Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1418/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1418/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1500/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8192/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1418
Ședința publică din data de 30.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant V. G. A. împotriva sentinței civile nr.974 din data de 28.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. prin S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași-Secția Civilă la data de 02.09.2014 sub nr._, reclamantul V. G., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. „CFR Călători" S.A., prin S.N.T.F.C. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită că activitatea pe care a desfășurat-o pentru societatea pârâtă în perioada 01.03.2008 și până la data deschiderii acțiunii se încadrează în condiții speciale de muncă; obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens; plata sporului pentru condiții speciale pentru ultimii trei ani socotiți de la data deschiderii acțiunii, conform termenului general de prescripție.
Prin sentința civilă nr.974/28.10.2014 Tribunalul Călărași-Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. „CFR Călători" S.A., prin S.N.T.F.C. C. .
Instanța de fond a reținut ca din carnetul de muncă . nr._ și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 5/315 din 01.04.2001, s-a reținut că reclamantul V. G. a îndeplinit funcția de șef de tren în cadrul unității angajatoare S.N.T.F.C. „CFR Călători" S.A., prin S.N.T.F.C. C., la Stația Călărași Sud, funcție pentru îndeplinirea căreia a beneficiat de o . sporuri: de vechime în muncă, pentru condiții grele de muncă feroviară, pentru condiții periculoase, pentru ore lucrate în timpul nopții, pentru munca prestată în zile nelucrătoare și sărbători legale.
Reclamantul a solicitat ca instanța să constate faptul că activitatea pe care acesta a desfășurat-o începând cu data de 01.03.2008, în funcția de șef de tren, se încadrează în condiții speciale de muncă, întrucât până la data de 01.04.2001 a beneficiat de grupa I a de muncă, conform Ordinului 50/1990.
Tribunalul a constatat că începând cu data de 1 aprilie 2001, pentru ca activitatea desfășurată de către salariat să fie încadrată în grupa specială de muncă, ar fi trebuit să își desfășoare activitatea în unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, care au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2, din acest act normativ, care stabilește expres și limitativ, prin Anexa II, care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
În speță, unitatea pârâta a dovedit faptul că a urmat procedura pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și a obținut Avizul nr. 11/30.11.2004 emis de Ministerul Muncii, Solidarității sociale și Familiei, conform căruia au fost avizate pentru încadrarea în condiții speciale de muncă doar locurile de muncă ce vizează funcțiile de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Cum reclamantul nu îndeplinea niciuna dintre funcțiile avizate, ci pe aceea de șef de tren, instanța de fond nu a putut constata că activitatea desfășurată de acesta s-ar încadra în condiții speciale de muncă, începând cu data de 01.03.2008, în condițiile în care, pentru încadrarea activității salariaților în grupă specială de muncă, legiuitorul a prevăzut prin noua legislație mai multe condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, pe lângă obligația încadrării funcției și anterior datei de 01.04.2012, în grupa I de muncă, pentru a beneficia de încadrarea în grupă specială de muncă, personalul muncitor trebui să îndeplinească și cerințele reglementate de prevederile H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003 privind Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, art. 2 lit. b - e și anume:"b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani".
Cum reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate, nu s-a putut reține că acesta este îndreptățit să beneficieze de încadrarea în condiții speciale de muncă pentru activitatea pe care o desfășoară în funcția sa de șef de tren, astfel că cererea formulată în acest sens a fost respinsă, ca neîntemeiată, reținând și faptul că petitul privind „constatarea condițiilor speciale de muncă” are caracterul de cerere principală, condiții în care, cererile privind eliberarea adeverinței și plata sporului pentru condiții speciale de muncă, fiind accesorii, nu pot primi o altă rezolvare.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelantul V. G., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond i-a respins cererea considerând ca activitatea pe care apelantul o desfășoară la unitatea parata nu se incadreaza in condiții speciale conform avizului nr. 11/30.11.2004.
Asa cum acesta a menționat si in cererea de chemare in judecata si in răspunsul la intampinare, activitatea șefului de tren este destul de complexa. De fapt, funcția de sef de tren este un cumul de funcții care implica desfășurarea unor activități diverse si cu factor ridicat de risc. Toate aceste activități concură la siguranța circulației.
Personalul care concura la siguranța circulației a beneficiat înainte de 2001 de grupa I de munca, iar acum acestei funcții nu i se mai recunoaște in nici un fel gradul ridicat de risc, stres, toate fiind determinate strict de locul in care desfășura activitatea, respectiv: zgomot, contactul cu persoane din toate categoriile sociale de la care de multe ori nu poti sa stii la ce sa te aștepți ( infractori), microclimat nefavorabil, activitatea noastră fiind foarte aproape de condițiile de munca ale mecanicului de locomotiva.
Instanța de fond nu a analizat in profunzime considerentele pentru care apelantul a solicitat recunoașterea acestor condiții speciale de munca si s-a mulțumit in mod superficial sa menționeze ca prevederile Avizului nr.11/30.11.2004 nu prevăd ca aceasta funcție sa fie incadrata in aceleași condiții speciale de munca cu ale mecanicului de locomotiva.
A precizat apelantul de asemenea, in răspunsul la intampinare ca, șeful de tren are si o . atribuții specifice revizorilor tehnici dar si electricienilor. Acolo unde este necesar executa si activitate de manevra, pentru care este si autorizat, funcția de manevrant fiind de asemenea incadrata la grupa I de munca pana la 01.04.2001. Efectuează activitatea de legare si dezlegare a vagoanelor acolo unde se prevede ca un vagon sau un grup de vagoane sa fie atașate sau detașate din garnitura, aceasta inseamna ca intra intre vagoane acționând asupra cuplei.
De asemenea, șeful de tren deține gestiune (pe care o tine asupra lui . nu-i oferă protecție ), răspunde de inventarul si integritatea vagoanelor, lucrează in condiții de risc.
Solicită apelantul admiterea apelului și admiterea cererii așa cum a fost formulata.
In acest sens, depune la dosar copia Deciziei Civile nr.5042/15.10.2010 a Curții de Apel C., care admite cererea formulata de șeful de tren Sunica C., si ii recunoaște acestuia dreptul ca funcția pe care a exercitat-o la societatea parata sa fie incadrata in condiții speciale de munca, bineînțeles, in urma unor determinări efectuate printr-o expertiza, care a demonstrat ca, cele cerute de reclamant sunt intemeiate.
La data de 09.12.2014,prin Serviciul Registratură al Curții, au depus întâmpinări comun motivate, intimatele SRTFC CFR CĂLĂTORI SA- Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. și SRTFC CFR CĂLĂTORI SA, solicitând respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Apelantul V. G. a depus răspuns la întâmpinare în combaterea apărărilor formulate de intimate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Motivarea apelului reprezinta in esenta prezentarea unor argumente prin care apelantul incearca sa combata concluziile Avizului nr.11/30.11.2004 care nu prevăd ca funcția de sef de tren sa fie incadrata in aceleași condiții speciale de munca cu ale mecanicului de locomotiva.
Aprecierile apelantului cu privire la gradul ridicat de risc, stres, zgomot, contactul cu persoane care pot fi chiar infractori, microclimat nefavorabil, conditii care apropie conditiile de munca ale sefului de tren de condițiile de munca ale mecanicului de locomotiva reprezinta numai niste alegatii care nu pot infirma procedura legla ce trebuie urmata pentru constatarea indeplinirii cumulative a conditiilor pentru încadrarea activității salariaților în grupă specială de muncă.
Apelantul sustine ca instanța de fond nu a analizat in profunzime considerentele pentru care el a solicitat recunoașterea acestor condiții speciale de munca.
Curtea arata ca tribunalul a analizat cererea prin care a fost investit si a aratat asta in mod clar, concis persuasiv in considerentele sentintei, retinand in mod corect ca, începând cu data de 1 aprilie 2001, pentru ca activitatea desfășurată de către salariat să fie încadrată în grupa specială de muncă, ar fi trebuit să își desfășoare activitatea în unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, care au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2, din acest act normativ, care stabilește expres și limitativ, prin Anexa II, care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
Intimata a urmat procedura pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și a obținut Avizul nr. 11/30.11.2004 emis de Ministerul Muncii, Solidarității sociale și Familiei, conform căruia au fost avizate pentru încadrarea în condiții speciale de muncă doar locurile de muncă ce vizează funcțiile de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, dar apelantul nu a îndeplinit cerințele reglementate de prevederile H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003 privind Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, art. 2 lit. b - e și anume:b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
Pentru considerentele arătate Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant V. G. A., CNP_, domiciliat in Călărași, ., jud. Calarași, împotriva sentinței civile nr.974 din data de 28.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. prin S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. cu sediul în C., .. 10, jud. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red. Jud, L.H./18.05.2015
Dact: Z.G./4 ex/05.05.2015
Jud.fond: G.E.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1625/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
