Despăgubire. Decizia nr. 2713/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2713/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 31935/3/2013*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2001/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2713
Ședința publică din data de 09.07.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. V. M. împotriva sentinței civile nr.185 din data de 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect „anulare concurs”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 09.07.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 185 din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului S. V. M., împotriva pârâtei A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI - sector 2, București, ca nefondată astfel cum a fost completată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În luna ianuarie 2013, reclamantul S. V. M. s-a înscris la un concurs organizat de pârâtul A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI pentru un post de inspector la Oficiul Teritorial București, la proba scrisa a obținut 82 de puncte,fiind admis pentru proba de interviu, unde a obținut 44 de puncte față de 70 de puncte potrivit regulamentului - art.29 alin.3 lit.a, fiind respins.
Conform Regulamentului de concurs - anexa la Ordinul Președintelui ANRE nr. 8/23.11.2012 a formulat in termen contestația înregistrată sub nr. 6100/7.02.2013 – motivând că,răspunsurile sale la proba de interviu nu au fost consemnate, au existat întrebări din afara bibliografiei de concurs, iar examinatorii au fost de rea credința și au dat dovadă de subiectivitate.
Cu adresa nr. 6540/8.02.2013 i s-a comunicat faptul că, s-a admis contestația, urmând ca interviul să fie reprogramat la o data ce i se va comunica ulterior.
Împotriva adresei susmenționate reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând anularea parțială în sensul acordării punctajului minim pentru promovarea interviului.
Prin adresa nr._ din 15.03.2013 plângerea reclamantului a fost respinsă.
Astfel, reclamantul s-a adresat instanței solicitând anularea parțială a adresei nr.6540 din 08.02.2013 cât privește reprogramarea interviului si a adresei nr._/15.03.2013,urmând a se constata că a obținut punctajul minim pentru promovarea interviului.
Temeiul juridic al pretențiilor sale îl reprezintă art.33 lit.d din Regulamentul de concurs –anexă la Ordinul Președintelui Autorității Naționale De Reglementare în Domeniul Energiei nr.8/23.11.2012 potrivit căruia:”Comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația, modificând rezultatul selecției dosarelor,respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs,in situația in care:...d) ca urmare a recorectării lucrării de la proba scrisă,respectiv a analizării consemnării răspunsurilor la interviu,candidatul declarat inițial”respins” obține cel puțin punctajul minim pentru promovarea probei scrise sau a interviului.”
Ceea ce critică reclamantul in cauză, în principal, este reprogramarea interviului motivând că, in cazul admiterii contestației, astfel cum s-a întâmplat in cazul său, regulamentul nu prevede reluarea procedurii, ci obținerea punctajului minim pentru promovarea probei.
Or, interpretarea dată de reclamant art.33 lit.d din Regulament este pur subiectivă, in afara textului in discuție, care prevede in mod clar că, admiterea contestației are loc in situația in care, urmare a analizării consemnării răspunsurilor la interviu candidatul declarat inițial respins obține cel puțin punctajul minim pentru promovarea interviului.
Prin urmare, admiterea contestației nu implică in mod automat obținerea punctajului minim, cum eronat susține reclamantul, modificarea punctajului având loc numai in cazul in care comisia de soluționare apreciază in acest sens in urma unei analize a răspunsurilor.
Pe de alta parte, astfel cum rezultă din adresa nr._/15.03.2013-fila 23 dosar fond, motivele invocate de reclamant in contestația formulată au fost găsite neîntemeiate de către comisie, contestația fiind admisă urmare a sesizării din oficiu a unui viciu de procedură in desfășurarea interviului, respectiv întrebările si răspunsurile consemnate în scris de către Comisia de concurs nu au fost semnate si de către reclamant așa cum prevede art.24 alin.9 din Regulamentul privind organizarea si desfășurarea concursului în vederea ocupării unui post vacant sau temporar vacant și în vederea promovării . aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr.8/2012.
Fiind nerespectate de către Comisia de concurs prevederile art.24 alin.9 din regulament, etapa interviului nu se poate considera ca fiind valabilă și astfel parcursă în desfășurarea concursului in discuție.
În consecință, măsura reluării interviului este o măsură regulamentară, în acord cu dispozițiile art.18 alin.1 lit. c potrivit căruia:”Concursul pentru ocuparea unui post vacant sau temporar constă, de regulă, in 3 etape succesive, după cum urmează:a)selecția dosarelor de înscriere; b)proba scrisă si/sau probă practică;c)interviul.
O altă critică adusă de reclamant procedurii de examinare și de soluționare a contestației constă in faptul că, adresa nr.6540 din 08.02.2013 este semnată in numele si pe seama Președintelui ANRE de o alta persoană, in vreme ce prin adresa_/15.03.2013 se susține că ar fi rezolvat contestația o comisie de soluționare a contestațiilor,deci nu Președintele ANRE, și că această comisie ar fi fost constituită prin decizia nr.54/04.02.2013, deci ulterior postării pe site, cu încălcarea art.8 alin.1 din regulament care prevede constituirea comisiei cu minim 10 zile înainte de desfășurarea concursului, motive care nu atrag nelegalitatea actelor contestate, întrucât nu i s-a produs reclamantului nicio vătămare prin acțiunile descrise mai sus.
Cât privește adresa nr._/15.03.2013 reclamantul a mai arătat că, nu este motivată, însă în cuprinsul acesteia se menționează că, motivele invocate în contestație au fost găsite neîntemeiate, contestația fiind admisă raportat exclusiv la încălcarea art.24 alin.9 din regulament.
Pârâta a realizat și o detaliere a motivelor respingerii contestației, ce se regăsesc în procesul verbal nr.6481/08.02.2013-fila 71 dosar fond în care se arată că, au fost consemnate aprecierile comisiei cu privire la răspunsurile candidatului la întrebările adresate în cadrul interviului; că întrebările adresate candidatului au fost stabilite din bibliografia anunțată; că nu au fost probate în cadrul interviului cunoștințele teoretice și capacitatea de comunicare, precum și alte aptitudini astfel că, nu s-a putut reține, subiectivitatea și reaua-credință a examinatorilor”.
În ce privește pretenția reclamantului de se constata că, a obținut punctajul minim pentru promovarea interviului, aceasta contravine prevederilor art.29 alin.3 lit. a din regulament, care stabilesc că, sunt declarați admiși la interviu candidații care au obținut 70 de puncte în cazul concursurilor organizate pentru funcții contractuale de execuție, reclamantul obținând 44 de puncte.
Din probatoriul administrat s-a mai reținut faptul că, reclamantul nu s-a prezentat la data și ora stabilite pentru reluarea interviului, în acest sens fiind încheiat de către Comisia de concurs procesul verbal nr.6946/12.02.2013 - fila 34 dosar rejudecare.
Susținerile reclamantului potrivit cărora, nu a avut cunoștință de reprogramarea interviului nu pot fi primite, fiind infirmate de probele administrate in cauză după cum urmează:
Prin adresa nr.6540/08.02.2013-fila 37 dosar rejudecare se comunică reclamantului faptul că s-a admis contestația urmând ca interviul să fie reprogramat,adresă transmisă prin poștă reclamantului cu confirmare de primire-fila 38.
Potrivit anunțului nr.6481/08.02.2013-fila 36 Comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația reclamantului și propune Președintelui ANRE, reluarea interviului pentru postul de inspector la Oficiul Teritorial București, fiind făcut public prin postarea pe pagina de internet-fila 41.
Anunțul 6604/11.02.2013-fila 30,din care rezultă data-12.02.2013 si ora-13:00 a fost, de asemenea, postat pe site-ul ANRE.
În plângerea prealabilă adresată de către reclamant pârâtei-fila 21 dosar fond acesta menționează:”În data de 11.02.2013 in jurul ore 18.00 am fost anunțat telefonic de la ANRE că in data de 12.02.2013 ora 13:00 va avea loc reprogramarea interviului la care face referire adresa 6540/08.02.2013 primită in data de 11.02.2013…”.
Din cele expuse rezultă în mod neîndoielnic că, reclamantul a avut cunoștință de reluarea interviului, însă nu s-a prezentat în vederea desfășurării acestei probe, ceea ce a condus la respingerea sa de la concursul pentru ocuparea postului în cauză.
Referitor la capetele de cerere privind obligarea pârâtului să îi plătească o despăgubire de 150 lei/zi de întârziere, începând cu data de 29.02.2013 si până la data semnării contractului individual de munca și constatarea nulității absolute parțiale a înscrisului intitulat „ anunț pentru rezultatele finale” este evident că, aceste sunt cereri accesorii, iar accesoriile urmează soarta principalului.
Din perspectiva celor menționate, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului astfel cum a fost completată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. V. M..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauză să se dispună anularea parțiala a adresei nr. 6540/08.02 2014 cât privește reprogramarea interviului cât și anularea adresei nr._/15.03.2013, să se constate că a obținut punctajul minim pentru promovarea interviului, să se constate nulitatea absolută parțiala a înscrisului cu nr. 7308/13.02.2013 intitulat „anunț privind rezultatele finale, să fie obligată intimata să îi plătească o despăgubire de 150 lei/zi de întârziere începând cu data de 29.02.2013 și până la data semnării contractului individual de muncă.
Temeiul juridic al cererii sale, formulată în fața instanței de fond este dat de dispozițiile art. 33 lit. d din Regulament care prevede: comisia de soluționare a contestațiilor, admițând contestația, trebuie să modifice rezultatul, respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs, în situația în care, ca urmare a "corectării de la proba scrisă, respectiv a analizării consemnării răspunsurilor la interviu, candidatul declarat inițial "respins" obține cel puțin punctajul minim pentru promovarea probei scrise sau a interviului".
Din analiza textului indicat mai sus - prin raportare la ansamblul reglementarilor din regulamentul ie concurs - rezultă că nu exista o prevedere care să permită reprogramarea unei probe (în speța - interviul) - 57 în esența reluarea procedurilor de concurs, ci admiterea contestației implica - în conf. cu regulamentul - promovarea probei.
Motivarea de respingere a cererii pe care o expune instanță se regăsește în fila 11 a sentinței unde se arata „interpretarea dată de reclamant art. 33 lit. d este pur subiectivă, în afara textului în discuție..., după care arata instanță ca „admiterea contestației nu implica în mod automat obținerea punctajului minim.. modificarea punctajului având loc numai în cazul în care comisia de soluționare apreciază în acest sens în urma unei analize a răspunsurilor”.
Ori tocmai sub acest aspect sentința pronunțată este nelegala deoarece instanță da o altă interpretare actului dedus judecații, ignora dispozițiile regulamentului pe care le interpretează într-un sens unic, fără legătură cu voința emitentului Regulamentului de concurs și se substituie practic voinței Comisiei de soluționare a contestației, intervine nepermis în raportul juridic dintre ANRE și candidatul la concurs și rescrie textele Regulamentului, fapt inadmisibil.
Instanța nu oferă însă niciun temei de drept și niciun text din Regulament care să îi susțină motivarea, ceea ce conturează o sentință netemeinică, hotărâre ce nu are un temei juridic care să fundamenteze interpretarea textului din Regulament aleasă de către judecătorul fondului - în opoziție cu asistenții judiciari care fac opinie separată în sensul admiterii acțiunii reclamantului, în raport de textul Regulamentului de concurs.
Invocarea dispozițiilor art. 29 al. 3 lit. a sau a dispozițiilor art. 24 al. 9 din Regulament nu au nicio incidența în cauza dedusa judecații întrucât aceste texte se regăsesc în secțiunea 2 privind selecția dosarelor și probele de concurs respective în secțiunea 3 privind notarea și comunicarea rezultatelor - deci în etape preliminare derulării probei.
Atâta vreme cât proba cu interviul a avut loc apelantul nu se regăsește în faza prealabilă a organizării și derulării probei ci în faza ulterioară, anume în paradigma soluționării contestațiilor care se regăsește în secțiunea 4 din Regulament.
Cu alte cuvinte textele invocate de instanță ar fi avut incidența într-o altă fază - prealabila derulării interviului - și nicidecum ulterior derulării acesteia, aceasta fiind rațiunea existenței unui capitol distinct în Regulament privind soluționarea contestațiilor.
Concluzionând, măsura reluării interviului nu este una în acord cu Regulamentul de concurs, interpretarea dată de către instanță pe acest fiind eronată.
În Regulamentul de concurs la capitolul „Soluționarea contestațiilor" nu exista soluția de „reluare a interviului, ci doar 2 ipoteze: „respingerea contestației, și „admiterea contestației, cu toate consecințele sale în sensul că se obține punctajul minim necesar pentru promovarea probei.
Susținerea că nu i s-ar fi produs nicio vătămare prin faptul că acea Comisie de soluționare a contestațiilor ar fi fost constituită prin decizia nr. 56/04.02.2013, așadar ulterior postării pe site, fiind încălcate dispozițiile art. 8 alin 1 din Regulament ("cu cel puțin 10 zile înainte de data afișării concursului se constituie comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluționare a contestațiilor, prin decizie a Președintelui ANRE") este de asemenea o susținere eronată.
Este evident în opinia apelantului că nelegalitatea organizării unui concurs se răsfrânge și atinge cu nulitatea și actele subsecvente, anume cele emise în derularea efectivă a concursului, așa încât argumentul lipsei vătămării este neîntemeiat.
Față de susținerea sa că adresa_/15.03.2013 este nelegala, fiind nemotivata, întrucât Comisia de soluționare a contestațiilor nu răspunde criticilor mele din contestație; dimpotrivă argumentele instanței certifica tocmai susținerile sale.
Astfel, instanță a arătat că „pârâta a realizat și o detaliere a motivelor respingerii contestației ce se regăsesc în procesul verbal 6481/8.02.2013.
Numărul de înregistrare 6481/2013 apare cu modificări ceea ce ne facem să ne gândim și la un eventual fals în înscrisuri al funcționarilor ANRE, ținând cont că același număr mai apare în alte înscrisuri la dosar.
Referindu-ne la procesul verbal 6481/8.02.2013 se poate constata cu ușurința ca membrii comisiei de soluționare a contestațiilor au concluzionat –în analiza contestației - după cum urmează:
„Comisia admite contestația domnului S. V. M. și propune Președintelui ANRE reluarea interviului pentru postul de Inspector la Oficiul Teritorial București".
Analizând cu luciditate și în spirit juridic ne putem da seama cu ușurința ca membrii comisiei de soluționare a contestațiilor își încălca în mod grav atribuțiunile pe care Regulamentul îl conferă fără ca acest lucru să îl observe instanță ba chiar mai mult să îl susțină:
„Art. 16:
Comisia de soluționare are următoarele atribuțiuni principale:
a) Soluționează contestațiile depuse de candidați cu privire la selecția dosarelor și cu privire la notarea probei scrise, probei practice și a interviului;
b) Transmite secretarului comisiei rezultatele contestației pentru a fi comunicate candidaților.
Membrii comisiei i-a fost admisă contestația - ceea ce trimite la art.33 care presupune admiterea contestației adică obținerea punctajului minim pentru promovarea probei - dar propun președintelui ANRE reluarea interviului, lucru contrar atribuțiunilor comisiei de soluționare a contestațiilor.
Deci singurul lucru pe care instanță trebuia să îl rețină era faptul că se afla pe o contestație admisa - consecințele fiind că a obținut punctajul minim necesar pentru promovarea probei, faptul că interviul se reia contrar Regulamentului fiind nelegala și fundamental greșita.
Cu alte cuvinte, într-un raționament per a contrario, adresa_/15.03.2013 nu conține o motivare efectivă, iar aceste motive se regăsesc în procesul verbal 6481/8.02.2013 (proces verbal eventual falsificat ținând cont de modificările din cuprinsul său) nu în adresa atacată, așa cum ar fi fost normal.
Cât privește procesul verbal nr. 6946/12.02.2013 solicitat de instanță intimatei se observa că acesta este semnat de aceeași membri care l-au examinat inițial așa încât și în ipoteza prezentării apelantului, acesta necunoscând data și ora la care are loc reprogramare, în fața aceleiași comisii rezultatul ar fi fost evident același.
În aceste condiții chiar instanță confirma lipsa motivării adresei atacate, nemotivare ce atrage nulitatea actului, deși așa cum a mai arătat în cauza dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1/convenție include și dreptul părții de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor și acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real examinate (examen efectiv al mijloacelor, argumentelor, elementelor de probă pentru a se aprecia pertinenta – hot. Artico c. Italia, 1980; hot. Perez c. Franța, 1999; hot. V. der Hurk c. Olanda, 1994; hot. Jahnke și Lenoble c. Franța, 1998).
Nelegalitatea sentinței apelate rezulta și din modul în care instanță a reținut - prin folosirea unor părți de fraza scoase din context – că ar fi cunoscut despre organizarea concursului în data de 12.02.2013, ora 13:00, din simpla lectură a întregii fraze invocate din plângerea prealabilă de la fila 21 rezultă în mod extrem de clar atât sensul frazei cât și faptul că apelantul a expus atât prin plângerea prealabilă cât și prin celelalte precizări făcute în cauza tocmai imposibilitatea de prezentare, însă acest aspect a fost ignorat de către instanță care a susținut – neîntemeiat - că ANRE ar fi probat că aș fi avut în cunoștință reprogramarea interviului și că aș fi confirmat prezenta pentru data și ora stabilită. Concluzionând:
a) susținerea ca admiterea contestației nu se circumscrie disp. Art. 33 din Regulament nu are niciun suport juridic și niciun text nu a fost invocat în sprijinul acestei aserțiuni;
b) existența unui viciu de procedura cât privește reprogramarea probei cu interviul nu este justificată prin niciun text din regulament;
c) răspunsurile la interviu nu sunt contrasemnate de către reclamant spre a fi opozabile, așa încât acestea nu au valoare probatorie în cauză, iar la dosar nu s-au depus niciodată răspunsurile considerate corecte de către comisie pentru a se putea face o apreciere în privința punctajului acordat, așa încât, în aceste condiții cele 44 puncte acordate - fără a ști pe ce criterii - lasă loc subiectivismului și aprecierilor făcute pe criterii aleatorii;
d) cât privește reprogramarea la interviu - cu adresa 6540 din 08.02.2013, adresa primită prin Poștă Română în data de 12 .02.2013 i s-a comunicat „Contestația dumneavoastră a fost admisă urmând că interviul
Pentru postul de inspector Ia Oficiul București să fie reprogramat la o dată ce va fi comunicată ulterior", însă nu există nicio dovadă cât privește înștiințarea mea privind reluarea probei în 12.02.2013 (reluarea interviului ca soluție a admiterii contestație este un nonsens), iar admiterea contestației conform art. 33, singurul articol din Regulament care face referire la admiterea contestație reprezintă obținerea punctajului minim necesar pentru promovarea interviului.
De altfel în notele scrise apelantul a detaliat amplu nelegalitățile care s-au derulat pe întreaga perioadă a concursului, începând cu numirea comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor cu încălcarea prevederilor regulamentului - fapt ce ar fi condus la anularea actelor atacate - însă instanță a ignorant toate susținerile sale pe aceste aspecte.
e) Sunt pe un litigiu de muncă, așa încât susținerile privind procedura prealabilă și discuțiile despre natura de contencios administrativ a cauzei care s-au formulat chiar de către instanță la primul termen așa cum rezultă din înregistrările ședințelor de judecată pe care le voi anexa erau oricum inutile de vreme ce în această materie procedura prealabilă este irelevanta juridic nefiind necesară și sarcina probei în această materie revine - sub toate aspectele - angajatorului, în speța ANRE.
În considerarea caracterului de litigiu de muncă s-au pronunțat și asistenții judiciari care au făcut opinie separată apreciind întemeiată acțiunea și propunând o soluție de admitere, contrar opiniei judecătorului de fond.
Față de cele ce preced solicită să îi fie admis apelul, să fie desființată sentința atacată și rejudecând cauză:
Să se dispună anularea parțiala a adresei nr. 6540/08.02 2014 cât privește reprogramarea interviului cât și anularea adresei nr._/)5.03.2013;
Să se constate că a obținut punctajul minim pentru promovarea interviului;
Să se constate nulitatea absolută parțiala a înscrisului cu nr. 7308/13.02.2013 intitulat „anunț privind rezultatele finale„;
Să fie obligată pârâta să îi plătească o despăgubire de 150 lei/zi de întârziere începând cu data de 29.02.2013 și până la data semnării contractului individual de muncă.
Ulterior apelantul și-a completat cererea de apel (21.04.2015) prin care a menționat că în motivare se analizează aspectele ce nu au fost deduse judecării în sensul că instanța de fond în mod nelegal s-a pronunțat asupra temeiniciei procedurii de interviu și a rezultatelor obținute fără a analiza procedura ulterioară, respectiv adresa nr. 6540 din 08.02.2013 în care se comunică rezultatul contestației, precum și faptul că instanța de fond în motivarea sentinței în mod nelegal face trimitere la rezultatul obținut la interviul contestat și a procedurii desfășurării interviului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea constată și reține că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală prin raportare la probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat următoarele: „să dispuneți anularea parțială a adresei nr. 6540 din 08.02.2013 cât privește reprogramarea interviului și a adresei nr._ din 15.03.2013; să constatați că am obținut punctajul minim pentru promovarea interviului; să obligați pârâta să îmi plătească o despăgubire de 150 lei/zi de întârziere începând cu data de 29.02.2013 și până la data semnării contractului individual de muncă”.
Curtea mai reține că ulterior, apelantul-reclamant și-a modificat acțiunea inițială, astfel că prin cererea de apel a solicitat următoarele: „să dispuneți anularea parțială a adresei nr. 6540/08.02.2014 cât privește reprogramarea interviului și anularea adresei nr._/15.03.2013; să constatați că am obținut punctajului minim pentru promovarea interviului; să constatați nulitatea absolută parțială a înscrisului cu nr. 7308/13.02.2013 intitulat anunț privind rezultatele finale; să obligați pârâta să îmi plătească o despăgubire de 150 lei/zi de întârziere începând cu data de 29.02.2013 și până la data semnării contractului individual de muncă.
Prin urmare s-a solicitat suplimentar față de prima formă a cererii de chemare în judecată să se constatate nulitatea absolută parțială a înscrisului cu nr. 7308/13.02.2013 intitulat „anunț privind rezultatele finale”.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant arată că temeiul juridic al cererii sale este dat de dispozițiile art. 33 lit. d din Regulamentul care prevede faptul că prin admiterea contestației trebuia să se modifice rezultatului concursului în sensul acordării punctajului final acordat de comisia de concurs.
Or, Curtea reține că admiterea contestației s-a întemeiat pe baza unor vicii de procedură în desfășurarea interviului constând în faptul că întrebările și răspunsurile consemnate în scris de către Comisia de concurs nu au fost semnate de către reclamantul intervievat conform art. 24 alin. 9 din Regulament.
Prin urmare, reluarea interviului a fost dispusă pentru încălcarea aspectelor formale al desfășurării acestuia, aspecte reținute din oficiu de către Comisia de soluționare a contestației.
În plus, în motivarea contestației formulată, asemenea aspecte formale ca cele reținute de către Comisia de Contestații nu au fost invocate de către contestator (apelantul-reclamant), iar celelalte motive au fost găsite neîntemeiate.
Curtea reține că potrivit art. 16 alin. (1) din Regulament, „Comisia de soluționare a contestațiilor are următoarele atribuții principale: a) soluționează contestațiile depuse de candidați cu privire la selecția dosarelor și cu privire la notarea probei scrise, probei practice și a interviului”.
Prin urmare, deși aparent Comisia a dispus o altă soluție decât cele prevăzute de art. 33 din Regulament, Curtea reține că potrivit adresei nr._ din 15.03.2013 aflată la fila 23 din Dosarul nr._ al Curții de Apel București – aceasta a dispus reluarea interviului, ca urmare a constatării unui viciu de formă în desfășurarea interviului constând în faptul că întrebările și răspunsurile consemnate în scris de către Comisia de concurs.
Prin adresa nr._ din 15.03.2013 i s-au comunicat acestuia precizări suplimentare în legătură cu reluarea interviului așa cum s-a menționat mai sus, precum și cu faptul că motivele contestației sale au fost găsite neîntemeiate.
Prin urmare, nefiind găsită întemeiată nicio critică referitoare la punctajul interviului nu s-a putut da eficiență dispozițiilor art. 33 din Regulamentul de concurs.
Pretențiile reclamantului vizează anularea adreselor nr. 6540 din 08.02.2014 și_ din 15.03.2013, precum și parțial a înscrisului nr. 7308 din 13.02.2013 pe temeiul că acestea ar fi nule absolut întrucât Regulamentul de concurs nu prevede o asemenea procedură de reluare a interviului.
Din această perspectivă, Curtea mai reține că apelantul-reclamant nu invocă niciun temei legal, adică o normă juridică cu putere de lege prin care să se prevadă în mod expres că măsurile comunicate prin cele două adrese de către Comisia de Contestații sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile în care contestația sa fusese găsită neîntemeiată, iar reluarea interviului a fost dispusă doar pe baza aspectelor formale sesizate de către Comisia de Contestații.
De altfel, Curtea reține că prin reluarea probei cu interviul, apelantul-reclamant a avut din nou posibilitatea să obțină punctajul minim cerut de regulile de concurs, punctaj care nu fusese obținut la primul interviu.
Mai mult decât atât, pretențiile apelantului-reclamant se referă la anularea celor două adrese (6540/08.02.2014,_/15.03.2013) și constatarea nulității absolute parțiale a anunțului privind rezultatele finale (7308/13.02._) și nu la anularea hotărârii (procesului-verbal) prin care s-a soluționat contestația.
Or, comunicările respective nu sunt acte administrative și prin urmare nu trebuie să îndeplinească cerințele cerute de lege cu privire la caracterul de oportunitate și legalitate, aceste adrese nu sunt decât comunicările măsurilor dispune prin procesul-verbal nr.6481/08.02.2013 prin care s-a dispus soluționarea contestației, iar adresele în cauză sunt măsuri tehnico-administrative.
Or, Curtea reține că actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
„act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Curtea având în vedere că apelantul-reclamant nu a solicitat prin contestația formulată anularea procesului-verbal nr. 6481/08.02.2013 prin care s-a dispus admiterea contestației pentru motive formale și reluarea procedurii interviului, cele două adrese nu sunt afectate de nulitate absolută, întrucât prin ele s-a transmis apelantului-reclamant doar măsurile dispuse de către Comisia de contestații, iar anunțul privind rezultatele finale reprezintă finalizarea procedurii concursului și publicarea acestora, fiind astfel o cerință prevăzută de Regulamentul de concurs ce are loc la finalizarea acestuia.
În plus se mai solicită instanței de judecată constatarea obținerii punctajului minim pentru promovarea concursului și obligarea la despăgubiri în cuantum de 150 lei/zi de întârziere începând cu data 29.02.2013 (deși luna februarie a anului 2013 a avut doar 28 de zile) și până la data semnării contractului individual de muncă.
Or, Curtea reține că nici legea și nici Regulamentul de concurs nu prevăd dreptul instanței de judecată ca analizând contestația cu privire la desfășurarea concursului să se substituie comisiei de concurs ori comisiei de contestații și să acorde un punctaj minim de promovare a concursului așa cum a solicitat apelantul-reclamant, deoarece în nicio împrejurare și în afara oricărui cadru legal, instanța de judecată nu are dreptul să intervină și să acorde un calificativ sau altul așa cum a fost solicitat de către apelantul-reclamant, întrucât pe de o parte nu a participat la organizarea și evaluarea candidaților la concursul organizat de către intimata-pârâtă, iar pe de altă parte ar reprezenta o imixtiune în activitatea Comisiei de Contestații, în condițiile în care nu există un temei legal ori regulamentar în acest sens.
În ceea ce privește neprezentarea apelantului-reclamant pentru reluarea interviului, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat o cauză de împiedicarea a acestuia mai presus de voința sa, cauză care să poată conduce la o altă reprogramare. De altfel, Curtea reține că o asemenea chestiune nici nu a constituit obiectul judecății, întrucât nu s-a regăsit printre pretențiile deduse judecății.
Având în vedere că instanța de fond a analizat pe larg cauza dedusă judecății din perspectiva probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea în temeiul art. 476 alin. (2) și art. 479 alin. (1) C. pr. civ., își însușește pe deplin considerentele sentinței atacate și pe cale de consecință, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., pentru motivele arătate, urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. V. M. – CNP_, cu domiciliul în A., șos. T. M., ., ., împotriva sentinței civile nr.185 din data de 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI – C.I._, cu sediul în București, .. 3, sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./23.07.2015
Jud.fond:V. V.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1336/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
