordarea acestor drepturi salariale reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv; a avut loc o încălcare a prevederilor art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.1l și art.20 din Constituția României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției. în speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Așadar, prin neacordarea efectivă, după data de 14.05.2011, a drepturilor conferite de Legea nr.221/2008 a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României și a art.4 din Noul cod civil trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 3/4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, prin care s-au admis recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. si de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție s-au stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr.221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 si până la data de 31 decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/8.10.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.734 din 31.10.2012, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și, în consecință, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.30 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Atât Decizia nr.3/4 aprilie 2011, cât și Decizia nr.11/08.10.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, sunt obligatorii pentru instanțe, în ceea ce privește dezlegarea dată problemei de drept judecate, în conformitate cu art.3307 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință apelanții au dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Cu privire la data până la care apelanților li se cuvin drepturile salariale sus menționate, Curtea reține că, începând cu data de 13 mai 2011, a intrat vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea și componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora.
Astfel, începând cu data de 13.05.2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ este reglementată, în mod unitar, prin Legea nr. 63/2011, prin care a fost reglementat un nou sistem de calcul pentru aceasta categorie de personal.
Conform art. 1, alin. 1 din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexă nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol.
De asemenea, cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin. 5 s-a menționat că acestea se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul, alin. 6 cuprinzând interdicția ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor legii.
În fine, prin același articol, s-a prevăzut că dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor legii.
De asemenea, în art. 2 alin. 1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar din alin. 2 al aceluiași articol rezultă că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.
Prin urmare, ulterior datei de 13.05.2011, singura modalitate legală de calcul a drepturilor salariale cuvenite apelanților este cea prevăzută de Legea nr. 63/2011, act normativ cu caracter special, care prevede un nou sistem de încadrare si salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ din învățământ.
Cât privește dispozițiile legale anterioare, acestea fie au fost abrogate, cum este cazul OG.15/2008, fie au fost preluate în noul act normativ, fiind aplicabile parțial, în limitele stabilite prin Legea nr. 63/2011, cum este cazul Legii- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Nu pot fi primite susținerile apelantului, în sensul că prin Decizia nr. 11/ 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data la care era în vigoare Legea 63/13 mai 2011, s-ar fi stabilit că personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul începând cu 01 ianuarie 2010, și nu de la data de la 01 ianuarie 2010 până 13 mai 2011(când intră în vigoare Legea nr. 63/2011), la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Sub acest aspect, se reține că, prin recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție a fost sesizată cu interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, și a dat dezlegare acestei chestiuni de drept.
Modalitatea de aplicare a dispozițiilor Legii nr.63/2011, prin raportare la dispozițiile legale anterioare având ca obiect salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar, nu a format obiectul recursului in interesul legii soluționat prin Decizia nr. 11/ 2012 și, pe cale de consecință, nu a primit o dezlegare.
Prin urmare, împrejurarea că în decizia menționată se face referire la data de 01.01.2011, ca dată de referință pentru calculul drepturilor salariale ale personalului din învățământ, statuându-se că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, nu poate constitui temei pentru a extinde efectele obligatorii ale Deciziei nr. 11/ 2012 după data intrării in vigoare a Legii nr. 63/2011.
Cât privește criticile aduse hotărârii instanței de fond din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că salarizarea lor conform Legii nr. 63/2011 a determinat diminuarea drepturilor salariale ce li se cuvin, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului lor de proprietate, cu referire la salariul lunar care ar reprezenta un „bun ” în înțelesul convenției, Curtea reține următoarele:
În cauza de față, apelanții, în calitate de personal didactic bugetar, sunt titularii dreptului la salariu din partea statului, contraprestație corespunzătoare muncii depuse, salarizarea fiind determinată, pe perioada supusă judecății, de Legea nr. 63/2011.
Însă „bunul ”apelanților, constând în dreptul la primirea unui salariu din partea statului angajator nu se confundă cu dreptul de a primi un anumit cuantum al salariului, întrucât jurisprudența CEDO în materie a stabilit o . principii care nu susțin o atare asimilare.
Astfel, prin Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007, s-a stabilit: “Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anume cuantum (…) O creanță poate fi considerata o valoare patrimoniala în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 daca are o baza suficientă în drept intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudența bine stabilită a instanțelor de judecata”.
De asemenea, iar prin Hotărârea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005, s-a stabilit că “(…) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, in mod deliberat, sa amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt in vigoare(par.23).”
În practica CEDO se poate observa distincția, cu privire la valoarea patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 Adițional la CEDO, între bunuri actuale si creanțe viitoare. Astfel, în cauza Hasani c. Croației, Curtea a decis că reclamanta avea un “bun” și că pierderea indemnizației constituia o ingerință în acel bun, dar pierderea indemnizației nu a fost calificată ca fiind o “privare de bun” (in sensul special pe care aceasta sintagma îl are in jurisprudența CEDO), ci ca o atingere adusa dreptului la respectarea bunurilor. Aceasta chestiune este esențială pentru că numai in situația în care ingerința este calificată ca fiind o “privare”, plata despăgubirilor (sau a unei compensații) este o condiție esențială pentru respectarea proporționalității (in afara unor circumstanțe excepționale). Curtea a notat ca modificările aduse legislației muncii și celei privind asigurările de sănătate au afectat dreptul reclamantei de a primi ex nunc indemnizația pentru creșterea copilului, însă nu au afectat până în prezent plățile efectuate.
Prin urmare, conform jurisprudenței CEDO legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în aplicarea politicilor economice și sociale, statul având posibilitatea să reducă salariile personalului bugetar prin modificările legislative pe care le adoptă, iar Convenția EDO nu conferă dreptul de a continua sa primești de la stat un salariu într-un anume cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.
Dacă s-ar raționa în sens contrar, adică în sensul că salariile bugetarilor nu pot fi modificate nici printr-o lege edictată de stat, și s-ar accepta că protecția instituită de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se extinde și asupra cuantumul salariului, s-ar ajunge la situația în care, în virtutea Convenției, statele nu ar mai putea legifera în viitor asupra diminuării cuantumului sau eliminării unor beneficii sociale, indiferent de situația economică sau socială concretă, și asta în condițiile în care CEDO nu a reglementat expres acest domeniu.
Aceste dispoziții de principiu ale Curții Europene pot fi avute in vedere și în cauza de față, reținându-se că prin adoptarea unui act normativ de modificare a modalității de salarizare a personalului bugetar din învătământ nu s-a încălcat dreptul de proprietate al salariaților, statul având dreptul de a dispune modificările pe care le consideră adecvate în acest domeniu.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut faptul că, începând cu data de 13.05.2011, nu există niciun temei legal de natură a fundamenta stabilirea salariilor personalului din învățământ în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, astfel că, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. L. CADRELOR DIDACTICE G. în numele membrilor de sindicat Ț. T. G., BRISCA I., Ț. I., F. M., C. R., V. E., V. (N.) M., G. STELICA, MURGĂ R., F. F., P. M., I. V., D. M., Ț. R., I. I., M. I., VĂDUCA N., V. I., Z. M., Z. M. N., S. M., B. M. L., M. J., CIRJALIU M. STELUȚA, G. D. F., Ș. T. S., L. D. M., I. V., CFI nr._, cu sediul în G., ..5, jud. G., împotriva sentinței civile nr.592 din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA G. M. E. G., cu sediul în G., ..45, jud. G., C. L. M. G. - PRIN PRIMAR, cu sediul în G., jud. G., P. M. G., cu sediul în G., jud. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. GlodeanuPetronela I. N.
GREFIER,
M. P.
Tehnored.: M.G./02.04.2015
Dact: S.Ș./6 ex./13.02.2015
Jud. fond: G. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3096/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2015.... → |
|---|
