Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1686/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2034/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8380/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1686
Ședința publică din data de 14.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă S.C. E. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1238 din data de 01.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. I., cauza având ca obiect „pretenții bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate și având în vedere că s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, judecarea în lipsă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1238 din data de 01.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. I., dispunându-se obligarea pârâtei . să plătească ajutorul material pentru sărbătoarea de C. din 2013 și ajutorul material pentru sărbătoarea de Paști din 2014, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul plății efective, la care se adaugă și dobânda legală aferentă.
Pârâta a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
1. Deși instanța reține faptul că părțile au stabilit în legătură cu valoarea ajutorului material, ca până la data de 15.11.2013 să fie determinată prin negociere valoarea acestuia și că la dosarul cauzei nu există vreun acord încheiat în acest sens, totuși admite acțiunea. Mai mult, se reține și faptul că prin procesul - verbal încheiat la data de 21.11.2013, pârâta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu poate acorda ajutorul material întrucât până la acea dată bugetul de venituri și cheltuieli nu a fost aprobat iar societatea înregistrează pierderi, precum și că acest ajutor nu a fost prevăzut în buget, la capitolul cheltuieli cu personalul.
Art. 64 lit. a din Contractul Colectiv de munca valabil pentru anii 2013 și 2014 prevede:
"Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților . un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013".
Fată de condiția prevăzută în articolul menționat mai sus, pentru a se acorda ajutorul material, părțile ar fi trebuit să încheie un acord prin care să stabilească cuantumul ajutorului.
Mai mult, așa cum se poate observa, acest acord ar fi trebuit încheiat până la data de 15.11.2013. Având în vedere că niciuna dintre părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au solicitat încheierea unui astfel de document, reclamantul nu este îndreptățit pentru a beneficia de acest ajutor material.
Solicitările formulate de către reclamant au ca temei art. 64 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2013-2014, pretinzându-se obligarea . de a plăti drepturi salariale în cuantum de 800 lei pentru fiecare primă.
Acest cuantum nu a fost stabilit de comun acord între administrație și organizațiile sindicale semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
Ca atare, această prevedere contractuală nu poate fi admisibilă în condițiile în care nu a fost negociată și acceptată de părți
În acest caz sunt încălcate prevederile articolului 1279 (1) din Codul Civil potrivit cu care "promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea". . nu a putut executa aceasta prevedere din contract în lipsa acordului asupra sumei datorate.
Este un motiv este de ordine publică deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 Cod civil.
2. În fapt, . este societate comercială înființată prin H.G. 1283/2004 ca filială a Companiei Naționale de Căi Ferate C. SA.
Începând cu anul 2009, societatea este monitorizată, datorită înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative, cât și înregistrării unui fond de salarii superior prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărui an supus supravegherii.
În conformitate cu prevederile OG nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei la nivelul unor operatori economici ai statului sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participare majoritară, bugetul de venituri și cheltuieli al societății a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor exprese ale acesteia, respectiv:
Art. 7(1) " Anual, prin legea bugetului de stat se stabilesc obiective de politică salarială pe baza cărora operatorii economici fundamentează indicatorii din bugetele de venituri și cheltuieli.
2) „Reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ - teritoriale din cadrul organelor de administrare și conducere ale operatorilor economici au obligația să pună în aplicare obiectivele politicilor salariale prevăzute de aliniatul 1 "
Conform acestor prevederi, elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se realizează în cadrul fiecărei entități economice, dar acesta este verificat și aprobat de reprezentanții statului, în cazul . de Ministerul Transporturilor.
Pentru anul 2013, respectându-se prevederile ordonanței guvernului nr. 26/2013, în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013 nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri, facilități etc., ci numai drepturile de bază, respectiv salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihnă, sporuri de vechime, muncă grea, periculoasă, nocivă, etc. Chiar și în această situație, S.C. E. C. SA înregistrează o depășire a costurilor, existând pierderi de peste 47 mii de lei la data de 31.12.2013.
Pentru încadrarea în fondul de salarii aprobat, cât și pentru eliminarea unei părți însemnate a pierderilor paralel cu acordarea premiilor de natura celor solicitate de reclamanți, E. C. SA ar trebui să recurgă la măsuri de disponibilizare, situație pentru care societatea caută soluții de evitare a impactului.
Astfel, pentru a putea acorda prime cu ocazia sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști, societatea ar fi trebuit să aibă profit sau cel puțin să nu aibă pierderi.
În urma efectuării unui control al Curții de Conturi a României, în cursul lunii iulie anul curent, auditorii publici externi ai acestei entități au constatat ca abatere a ., depășirea fondului de salariu în anul 2013 ca suma de 6.440 mii lei și în anul 2012 cu 6.141 mii lei, motiv pentru care aceștia vor solicita Ministerului Finanțelor Publice efectuarea unei verificări suplimentare la sediul societății. În aceste condiții, este evident că . nu mai poate înregistra și alte depășiri care să majoreze în continuare depășirea fondului de salarii.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă a constituit un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societate, care se vede astfel în situația de a-și crea o situație economico-financiară foarte dificilă.
Întrucât există argumentații de natură juridică ce dovedesc teoria impreviziunii, instanța urmează să le aprecieze.
3. Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Or, în cauză obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea ajutorului material aferent sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea pricinii în lipsa părților conform art. 411 Cod Procedură Civilă.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în cuprinsul primului motiv de apel nu pot fi primite.
Potrivit art. 64 alin. 1 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă al . pe anii 2013-2014, „cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C.…, se va acorda salariaților un ajutor material…al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare…”.
Date fiind prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a acorda „salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 148 din Legea nr. 62/2011, ce au următorul conținut:
„(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
(2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor acestor texte legale reiese fără putință de tăgadă că în cauza de față, apelanta-pârâtă, în calitate de angajator, are obligația de a respecta dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a din CCM la nivel de unitate pe anii 2013-2013, fiind îndatorată să acorde salariaților „un ajutor material…al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare…” pentru sărbătorile de Paști și C..
Sarcina probei executării acestei obligații revine angajatorului în conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul Muncii. Or, apelanta-pârâtă nu a administrat nicio dovadă din care să reiasă că și-a îndeplinit această îndatorire, situație în care este legală și temeinică dispoziția primei instanțe în sensul plății ajutorului material pentru sărbătoarea de C. din 2013 și a ajutorului material pentru sărbătoarea de Paști din 2014.
Este adevărat că prin art. 64 lit. a alin. 2 din CCM s-a stabilit:
„Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților . un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013”.
Apelanta-pârâtă se prevalează de împrejurarea că părțile semnatare ale CCM nu au încheiat un acord pentru stabilirea cuantumului ajutorului și susține că din acest motiv nu are nicio obligație de plată.
Aceste alegații urmează a fi înlăturate câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, angajatorul are obligația principală prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În același timp, acceptarea tezei susținute de apelantă ar însemna să se contravină dispozițiilor imperative și de ordine publică ale art. 148 din Legea nr. 62/2011 referitoare la executarea contractului colectiv de muncă.
Mai mult, s-ar ajunge la situația în care ar fi încălcat principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a-și susține interesele, căci, fiind angajator, apelanta avea – înainte de toate – îndatorirea de a efectua demersurile necesare pentru încheierea acordului în vederea stabilirii cuantumului ajutorului. Or, nu a administrat nicio dovadă în acest sens, în condițiile în care sarcina probei îi aparține în concordanță cu prevederile art. 272 din Codul Muncii.
Cât privește dispozițiile art. 1279 alin. 1 din Noul Cod Civil, acestea se referă la ipoteza în care nu există un contract deja încheiat. În cauza de față nu ne aflăm într-o asemenea situație, CCM la nivelul . fiind valabil încheiat și trebuind să-și producă efectele juridice specifice.
Și cel de-al doilea motiv de apel este nefondat.
După cum s-a arătat mai sus, obligațiile ce revin angajatorului în baza unui contract colectiv de muncă trebuie executate întrucât există dispoziții legale imperative și de ordine publică în acest sens, precum cele ale art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii și art. 148 din Legea nr. 62/2011.
Așa fiind și în contextul în care încă din anul 2009 – după cum arată în chiar în motivarea căii de atac ce face obiectul prezentului proces – apelanta-pârâtă era monitorizată „datorită înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative”, este de neînțeles cum și-a asumat obligațiile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a din CCM la nivel de unitate valabil în perioada 2013-2014.
Pe cale de consecință, apelanta nu poate invoca în favoarea sa aplicarea instituției impreviziunii reglementată de art. 1271 din Noul Cod Civil, căci aceasta presupune mai întâi sesizarea instanței de judecată sub acest aspect și apoi inexistența uneia dintre situațiile enumerate de art. 1271 alin. 3 din Noul Cod Civil. Or, printre acestea din urmă se numără și aceea potrivit căreia „schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului”. Această cerință nu este îndeplinită, câtă vreme apelanta era monitorizată și înregistra pierderi încă din anul 2009, dar cu toate acestea a înțeles să-și asume obligațiile prevăzute de art. 64 din CCM valabil pe anii 2013-2014.
În plus, apelanta nu a formulat vreo cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1271 alin. 2 din Codul Civil, prin care să solicite instanței de judecată, în concret, să dispună una dintre măsurile prevăzute de acest text legal.
Relativ la controlul Curții de Conturi a României desfășurat la nivelul ., trebuie arătat că măsurile dispuse în urma acestui control vizează doar entitatea supusă auditului și persoanele fizice cu funcții de conducere, nefiind opozabile salariaților ce au drepturi decurgând dintr-un contract colectiv de muncă și neputând avea ca efect invalidarea clauzelor dintr-un asemenea contract.
În sfârșit, și ultimul motiv de apel va fi înlăturat.
Art. 278 alin. 1 din Codul Muncii prevede rolul de lege generală al dispozițiilor dreptului civil în raport cu cele cuprinse în ramura dreptului muncii, ceea ce înseamnă că legislația civilă se aplică în toate cazurile în care legislația muncii nu conține dispoziții îndestulătoare.
Aceasta este și situația în ceea ce privește problema actualizării unei sume de bani cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală corespunzătoare.
Potrivit art. 1516 alin. 1 din Noul Cod Civil, „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”.
De asemenea, art. 1530 din același cod statuează:
„Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.
Iar art. 1531 arată:
„1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit”.
În sfârșit, sunt relevante și prevederile art. 1535 din Noul Cod Civil, ce au următorul conținut:
„(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor normelor juridice redate anterior rezultă dreptul creditorului-salariat de a i se plăti de către debitorul-angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret (contravaloarea ajutorului pentru sărbătorile de Paști și C.), cât și actualizarea acestui debit cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă.
În raport de toate cele ce preced, cererea de apel apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. E. C. S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1238 din data de 01.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. I., domiciliat în ., ..19, jud. Teleorman, CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
22.05.2015
Jud. fond: V. V.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2713/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1044/2015.... → |
|---|
