Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 942/122/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7190/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.112
Ședința publică din data de 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G. împotriva sentinței civile nr.399/AS din data de 25.06.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. N. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant S. N., personal și asistat de avocat V. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, atașată la fila 27 a dosarului de apel, lipsă fiind apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Având cuvântul, intimatul-reclamant S. N., prin avocat, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că, prima instanță în mod corect a reținut incidența dispozițiilor art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 potrivit cărora adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II.-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001. Ori, acordarea grupei de muncă este un atribut exclusiv al unității angajatoare a cărei conducere avea obligația împreună cu sindicatele să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupe superioare de muncă. Față de acest aspect, C. Județeană de Pensii G. nu poate să cenzureze hotărârile Consiliului de Administrație al angajatorului.
În final, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.399/AS din data de 25.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Civilă, a admis cererea formulată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâta C. T. de Pensii G.; a anulează decizia nr.R –_/24.07.2013, emisă de C. T. de Pensii G. și Hotărârea nr.6807/27.01.2014, emisă de C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații; a obligat pârâta C. T. de Pensii G. să emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a perioadei 06.04.1976 – 01.04.1991 ca activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă așa cum rezultă din adeverința nr.4263/03.09.2013, eliberată de S.C. Conpreciv S.A. prin lichidator S.C. Activ Lichidator IPURL, precum și să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamantul S. N., prin cererea nr._ din data de 04.06.2013 a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.263/2010, prezentând și adeverința nr.4263/03.09.2013 emisă de S.C. Conpreciv S.A. prin S.C. Activ Lichidator IPURL privind încadrarea în grupa a II a de muncă.
Potrivit art.52 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de lege”.
Persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite, condiții speciale și/sau alte condiții de muncă, potrivit art.55 din același act normativ, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, în funcție de numărul de ani de stagiu de cotizare realizați în astfel de condiții de muncă.
Pârâta C. T. de Pensii G. prin decizia nr.R –_ din 24.07.2013 a respins cererea reclamantului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă,motivat de faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art.52 din Legea nr.263/2010 în sensul că, vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar perioada 06.04.1976 – 01.04.1991 nu a fost valorificată în grupa a II a de muncă, deoarece funcțiile de revizor tehnic, șef garaj și șef coloană nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Din conținutul acesteia rezultă că reclamantul este născut la data de 25.01.1951, astfel încât la data solicitării acesta avea vârsta de 62 ani 4 luni, vârsta standard de pensionare luată în considerare fiind de 64 ani, iar stagiul complet de cotizare fiind de 35 ani, în timp ce stagiul de cotizare realizat efectiv de reclamant a fost de 39, ani 9 luni, 1 zi.
Odată cu cererea de pensionare, reclamantul a depus și adeverința nr.4263/03.09.2013 eliberată S.C. Conpreciv S.A. prin lichidatorul S.C. Activ Lichidator IPURL, din care rezultă că în perioada 06.04.1976 – 01.04.1991 a desfășurat activitate ce se încadrează, conform H.G. nr.1223/1990, în grupa a II-a de muncă.
Din datele înscrise în carnetul său de muncă, reclamantul a îndeplinit în această perioadă funcțiile de „impiegat mișcare”, „conducător auto”, „revizor tehnic”, „șef coloană”, „șef garaj” și „dispecer” la Întreprinderea de Construcții din Prefabricate București.
Pârâta C. T. de Pensii G. a exclus această perioadă (06.04.1976 – 01.04.1991), în care reclamantul a deținut funcțiile de „impiegat mișcare”, „conducător auto”, „revizor tehnic”, „șef coloană”, „șef garaj” și „dispecer”, considerând că acestea nu se încadrează în grupa a II-a de muncă. Excluzând această perioadă, pârâta C. de Pensii nu a reținut că reclamantul a realizat stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă și a constatat că vârsta la data solicitării înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activități din construcții - montaj este reglementată de H.G. nr.1223/1990. Potrivit art.1 din acest act normativ „personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții – montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile – șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969”.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în această grupă se face, potrivit alin.2, de către „consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”. În speța de față,prima instanță a constatat că în aplicarea prevederilor H.G. nr.1223/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă reprezintă un atribut exclusiv al conducerii unității angajatoare și sindicat, pârâta având doar de verificat dacă în raport de înscrierile făcute în carnetul de muncă, sau dovedite cu adeverințe, reclamantul îndeplinește sau nu condițiile de vârstă pentru pensionare.
Tribunalul a constatat că prin Dispoziția nr.158 din 28.12.1990 Consiliul de Administrație al ICPB și Consiliul Sindicatului ICPB au hotărât încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării a personalului, meseriilor și funcțiilor, printre acestea regăsindu-se și funcțiile de șofer, șef coloană și șef garaj.
Mai mult în adeverința nr.4263/03.09.2013 se arată că temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă HG nr.1223/1990, Ordinul nr.50/1990 și Decizia Conpreciv S.A. nr.158/28.12.1990.
Simpla contestare a mențiunilor cuprinse în adeverința nr.4263/03.09.2013 nu este suficientă prin ea însăși să răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate, singura modalitate de înlăturare a acestor înscrisuri fiind declararea lor ca false în urma unui proces penal.
Astfel, în condițiile în care pârâta nu are prerogativa de a cenzura adeverințele eliberate de angajatori sau mențiunile efectuate în carnetul de muncă, iar o procedură de anulare a acestora în cauză nu a fost inițiată, acestea fac dovada deplină asupra perioadelor lucrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a.
Adeverința nr.4263/03.09.2013 atestă încadrarea de către conducerea societății angajatoare a activităților prestate de reclamant în această categorie, pârâta neavând abilitatea legală de a cenzura mențiunile cuprinse în adeverința eliberată de angajator cu respectarea condițiilor legale.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea, a anulat decizia nr.R –_/24.07.2013 emisă de C. T. de Pensii G. și Hotărârea nr.6807/27.01.2014, emisă de C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații.
A obligat pârâta C. T. de Pensii G. să emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a perioadei 06.04.1976 – 01.04.1991 ca activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă așa cum rezultă din adeverința nr. 4263/03.09.2013 eliberată de S.C. Conpreciv S.A. prin lichidator S.C. Activ Lichidator IPURL.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, reținându-se culpa procesuală a pârâtei care a determinat efectuarea acestor cheltuieli de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, pârâta C. T. de Pensii G., criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că, prin decizia nr.R -_/24.07.2013 reclamantului i s-a respins cererea privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu a îndeplinit condiția privind vârsta standard de pensionare, de 65 ani, vârsta acestuia la data solicitării fiind de numai 62 ani și 4 luni.
Consideră întemeiată Decizia nr.R -_, dar și Hotărârea nr.6807/27.01.2014, având în vedere că în această perioadă reclamantul a avut și funcția de șef coloană, șef garaj, dispecer, revizor
tehnic, impiegat mișcare, conducător auto, ori acestea nu sunt funcții care pot fi încadrate în grupa II de muncă în conformitate cu H.G. nr.1223/1990 privind încadrarea în grupa II de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activități din construcții montaj, coroborate cu prevederile Ordinului nr.50/1990.
Astfel, H.G. 1223/1990 se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care, prin natura sarcinilor de serviciu, și-a desfășurat activitatea în condiții grele de munca datorită lucrului în aer liber, sub influența permanentă a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambient, lucru în general la înălțimi mări, sub nivelul solului, în săpături deschise, sau în subteran, efort fizic mare, deci activitățile reclamantului nu s-au desfășurat în aceleași condiții cu personalul muncitor în condiții de șantier, deci, instituția apelantă a sesizat faptul că nu toate funcțiile pe care le-a deținut reclamantul se încadrează în actul normativ sus precizat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile exprimate în cuprinsul apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis pretențiile privind anularea deciziei nr.R –_/24.07.2013, emisă de C. T. de Pensii G. și Hotărârea nr.6807/27.01.2014, emisă de C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații; a obligării pârâtei C. T. de Pensii G. să emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a perioadei 06.04.1976 – 01.04.1991 ca activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă așa cum rezultă din adeverința nr.4263/03.09.2013, eliberată de S.C. Conpreciv S.A. prin lichidator S.C. Activ Lichidator IPURL.
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, „adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
Adeverința în discuție respectă întrutotul prevederile cuprinse în Anexa nr. 14 a HGR nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexă care reglementează forma și conținutul pe care trebuie să le aibă adeverințele emise conform art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Ca atare, nu există nici un temei pentru ca documentul respectiv să nu poată fi valorificat în sensul solicitat de intimatul -reclamantâ.
Adeverința nr.4263/03.09.2013, eliberată de S.C. Conpreciv S.A. prin lichidator S.C. Activ Lichidator IPURL atestă faptul că încadrarea în grupa a II-a de muncă a autorului cererii de chemare în judecată s-a făcut în temeiul HGR nr. 1223/1990.
În conformitate cu art. 1 din acest act normativ, „personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969”.
Ipoteza prevăzută de această normă juridică este aplicabilă intimatului-reclamant.
Mai mult, trebuie avută în vedere și împrejurarea că mențiunile cuprinse în adeverința amintită sunt confirmate de înscrierile de la poziția nr. 7-25 din carnetul de muncă al reclamantului-intimat (a se vedea fila 25-27 dosar fond).
Or, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990: „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca…”.
Așa fiind, criticile invocate în apel apare ca neîntemeiate.
În raport de toate cele ce preced, Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 482 Cod Procedură Civilă, Curtea va face aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 451-453 din același cod și va obliga apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimat,în apel către intimată, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat conform chitanței nr.24 din data de 16.10.2014 emisă de Cabinet de avocat V. M.,anexată la fila 28 dosar C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C. T. DE PENSII G., având cod fiscal_, cu sediul în G., . G., împotriva sentinței civile nr.399/AS din data de 25.06.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. N., având CNP_, cu domiciliul în satul Crevedia M., . G. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Obligă apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./28.01.2015
Jud.fond: M. Z. U.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 959/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
