Asigurări sociale. Decizia nr. 1215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1215/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 27005/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8092/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1215
Ședința publică din data de 16.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant D. P. împotriva sentinței civile nr.8080 din data de 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE și C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant D. P., personal, lipsă fiind intimații-pârâți C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE și C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Având cuvântul, apelantul-reclamant D. P. susține că prima instanță în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada clară a naturii drepturilor încasate de către reclamant, în bani ori în produse și că pentru aceste drepturi nu s-ar fi achitat cotele de asigurări sociale.
Într-adevăr aceste sporuri nu au caracter permanent, însă atâta timp cât i s-a oprit CAS-ul și impozitul apreciază că în virtutea principiului contributivității prima instanță trebuia să-i admită cererea dedusă judecății.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8080 din data de 04.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâții C. Națională de P. Publice și C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 5944/19.02.2013 emisă de Transelectrica SA.
Cererea reclamantului a fost respinsă prin decizia de respingere recalculare pensie_/18.04.2013.
Cu privire la veniturile atestate în adeverința susmenționată, Tribunalul a constatat că ,în mod corect nu au fost avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât din conținutul adeverinței nu rezultă, care dintre veniturile menționate la coloană 3 din adeverința ( fila 51) reprezintă ajutoare materiale și care reprezintă adaosuri salariale, cele două categorii de venituri suplimentare nefiind menționate defalcat.
Adeverința susmenționată evidențiază “alte venituri lunare” realizate de către contestator în intervalul 1991-2001, fără a se specifica cât din aceste alte venituri reprezintă ajutoare materiale și cât reprezintă adaosuri salariale.
Față de forma în care a fost eliberată adeverința și față de neindicarea în concret a sumelor ce reprezintă ajutoare materiale sau adaosuri salariale, prima instanță s-a aflat în imposibilitatea de a verifica dacă această adeverință conține date sau elemente noi decât cele utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie, context în care nu a putut să aprecieze asupra temeiniciei pretențiilor reclamantului și asupra aspectului dacă acesta este îndreptățit față de dovedirea unor date și elemente care nu au fost anterior avute în vedere la stabilirea pensiei să beneficieze de modificarea la cerere a drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensionare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, reclamantul D. P., criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt, reclamantul a formulat la data de 02.08.2013 o acțiune prin care urmărea, în contradictoriu cu pârâta-intimată, obligarea acesteia la anularea Hotărârii nr. 5070/25.06.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații și implicit a deciziei nr._ privind respingerea cererii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, emisă de C. locală de P. Sector 3; emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în calcul a tuturor sumelor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale; plata diferențelor rezultate, de la momentul inițial al pensionării; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Anterior celor de mai sus, situația a evoluat astfel:
La data de 08.05. 2013, pârâta i-a comunicat reclamantului decizia nr._ privind respingerea cererii de recalculare a pensiei pentru limităde vârstă, conform adeverinței nr.5944/19.02.2013 eliberată de Transelectrica SA, pe motivul că nu sunt îndeplinite prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 și anexa 15, cap.VI din Hotărârea 257/2011.
În termenul prevăzut de lege, reclamantul a contestat această decizie la Comisia Centrală de Contestații, care a emis Hotărârea nr. 5070/25.06.2013, în care se mențin cele invocate de C. locală de pensii Sector 3.
În susținerea acțiunii, reclamantul a administrat înscrisuri, probe din care a reieșit, fără putință de tăgadă că, sumele în cauză au fost plătite din fondul de salarii, s-a plătit contribuția de asigurări sociale pentru ele și în consecință, conform principiului contributivității din Legea nr.263/2010, trebuiau luate în calcul la stabilirea pensiei.
Cu toată această stare de fapt și de drept arătată mai sus, dovedită de reclamant prin probele administrate,prima instanță a respins acțiunea, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada clară a naturii drepturilor.
Consideră apelantul că, veniturile suplimentare pentru care s-a plătit contribuție de asigurări sociale, trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000(incidentă la momentul realizării veniturilor în cauză):" sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000 (incidentă la momentul realizării veniturilor în cauză), este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii păstrează același principiu, stipulând la art.2 c): “principiul contributivității, conform căreia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, Legea nr. 263/2010 instituie: principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
În situația în care nu s-ar lua în calcul toate sumele reprezentând venit, pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, s-ar crea o situație diferențiată și inechitabilă între persoanele asigurate pe bază de declarații, cărora li se ia în considerare tot venitul realizat și persoanele a căror contribuție a fost plătită de angajator, dar prin diverse acte administrative li se limitează accesul la drepturile integrale, excluzând de la calculul pensiei sume pentru care s-a plătit o contribuție perfect valabilă.
Mai mult, în cuprinsul ei, Legea nr.263/2010 stipulează că: "drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ cu îndeplinirea obligațiilor", în această situație este evident că, odată plătite integral contribuțiile obligatorii veniturile la care acestea au fost calculate, trebuie luate în calcul pentru drepturile de pensie.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile de apel nu subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză art. 2 lit. c) ,art. 96,art.165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011, de punere în aplicare a Legii 263/2010.
Curtea constată că cererea de recalculare a drepturilor de pensie formulată de reclamant privind valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 5944/19.02.2013 emisă de Transelectrica SA. este neîntemeiată, în mod legal tribunalul neluând în considerare aceste venituri.
În consecință, este necesar, raportat la criticile invocate, instanța de control judiciar să analizeze și să se pronunțe dacă veniturile respective trebuiau sau nu să fie incluse în calculul pensiei.
Or, din acest punct de vedere se vor analiza atât prevederile legale aplicabile categoriei de venituri atestate de înscrisul sus precizat, prevederile legale referitoare la modalitatea de determinare a punctajului mediu anual cât și mențiunile din această adeverință.
Înscrisul sus precizat nu poate fi valorificat în forma în care a fost întocmită și eliberată de angajator,cum legal a statuat tribunalul.
Art. 95 din Legea nr. 19/2000 conținea reguli de stabilire a punctajului anual al salariaților arătând în cuprinsul alin. 1 că acesta se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Aceleași reguli au fost preluate la art. 96 din Legea nr. 263/2010, care guvernează cererea de recalculare.
În privința perioadelor anterioare intrării sale în vigoare, Legea nr. 263/2010 conține dispoziții tranzitorii speciale, arătând în cuprinsul art. 165 alin.(1) că: "La determinarea punctajelor anuale, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991".
Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: "La determinarea punctajelor anuale ... se au în vedere și sporurile ce caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare”.
Raportat la dispozițiile normative incidente în cauză sus menționate,teza susținută de către apelant privind luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.5944/19.02.2013 eliberată de Transelectrica SA, ar însemna o încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Referitor la valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.5944/19.02.2013 eliberată de Transelectrica SA, trebuie arătat că aceasta atestă ajutoare materiale sau adaosuri salariale încasate de apelantul-reclamant în intervalul 11.09._03.
Față de conținutul clar de redactare al normei legale precitate art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, concluzia care se impune este aceea că pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 pot fi avute în vedere la determinarea drepturilor de pensie doar „salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă” al intimatului-reclamant, iar nu venituri menționate în adeverințe de tipul adeverinței nr.5944/19.02.2013 eliberată de Transelectrica SA.
Se impune a se avea în vedere că art. 165 nu încalcă textul legal ce instituie principiul contributivității (art. 2 lit. c din legea nr. 263/2010), ci pur și simplu, fiind o normă juridică specială, derogă de la acest principiu, potrivit regulii exprimată în adagiul latin „specialiageneralibusderogant”.
Nu trebuie neglijat că sus precizată, evidențiază ajutoare materiale sau adaosuri salariale încasate de apelantul-reclamant în intervalul 11.09._03,fără a se putea verifica din ce se compune în mod concret venitul lunar realizat de salariat,respectiv cât din salariul de încadrare reprezintă salariu tarifar de încadrare și cât sporuri și alte adaosuri, în condițiile în care,potrivit art. 96 din Legea nr. 263/2010:”punctajul mediu anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”, astfel încât, în lipsa defalcării,atât pârâta,cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință, dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat.
Totodată ,acest calcul nu se efectuează pentru toate perioadele în funcție de salariile brute, ci potrivit art.165 din Legea nr. 263/2010 până la . Legii nr. 19/2000: ”La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
Față de forma în care a fost eliberată adeverința sus precizată, instanța era în imposibilitate de a verifica dacă conține date sau elemente noi decât cele utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie.
Trebuie evidențiat și faptul că respectivele venituri nu fac parte din categoria sporurilor salariale, astfel că în cazul lor nu sunt aplicabile dispozițiile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care reglementează ipoteza „sporurilor cu caracter permanent” ce pot fi „dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant D. P., având CNP_, cu domiciliul în București, . A, ., etaj 1, ., împotriva sentinței civile nr.8080 din data de 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, și C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având CF_, cu sediul în București, sector 3, Calea V., nr. 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact.N.V./5 ex./11.05.2015
Jud.fond: T. A. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1710/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1495/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
