Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 60574/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6555/2014)
DECIZIE Nr. 35/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-contestatoare N. G. împotriva sentinței civile nr. 6178/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a formulat întâmpinare, transmisă prin fax la data de 12.12.2014 și 17.12.2014, originalul fiind transmis prin poștă și înregistrat la data de 23.12.2014, după care:
Curtea procedează la identificarea recurentei, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 96 Cod procedură civilă, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de intimată către recurentă.
Recurenta, față de întâmpinarea comunicată la acest termen, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare, precizând că nu se impune nici lăsarea cauzei la a doua strigare.
Curtea ia act de precizările recurentei.
Recurenta depune la dosarul cauzei procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 22.08.2014, din care rezultă că nu s-a pus în executare decizia civilă nr. 3609/2011, în dovedirea relei credințe a intimatei.
Curtea ia act de înscrisul depus la dosar, precizând că acesta nu poate constitui în sine o probă in cauza de față.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei în susținerea recursului.
Recurenta, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expertiză efectuată în faza de fond a judecății.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6178/ 27.05.2014, pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatoarea N. G., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI;A fost anulată decizia nr._/15.11.2010 emisă de C. de P. Sector 5;A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de revizuire în care la determinarea punctajului mediu anual să valorifice și sporul de vechime de conform adeverinței nr._ emisă de C.N.C.F. – CFR – S.A. Sucursala Regionala CF G., începând cu data de 02.04.2009;A fost respinsă acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată;A fost obligată intimata la plata sumei de 300 lei către contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin decizia nr._ din 22.07.2009 emisă de C. de P. Sector 5, depusă, în copie, la fila nr. 21 din dosarul inițial, contestatoarei i s-a acordat pensie pentru limita de vârstă, începând cu data de 02.04.2009, în baza numărului puncte realizate de 41,_, punctajul mediu anual 1,_ din care, maj. OUG 209/2008 de 0,_.
Prin decizia nr._ din 22.01.2010 emisă de C. de P. Sector 5, depusă, în copie, la fila nr. 20 din dosarul inițial, decizia inițială a fost revizuită, începând cu data de 02.04.2009, fiind stabilit număr puncte realizate 40,_, punctajul mediu anual 1,_ din care, maj. OUG 209/2008 de 0,_ și s-a constituit un debit în sumă de 42 RON reprezentând pensii încasate necuvenit în perioada 02.04._10, ca urmare a revizuirii deciziei.
Prin decizia nr._ din 22.01.2010/15 nov. 2010 emisă de C. de P. Sector 5, depusă, în copie, la fila nr. 19 din dosarul inițial, decizia inițială a fost revizuită, începând cu data de 02.04.2009, fiind stabilit număr puncte realizate 40,_, punctajul mediu anual 1,_ din care, maj. OUG 209/2008 de 0,_.
Prin decizia civilă nr. 3609/01 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, depusă, în copie, la filele nr. 29-32 din dosarul inițial, a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8486 din data de 17.11.2010 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2009, modificată în parte sentința atacată în sensul că a fost obligată pârâta să emită o decizie de pensionare pentru munca depusă și limita de vârstă în care să valorifice și sporul de vechime în muncă prevăzut de adeverința nr._ emisă de CNCF – CFR SA –Sucursala Regională CF G., începând cu 02.04.2009, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Tribunalul a făcut precizarea că, în raport de împrejurarea că decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă în baza Legii nr. 19/2000, acest act normativ prezintă relevanță în cauză pentru analizarea deciziei contestate în prezenta cauză, deoarece a fost în vigoare la data de la care i s-au revizuit drepturile de pensie prin decizia contestată în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei, în sensul că salariile îi sunt eronat luate în calcul, Tribunalul a considerat că această susținere nu este întemeiată deoarece este o susținere generică nefiind particularizată.
Tribunalul a făcut precizarea că deși în raportul de expertiză efectuat în cauză a fost menționat un alt punctaj mediu anual, decât cel menționat în decizia contestată în prezenta cauză, totuși acesta nu poate fi reținut la pronunțarea sentinței, deoarece la determinarea lui s-au avut în vedere și adeverințe ce au fost emise după data emiterii deciziei contestate în prezenta cauză, împrejurare care rezultă din cuprinsul raportului de expertiză în care expertul a enumerat, printre documentele care s-au luat în calcul pentru calcularea drepturilor de pensie, și adeverința_, adev.s726/_, adeverința s726/_, după cum rezultă din mențiunile de la fila nr. 75 din dosar.
Cum legalitatea și temeinicia deciziei contestate se analizează prin raportare la înscrisurile pe care intimata le avea la dispoziție la data emiterii actului contestat, este evident faptul că datele menționate în adeverințele emise ulterior deciziei contestate nu pot fi avute în vedere la analizarea corectitudinii punctajului mediu anual determinat prin decizia contestată în prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea referitoare la valorificarea indexărilor și compensărilor acordate de lege în perioada 1990-1998 precizate în mod expres în carnetul de muncă, Tribunalul a reținut că nici aceasta nu este întemeiată având în vedere ceea ce rezultă din coroborarea datelor menționate în anexa deciziei cuprinzând date privitoare la activitatea în muncă, depusă, în copie, la filele nr. 114-119 din dosarul inițial, cu cele din carnetul de muncă, depus, în copie, la filele nr. 33-52 din dosarul inițial, referitor la valoarea sumelor indicate la rubrica suma contributivă din anexa deciziei cuprinzând date privitoare la activitatea în muncă, depusă, în copie, la filele nr. 114-119 din dosarul inițial.
În ceea ce privește faptul că sporul de vechime de 21% nu este preluat conform adeverinței din 01.03.1990, Tribunalul a considerat că, sub acest aspect, critica pe care contestatoarea a formulat-o împotriva deciziei contestată în prezenta cauză este întemeiată, sub aspectul faptului că intimata nu a făcut dovada că la emiterea deciziei contestată în prezenta cauză, la determinarea punctajului mediu anual, ar fi valorificat și sporul de vechime conform adeverinței nr._ emisă de C.N.C.F. – CFR – S.A. Sucursala Regionala CF G., începând cu data de 02.04.2009.
Or, prin decizia civilă nr. 3609/01 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, depusă, în copie, la filele nr. 29-32 din dosarul inițial, a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8486 din data de 17.11.2010 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2009, modificată în parte sentința atacată în sensul că a fost obligată pârâta să emită o decizie de pensionare pentru munca depusă și limita de vârstă în care să valorifice și sporul de vechime în muncă prevăzut de adeverința nr._ emisă de CNCF – CFR SA –Sucursala Regională CF G., începând cu 02.04.2009, situație în care intimata trebuie să procedeze în consecință, câtă vreme drepturile de pensie din decizia a cărei anulare se solicită în prezenta cauză au fost revizuite tot cu data de 02.04.2009.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr._/15.11.2010 emisă de C. de P. Sector 5 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de revizuire în care la determinarea punctajului mediu anual să valorifice și sporul de vechime de conform adeverinței nr._ emisă de C.N.C.F. – CFR – S.A. Sucursala Regionala CF G., începând cu data de 02.04.2009.
În ceea ce privește faptul că în lunile iunie iulie 1993 este preluat salariul de încadrare,Tribunalul a reținut că din coroborarea datelor menționate în anexa deciziei cuprinzând date privitoare la activitatea în muncă, depusă, în copie, la filele nr. 114-119 din dosarul inițial, cu cele din carnetul de muncă, depus, în copie, la filele nr. 33-52 din dosarul inițial, rezultă valorificarea salariilor și sporurilor indicate la pozițiile nr. 47-48 din carnetul de muncă, depus, în copie, la filele nr. 33-52 din dosarul inițial.
În ceea ce privește susținerea conform căreia punctajul anului 2008 este greșit calculat, aceasta la rândul ei este o susținere generică și, mai mult decât atât, din anexa deciziei cuprinzând punctajul anual, depusă, în copie, la fila nr. 120 din dosarul inițial, rezultă că în anul 2008 total puncte este de 1,_, iar din anexa raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă total puncte realizate în anul 2008, de 1,_(fila nr. 97 din dosar), situație în care nu se poate considera că, prin decizia contestată în prezenta cauză, contestatoarea ar fi fost prejudiciată în calculul pensiei.
În ceea ce privește critica referitoare la modul de calcul al punctajelor anuale din perioada 1.01._93, Tribunalul a reținut că aceasta subzistă doar din perspectiva faptului că nu a fost valorificat corespunzător sporul de vechime de 21% din adeverința nr._ emisă de C.N.C.F. – CFR – S.A. Sucursala Regionala CF G., depusă, în copie, la fila nr. 189 din dosarul inițial, însă nu și din perspectiva adeverințelor emise în anul 2013, care nu pot fi avute în vedere la soluționarea contestației, în considerarea motivelor ce au fost expuse în prezentele considerente referitoare la data emiterii adeverințelor.
Referitor la critica privind calcularea eronată a punctajul determinat conform art. 165 din Legea 19/2000, Tribunalul a reținut, din anexa deciziei cuprinzând punctajul anual, depusă, în copie, la fila nr. 121 din dosarul inițial, că, la calculul pensiei, s-a făcut aplicarea art. 165 din Legea nr. 19/2000, fiind evidențiate puncte pentru pensia suplimentară.
Referitor la critica privind calcularea eronată a punctajului determinat conform OUG 209/2008, Tribunalul a reținut, din aceeași anexă a deciziei cuprinzând punctajul anual, depusă, în copie, la fila nr. 121 din dosarul inițial, că în calculul pensiei s-a făcut aplicarea OUG nr. 209/2008, fiind evidențiate puncte acordate conf. OUG nr. 209/2008.
Ca atare, nici sub acest aspecte acțiunea nu este întemeiată.
În acest context, Tribunalul a considerat necesar să mai facă și precizarea că, în condițiile în care urmare, obligării intimatei să emită o nouă decizie de revizuire în care la determinarea punctajului mediu anual să valorifice și sporul de vechime de conform adeverinței nr._ emisă de C.N.C.F. – CFR – S.A. Sucursala Regionala CF G., începând cu data de 02.04.2009, așadar în cazul în care se modifică valoarea punctajelor medii anuale și în condițiile în care pentru respectiva perioadă s-a contribuit la fondul pentru pensia suplimentară și s-au realizat stagii în grupa I sau II de muncă, este evident faptul că obligația de recalculare o include și pe cea de aplicare a art. 165 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 209/2008.
În ceea ce privește cererea referitoare la plata daunelor morale în sumă de_ lei, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, în considerarea faptului că, în speță, nu sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii intimatei, în sensul dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, în forma în vigoare la data sesizării instanței, câtă vreme emiterea deciziilor de pensionare este atribuția acesteia, faptul revizuirii drepturilor de pensie a fost reglementat prin dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data de la care i s-au revizuit drepturile de pensie prin decizia contestată în prezenta cauză, situație în care nu se poate considera că fapta intimatei ar avea caracterul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale.
De asemenea, nu se poate considera nici că existența erorii în decizia contestată în prezenta cauză, care va genera admiterea în parte a acțiunii, ar fi de natură să producă prejudiciile pe care contestatoarea le-a invocat în susținerea acestui capăt de cerere, și nici nu rezultă că ar exista vreo legătură de cauzalitate între fapta intimatei și prejudiciul moral invocat de contestatoare.
Tribunalul a mai făcut precizarea că se pronunță în raport de limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, conform art. 129 alin.6 Cod de procedură civilă, situație în care deși, prin cererea de probe, depusă la dosar la data de 30.01.2012, contestatoarea a solicitat ca obiectiv al expertizei și diferența între pensia pe care ar fi trebuit să o primească și pensia pe care a primit-o lunar, actualizată la data plății efective, totuși câtă vreme aceasta nu a reprezentat un capăt de cerere în sine în cererea de chemare în judecată, Tribunalul nu este investit cu soluționarea acestuia.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 300 lei către contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând parte din onorariu de expert conform chitanței de la dosar, ca urmare a faptului că acțiunea a fost admisă doar în parte, situație în care cheltuielile de judecată i se cuvin contestatoarei în limita părții de acțiune care a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, contestatoarea N. G., întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 alin. 1 pct. 5, 6, 7, 8 ,9 C., art.3041 și 305 Codul de procedură civilă.
In motivarea cererii de recurs se arată că prin decizia nr._/22.07.2009 i s-a stabilit o pensie in cuantum de 1347 lei ca urmare a solicitării sale de încetare a activității începând cu data de 02.04.2009.
In data de 22.01.2010 C. de pensii Sector 5 București emite o alta decizie cu același nr._/22.01.2010 si care conține cuantumul pensiei de 1335 lei începând tot cu data de 02.04 2009;
Pentru diferența primita in plus "se constituie un debit in suma de 42 ron reprezentând pensie încasata necuvenit in perioada 02.04._10 ca urmare a revizuirii deciziei conform art. 187 din Legea 19/2000. ”
Această decizie a fost contestata de recurentă, instanța de fond conexând dosarul ce a făcut obiectul privind contestația deciziei de pensionare nr._/22.07.2009 cu dosarul ce a făcut obiectul contestației deciziei de pensionare nr._/22.01.2010.
Curtea de Apel București prin Decizia Civila nr.3609/01.06.2011 din dosarul nr._/3/2009a admis recursul recurentei si a obligat intimata C. de P. a Municipiului București sa emită o noua decizie de pensionare pentru limita de vârsta unde sa fie luat in calcul si adeverința nr._, calcul făcut începând cu 02.04.2009.Aceasta decizie a Curții de Apel București nu a fost executata nici pana la aceasta data de parata,cu toate ca s-a format in data de 08.08.2011 dosarul nr. 1561/2011 la Biroul de Executori Judecătorești Asociați D. Gont, L. Gont si M. P..
In data de 15.11.2010 C. de P. a Municipiului București emite Decizia nr._/15.11 /2010 privind revizuirea deciziei inițiale de acordare a pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta prin care i se stabilește o pensie in cuantum de 1335 lei.
Această decizie este contestata de recurentă si pentru care instanța de fond prin Sentința civila nr. 2479/15.03.2012 a respins acțiunea .Curtea de Apel București a admis recursul recurentei iar prin Decizia civila nr. 1562/2013 a casat sentința atacata si a trimis cauza spre rejudecare
In rejudecare a solicitat preschimbarea termenului de judecată insă cererea i s-a respins in mod nejustificat de către un judecător a cărei atitudine a fost răzbunătoare .
La termenul de probe instanța de judecata a dispus din oficiu expertiza contabila,motivând ca este dispoziția instanței superioare.
În data de 04.03.2014 este depus raportul de expertiza financiar contabila,semnat si de expertul parte, in raport cu care nu s-au formulat nici un fel de obiecțiuni din partea părților.
Instanța de judecata solicita lămuriri expertului contabil, respectiv sa precizeze daca veniturile brute evidențiate in aceste adeverințe din 2013 la care se face referire in raportul de expertiza se regăsesc evidențiate si in adeverințele care existau in dosarul de pensionare la momentul emiterii deciziei contestate si sa individualizeze.
Expertul contabil răspunde instanței de judecata pentru termenul de 27.05.2014:Toate înscrisurile au fost admise de instanța de judecata pentru a fi luate in calcul in momentul comunicării adresei către recurentă;
Expertul contabil este obligat sa i-a in calcul toate înscrisurile care conduc la stabilirea unui punct de pensie real si legal așa cum sunt ele precizate in carnetul de munca in adeverințele emise de unitatea unde contestatoarea si-a desfășurat activitatea.
Adeverințelenr._ si_ emise de Regionala CF G. concentrează indexările, compensațiile acordate,sporul de vechime, spor de munca feroviara,spor de noapte așa cum ele au fost precizate in adeverințele emise anterior stabilind salariile brute pentru care unitatea angajatoare a calculat, reținut si virat asigurărilor sociale.
Adeverințele si carnetul de munca conțin procente care trebuiesc luate in calcul pentru stabilirea sporului de vechime, spor de noapte, spor de munca grea, indexări si compensații, stabilind salariul brut realizat.
In urma calculului, salariile brute realizate de contestatoare conform adeverințelor din 2013 sunt mai mici fata de salariile brute realizate de contestatoare conform carnetului de munca si al adeverințelor emise in 2009. Raportul de expertiza conține salariile brute pentru care angajatorul a calculate, reținut si achitat toate taxele către asigurările sociale.
Expertulcontabil a precizat de asemene ca in calcul a avut in vedere si listele de plata in baza cărora s-au emis adeverințele, un punct de pensie realizat fără sa existe dovada achitării obligațiilor impuse de lege nu poate conduce decât la încălcarea legii".
Instanța de judecata nu tine cont de aceasta expertiza contabila, nu tine cont de părerea expertului contabil si a expertului parte, doi profesioniști in materie care prin calcul au dovedit care este punctul de pensie real de 2,_ punct de pensie care a stat la baza stabilirii pensiei la data de 02.04.2009 ,o pensie bruta in cuantum de 1459 lei, pensie de care recurenta ar fi avut dreptul.
Recurenta critică Sentința civila 6178/2014 pentru netemeinicie si nelegalitate, întreaga motivare a hotărârii nu este altceva decât o contrazicere si o comparative intre calculul Case de P. a Municipiului București si Raportul de expertiza contabila ce a fost întocmit in prezenta cauza.
Privind primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5"când prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2" .
Sentința este netemeinica si nelegala având in vedere dispozițiile art. 261 alin 5 Codul de procedură civilă, care reglementează care anume sunt considerentele, respective motivele de fapt si de drept care au formulat convingerea instanțe.
Acestea sunt elementele silogismului judiciar, premisele de fapt si de drept,care conduc instanța la soluția litigiului cuprins in dispozitiv,rezultatul logic fiind acela ca intre aceste considerente si dispozitiv trebuie sa fie deplina concordanta sub aspectul înțelegerii, iar lipsa de concordanta sau in condițiile legii inexistenta motivării,atrage după sine casarea hotărârii.
In esența motivarea trebuie sa fie pertinenta,completa, întemeiata, omogena, concreta,convingătoare si accesibila si așa cum a mai precizat, in deplina concordanta cu dispozitivul care,de asemenea este si el indicat expres de art. 261 pct. 6 Codul de procedură civilă.
Conform disp.art.315 alin. l Cod procedură civila, hotărârile instanței de casare asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Instanța de fond nu a făcut altceva decât sa admită probe de care sa se folosească in motivarea soluției pe care a dat-o, soluție care încă de la începutul procesului a gândit-o.
Potrivit art.6 alin. l din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta si imparțiala instituita de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil.
Încălcând aceste dispoziții, tribunalul a procedat la darea unei hotărâri pe care nu numai ca nu a motivat-o, limitându-se la a copia pagini întregi din decizia de casare, pentru ca ulterior pe acestea sa le mai menționeze o data, fără nicio legătură logica cu soluția pronunțata si cu problemele de drept cu a căror soluționare concreta fusese obligat prin decizia de casare, dar a procedat si la darea unei soluții opuse, unei probleme de drept care fusese deja dezlegata prin decizia de casare si care trebuia preluata ca atare, conform art. 315 alin. l Cod proc. civila, vătămând totodată, în mod grav, si dreptul părților la un proces echitabil.
In concluzie solicită să se constate ca instanța de fond a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 pct. 2 C. pr. civila
Privind cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6"daca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut" Așa cum rezulta din soluția instanței de judecata in mod greșit instanța de judecata obliga intimata la valorificarea in mod expres numai a adeverinței nr._ emisa de CNCF-CFR SA - Sucursala Regionala CF G..
Prin pronunțarea data instanța de judecata îi anulează recurentei toate celelalte drepturi stabilite prin carnetul de munca si adeverințele existente la C. de P. a Municipiului București, înscrisuri care stau la baza calculului dreptului său la pensie, nefiind nici o solicitare din partea recurentei in sensul de a fi obligată intimata la valorificarea adeverinței nr._ .
Instanța de judecata trebuie sa se pronunțe asupra si in limitele pretențiilor deduse judecații, orice alta statuare contravine dispozițiilor imperative ale art. 129 alin (6) C. pr. Civila, instanța de judecata se pronunța pe o Decizie dintr-un alt dosar, 3609/01.06.2011 pronunțata de Curtea de Apel București dispunând o măsura care nu are legătură cu speța de fata, deci instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Privind cel de-al treilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7"când hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, așa cum a arătat mai sus instanța își motivează hotărârea pe fapte care nu au legătură cu speța de fata,ex fiind pronunțarea pe care o da in legătură stricta cu decizia nr. 3609/2011 din dosarul Curții de Apel București nr._/3/2009.
Este clar ca aceasta hotărâre este netemeinica in condițiile in care judecătorul își institute motivarea având la baza alte elemente si anume faptul ca adeverința nu a fost fructificata iar intimata nu a făcut dovada ca ar fi fost fructificata, cu toate ca nu exista nici o dovada ca si celelalte adeverințe si mențiuni din carnetul de munca au fost fructificate corect la fel si susținerile intimatei cum ca i-ar fi înapoiat recurentei niște sume de bani.
Mai mult decât atât nu exista nici o susținerea recurentei cum ca punctajul anului 2008 este greșit calculate in condițiile in care începând cu anul 2001 legea s-a schimbat iar C. de P. a Municipiului București are evidenta salariilor brute si a plații contribuțiilor către stat si nu se poate pune la îndoiala acest aspect. Instanța de judecata își motivează hotărârea prin comparație, raportul de expertiza financiar contabila întocmit de d-nul expert F. D. Ș. asistat de expertul parte d-nul B. F. cu calculul Case de P. a Municipiului București fără sa tina cont de problema de drept care fusese deja dezlegata prin decizia de casare si care trebuia preluata ca atare. Punctul de pensie trebuie sa conțină toate elementele (adeverințe si carnet de munca) care sa conducă pentru fiecare luna si an la un punctaj real corect si pentru care au fost achitate toate contribuțiile către stat.
Raportul de expertiza de care instanța de judecata nu dorește sa tina cont este întocmit pe calcule reale, adevărate, indexările si compensațiile făcând parte din acest calcul si care au fost aprobate la vremea respective in temeiul unor hotărâri de guvern.
In funcție disponibilitatea veniturilor societății aceste indexări si compensații au fost achitate către recurentă conform listele de plata existente in dosarul instanței si care dovedesc cu corectitudine ca la momentul respective nu toate sumele in procent de 10% sau sume fixe precizate in mod expres in carnetul de munca au fost acordate.
Instanța se contrazice si anume "situație in care nu se poate considera ca, prin decizia contestata in prezenta cauza,contestatoarea ar fi fost prejudiciata in calculul pensiei,soluția de obligare a intimatei sa i-a in calcul o adeverința o contrazice total."
Deci instanța in mod neadevărat face o prezentare in exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.Deci hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii.
Privind cel de-al patrulea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8"interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații,schimbarea naturii ori înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, prima instanța nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor deduse judecații iar ca măsura se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica corectitudinea stabilirii drepturilor de pensie ale recurentei.
Instanța de judecata a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al actului juridic, contestația formulate de recurentă, expertiza financiar contabila ignorând cu rea credința ceea ce o instanța de judecata superioara a constatat, dispunerea unei expertize contabile de către instanța de judecata nu dovedește faptul ca a respectat întocmai ceea ce normal, omenește si legal ar fi trebuit sa facă. Motivul nejustificat de a nu tine cont de o proba, raportul de expertiza, proba stabilita ca necesara si de instanța superioara pentru motive netemeinice si nelegale nu poate conduce decât la dorința sa de schimbare a înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic.
Intenționat instanta de judecata s-a folosit de acele doua adeverințe emise in anul 2013 iar răspunsul expertului contabil privitor la cele doua adeverințe nu poate fi decât concludent. Aceste adeverințe nu aduc salarii mai mari, nu aduc salarii pentru care nu as fi achitat contribuțiile către stat, nu modifica in plus punctul de pensie ci îl stabilește pe cel corect, motiv pentru care nici C. de P. a Municipiului București nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza contabila. Aceste doua adeverințe, emise întocmai după centralizatorul listelor de plata care se găsesc in dosarul instanței, admise ca probe de instanța de judecata si comunicate expertului contabil si care nu fac altceva decât sa stabilească in mod corect suma care a fost supusa dărilor către stat.
Raportul de expertiza ca si un act juridic se încearcă a fi schimbat de către instanța de judecata motivul care o determina sunt 2 adeverințe din 2013 si nu si adeverința Casei de P. a Municipiului București care este emisa tot in 2013 dar care toate dovedesc justețea actului juridic, raportul de expertiza.
Motivul contestației recurentei este tocmai stabilirea greșita a punctului de pensie si dovedit prin acest raport de expertiza cu care C. de P. a Municipiului București este de acord ,prin neformularea de obiecțiuni, ceea ce conduce la concluzia ca cele doua înscrisuri sunt admise de intimate pentru motivul ca nu dovedesc o situație noua ci din contra reglementează legalitatea situației de fapt stabilind si dovedind cu exactitate contribuția pe care recurenta a avut-o la sumele încasate.
Instanța de judecata nu a făcut altceva decât prin motivarea pe care a înțeles sa o facă pentru soluția data sa altereze actul juridic, asemenea interpretări nu-i sunt îngăduite judecătorului sau poate situația se datorează faptului ca recurenta a refuzat numirea unui expert contabil pe care l-ar fi dorit instanța de judecata, iar insistenta acesteia de alegere a unui număr din tabelul cu cei 10 experți pentru Tribunalul București sa efectueze expertize a condus si la aceasta soluție.
Privind cel de-al cincilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9"pronuntarea unei hotărâri lipsite de temei legal ori data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
Se susține in Sentința recurată: "tribunalul mai face precizarea ca se pronunța in raport de limitele investirii prin cererea de chemare in judecata, conform art. 129 alin 6 C. pr. civila, situație in care deși, prin cererea de probe, depusa la dosar ,la data de 30.01.2012, contestatoarea a solicitata ca obiectiv al expertizei si diferența intre pensia pe care ar fi trebuit sa o primească si pensia pe care a primit-o lunar, actualizarea la data plații efective, totuși câta vreme aceasta nu a reprezentat un capăt de cerere in sine, in cererea de chemare in judecata,Tribunalul nu este investit cu soluționarea acestuia".
In fata instanței de judecata care a dat aceasta hotărâre, nr. 6178/2014 s-a dispus de instanța de judecata efectuarea unei expertize financiar contabile cu obiectivele impuse de aceasta, iar recurenta a solicitat actualizarea sumelor iar prin încheierea din 04.03.2014, citează" se admite actualizarea sumelor având in vedere fila 187 din dosarul de fond si dispune suplimentarea obiectivului,pune in vedere expertului contabil sa efectueze actualizarea diferențelor in doua variante:Actualizarea sumelor cu indice de inflație si dobânda legala;Actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Deci instanța de judecata desemnata sa judece cauza de fata a fost legal investita prin admiterea probelor administrate.
Consideră ca acesta susținere a instanței de judecata privind actualizarea sumei in raport de pronunțarea data este in contradictoriu, una încearcă sa motiveze si altceva afirma in pronunțare.
Deci actualizarea diferențelor de sume este pusa in discuție in fata acestei instanțe de judecata si admisa de instanța de judecata. Legea stabilește clar momentul in care sunt administrate probele, iar cererile se formulează scris sau oral in fata instanței de judecata,care se pronunța asupra utilității lor.
Privind înscrisuri "_ și s726/_,s726/_ "pentru care instanța de judecata refuza sa ia in considerație raportul de expertiza (dar se folosește de acest raport de expertiza in motivarea sa) conțin sume realizate si încasate de recurentă pentru perioada 1974- 2009 perioada in care acesta și-a desfășurat activitatea.
Toate adeverințele emise in dosar (2009- 2013) nu conțin altceva decât activitatea sa pentru perioada 1974-2009 la fel si adeverința Casei de pensii conține salariile pentru perioada 2001-2009 sume care trebuiesc sa stea la baza calculului cuantumului pensiei sale.
Așa cum adeverința nr._/25.04.2013 emisa de C. de P. Direcția Economic, Stagii de Cotizare si Arhiva este considerate de instanța de judecata ca perfect valabila si legala si care a stat la baza raportului de expertiza pentru perioada calculate 2001-2009 si de care nu se face vorbire de loc consider ca si aceste adeverințe din 2013 sunt valabile si perfect legale.
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifara de încadrare au avut caracter permanent in perioada arătata fiind cumulate cu salariul individual brut si incluse alături de celelalte sporuri in baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cat si contribuția la fondul pentru pensia suplimentara.
Introducerea acestor sporuri in baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează in dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000 si aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma in care s-au realizat aceste venituri.
In conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete in baza înregistrărilor din carnetele de munca iar la alin. 2 se stipulează ca se au in vedere si sporurile înregistrate in carnetele de munca.
Aceasta nu înseamnă ca sporurile neînregistrate in carnetele de munca si care au intrat in bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate in considerare atâta vreme cat se face dovada existentei acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
In baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute in vedere la calcularea si aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale sa fie constituita si din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale sa nu se ia in considerare deoarece ar exista situația in care aceasta prestație nu ar fi proporționala cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
In concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede ca punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
In aplicare acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede ca punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" a lămurit sintagma venitul brut realizat lunar .
Privind diminuarea cheltuielilor de judecata, in speța onorariul de expert de la 750 lei la 300 lei consider ca este total nelegal in condițiile in care instanța din oficiu a dispus expertiza contabila, recurenta a fost obligată la plata sumei de 750 lei, deci nu este un onorariu negociat de aceasta care sa fie diminuat ci este un onorariu impus de o instanța de judecata care a fost încasat de expert pentru lucrarea pe care a făcut-o si nu s-a pus in discuție o diminuare a onorariului pentru un motiv anume.
Nu exista o modalitate de apreciere asupra diminuării sumei pentru lucrarea depusa Lucrările expertului contabil se afla in dosarul instanței de judecata, iar instanța de judecata nu are nici un temei legal in ceea ce privește diminuarea onorariului expertului contabil, mai mult decât atât nu a stabilit nici o vinovăție in sarcina recurentei care sa atragă o sancțiune procedurala.
In concluzie instanța de judecata aplica greșit legea ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice si nelegale.
Având in vedere situația prezentata solicită să fie admis recursul, să fie modificată Sentința civila nr. 6178/27.05.2014 in sensul admiterii contestației sale, admiterea raportului de expertiza așa cum a fost el întocmit cu actualizarea diferenței intre suma primita si cea calculate de expertul contabil cu indicele de inflație si dobânda legala si să fie obligată C. de P. a Municipiului București sa emită o noua decizie de pensionare care sa conțină ca punctaj 2,_ si o pensie de 1459de lei, începând cu 02.04.2009, pensie calculate la valoarea punctului de 718,40, iar pensia sa fie actualizata in funcție de creșterea punctului de pensie, așa cum a fost calculate de expertul contabil in lucrarea sa.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Se arată in cuprinsul întâmpinării că instanța a analizat temeinicia deciziei contestate prin raportare la înscrisurile pe care intimata-parata le-a avut la dispoziție la data emiterii acesteia, apreciind in mod corect ca nu pot fi avute in vedere la analizarea corectitudinii punctajului mediu anual, înscrisuri emise ulterior deciziei. Aceasta rațiunea a stat si la neomologarea raportului de expertiza efectuat in cauza.
In ceea ce privește cererea referitoare la daunele morale, solicita sa se constate ca instanța a apreciat in mod corect ca nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii intimatei. Motivele invocate de către recurenta nu respecta nici măcar opiniile elementare prezentate in mod constant de literatura de specialitate conform cărora daunele se acorda pentru suferințe de ordin psihic si bineînțeles, daca se face dovada faptei ilicite.
Învederează faptul ca recurenta nu a probat întrunirea elementelor cerute Codul civil pentru a atrage răspunderea civila delictuala a paratei, inexistenta unui singur element din cele patru menționate in prevederile legale atesta neîntrunirea tuturor condițiilor cerute pentru existenta răspunderii civile delictuale, condiții ce se cer întrunite cumulativ, nu alternativ, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurenta invocă motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C., însă in raport cu actele si lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat in cauză o soluție legală si temeinică, motivele de recurs invocate fiind nefondate .
Astfel, a invocat recurenta motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.: "când prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2" .
Susține că încălcarea formelor de procedură s-a făcut prin nerespectarea de către tribunal a dispozițiilor art. 261 alin 5 Codul de procedură civilă, care reglementează care anume sunt considerentele, respective motivele de fapt si de drept care au formulat convingerea instanței, precum si prin incălcarea dispozițiilor art. 315 C., care reglementează obligația instanței de fond de a respecta in rejudecare dezlegarea problemelor de drept dată de instanța superioară .
În primul rând Curtea constată că prevederile invocate- art. 261 alin 5 C., respectiv art. 315 C., nu fac parte din categoria dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2. Prin urmare nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C., pentru a se aprecia că se impune casarea sentinței recurate .
Nemotivarea sentintei de fond conform prevederilor art. 261 pct 5 C. se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C., neputând fi analizată ca o nerespectare a formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2Cpc .
În ceea ce privește prin încălcarea dispozițiilor art. 315 C., care reglementează obligația instanței de fond de a respecta in rejudecare dezlegarea problemelor de drept dată de instanța superioară, Curtea constată că nu ne aflăm in prezenta unei încălcări a acestor prevederi legale. Prin decizia instanței superioare s-a decis că se impune rejudecarea pricinii si administrarea probei cu expertiză contabilă pentru lămurirea pe deplin a cauzei. Nu a decis instanța superioară că susținerile recurentei-reclamante sunt întemeiate si că se impune admiterea acțiunii acesteia in totalitate .Dispozitia instanței superioare de administrare a probei cu expertiză nu înseamnă că a achiesat la argumentele reclamantei cu privire la temeinicia cererii, nici că instanța de fond trebuie să preia in totalitate concluziile expertului contabil. In realitate, prin simpla dispoziție de efectuare in cauză a unei expertize contabile, tribunalul s-a conformat dispozițiilor instanței superioare, respectând astfel prevederile art. 315 C..
Din această perspectivă nu se poate reține nici incălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, pe care recurenta le invocă, fără a explica care anume drepturi procesuale nu i-au fost respectate.
Nu este incident in cauză nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C.: "daca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut"
Prin admiterea in parte a acțiunii reclamantei-recurente instanța de fond a analizat fondul cauzei deduse judecății, apreciind că o parte dintre pretenții sunt nefondate si expunând considerentele pentru care a ajuns la această concluzie . Nu se poate aprecia că a acordat ceea ce nu s-a cerut, astfel cum invocă recurenta, doar pentru că aceasta din urmă nu este de acord cu motivele expuse de tribunal in cuprinsul sentinței recurate .
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.: "când hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, retine următoarele:
Susține recurenta că motivarea tribunalului reprezintă o copiere a considerentelor deciziei pronunțată de instanța superioară, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .
In fapt au fost reluate in considerentele sentinței recurate aspecte privind circuitul dosarului, hotărârile judecătorești pronunțate in cauză și motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea pricinii . Această expunere este pe deplin justificată de stadiul procesual in care se află cauză-rejudecare după casare, fiind necesară pentru întelegerea pe deplin a circumstanțelor pricinii . Dincolo de această expunere, instanța de fond a analizat fondul dedus judecății, expunând pe larg considerentele pentru care a apreciat că acțiunea este in parte întemeiată, dar si motivele pentru care a concluzionat că anumite capete de cerere sunt nefondate .
In esență recurenta-reclamantă susține că instanța de judecata își motivează hotărârea prin comparație, între raportul de expertiza financiar contabila întocmit de d-nul expert F. D. Ș. asistat de expertul parte d-nul B. F. cu calculul Case de P. a Municipiului București fără sa tina cont de problema de drept care fusese deja dezlegata prin decizia de casare si care trebuia preluata ca atare. Punctul de pensie trebuie sa conțină toate elementele (adeverințe si carnet de munca) care sa conducă pentru fiecare luna si an la un punctaj real corect si pentru care au fost achitate toate contribuțiile către stat.
Curtea subliniază, astfel cum a arătat anterior, faptul că prin decizia instanței superioare s-a decis că se impune rejudecarea pricinii si administrarea probei cu expertiză contabilă pentru lămurirea pe deplin a cauzei. Nu a decis instanța superioară că susținerile recurentei-reclamante sunt intemeiate si că se impune admiterea acțiunii acesteia in totalitate .Dispozitia instanței superioare de administrare a probei cu expertiză nu înseamnă că a achiesat la argumentele reclamantei cu privire la temeinicia cererii, nici că instanța de fond trebuie să preia in totalitate concluziile expertului contabil.
. pensie trebuie sa conțină toate elementele (adeverințe si carnet de munca) care sa conducă pentru fiecare luna si an la un punctaj real corect si pentru care au fost achitate toate contribuțiile către stat, insă calculul acestuia se face in raport cu documentele care privesc situația concretă a reclamantei si legislația aplicabilă in materie . Tribunalul a precizat in considerente motivele pentru care a apreciat că nu poate prelua in totalitate concluziile expertului contabil, iar faptul că recurenta nu este de acord cu aceste argumente ale instanței, nu poate reprezenta o nemotivare sau motive străine de natura pricinii, pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C..
Privind cel de-al patrulea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8Cpc "interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații,schimbarea naturii ori înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia”, recurenta susține că prima instanța nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor deduse judecații iar ca măsura se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica corectitudinea stabilirii drepturilor de pensie ale recurentei.
Prin administrarea in cauză a probei cu expertiză contabilă si analizarea tuturor cererilor reclamantei, prima instanță a analizat fondul cauzei, iar sustinerile in sens contrar ale recurentei sunt neîntemeiate .
Curtea constată că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C., deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau înțelesului vădit neîndoielnic a actului dedus judecății. Tribunalul a calificat corect litigiul dedus judecății și s-a pronunțat pe fondul acestuia, analizând raportul de expertiză si înscrisurile administrate in cauză . De altfel, recurenta nu a arătat în ce a constat schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic și nici despre ce act este vorba( un raport de expertiză administrat in cauză nu reprezintă actul juridic dedus judecății ), iar simpla afirmație în acest sens nu este suficientă pentru admitere recursului pe acest motiv.
A invocat recurenta și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9Cpc "pronuntarea unei hotărâri lipsite de temei legal ori data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
In primul rând Curtea subliniază faptul că revine instanței de judecată, nu expertului contabil, dreptul si obligația de a interpreta normele de drept incidente in cauză, respectiv care anume adeverințe întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi valorificate la calculul drepturilor de pensie, dacă anumite adeverințe pot fi avute in vedere la recalcularea pensiei in raport cu data la care au fost emise ( in spetă ulterior emiterii deciziei de pensie contestată) . Prin urmare doar instanța de judecată poste decide cu privire la aceste aspecte, nefiind ținută să omologheze un raport de expertiză in care sunt avute in vedere elemente in raport cu care instanța apreciază că nu există temei pentru a fi valorificate la calculul punctajului de pensie .
Astfel ,susținerile repetate ale recurentei in sensul că neomologarea raportului de expertiză reprezintă o eroare de judecată si echivalează cu neanalizarea fondului si nerespectarea dispozițiilor instanței superioare, sunt neîntemeiate.
In al doilea rând, analizând modalitatea de soluționare de către tribunal a fondului pricinii, Curtea reține că in mod întemeiat instanta de judecata a apreciat că cele doua adeverințe emise in anul 2013 nu pot fi valorificate întrucât nu fuseseră încă emise la data întocmirii deciziilor de pensie contestate si, pe cale de consecință, C. de P. nu putea să le aibă in vedere la stabilirea punctajului cuvenit reclamantei .
Susține recurenta că aceste adeverințe nu prevăd salarii mai mari, pentru care nu ar fi achitat contribuțiile către stat, nu modifica in plus punctul de pensie ci îl stabilesc pe cel corect.
In raport cu argumentele mai sus expuse, Curtea constată că ,indiferent de cuprinsul celor doua adeverințe, nu există temei legal de valorificare a acestora pe calea unei acțiuni având ca obiect anulare decizie de revizuire pensie emisă in anul 2010 si stabilire punctaj corect ce i se cuvine reclamantei in raport cu data emiterii deciziei contestate. Este lipsit de relevanță faptul că adeverințele emise in anul 2013 prevăd venituri realizate de reclamantă anterior, atâta timp cât in mod obiectiv, neexistând la dosarul de pensie al acesteia, nu puteau fi avute in vedere la revizuirea drepturilor de pensie in anul 2010, prin decizia care face obiectul contestatiei de față.
Cu privire celelalte susțineri ale recurentei-reclamante, privind calculul eronat al punctajului de pensie pentru anumite intervale de timp, nevalorificarea tuturor elementelor din carnetul de muncă, calcul eronat al punctajului cuvenit potrivit art. 165 din Legea nr. 19/2000, a punctajului suplimentar prevăzut de OUG nr. 209/2008 si a daunelor morale ce i se cuvin, tribunalul a expus punctual motivele pentru care a apreciat că sunt neintemeiate . De altfel tribunalul, in raport cu actele dosarului, a reținut că aceste elemente si punctaje suplimentare au fost deja valorificate /acordate recurentei-reclamante sau că in expertiza contabilă se rețin punctaje mai mici decât cele calculate de C. de P.( deci nu ar fi fost favorabilă reclamantei stabilirea punctajului calculat de expert), iar in cererea de recurs nu se contestă această concluzie a primei instanțe .
In cererea de recurs nu se mai aduc critici concrete cu privire la aceste argumente ale primei instanțe, recurenta redând doar textele de lege incidente in cauză, fără a explica de ce rationamentul instantei este eronat . In privința cererii de acordare daune morale nu se mai fac susțineri in cererea de recurs si nu se mai critică soluția tribunalului de respingere ca neintemeiată a acesteia .
Prin urmare Curtea constată că aceste pretenții, respinse de tribunal, nu au mai făcut obiectul cererii de recurs si au intrat in puterea de lucru judecat, nefiind contestate de recurenta-reclamantă.
Cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală si temeinică, in raport cu dispozițiile art. 274-276 C., tinându-se seama de faptul că acțiunea recurentei-reclamante a fost admisă doar in parte . Administrarea probei cu expertiză contabilă a fost solicitată initial de reclamantă in primul ciclu procesual si respinsă de către instanța de judecată. Urmare a admiterii cererii de recurs formulată de reclamantă, instanța superioară a statuat că se impune administrarea acestei probe si a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru a se efectua raportul de expertiză contabilă. Prin urmare, in mod întemeiat onorariul de expert a fost stabilit in sarcina reclamantei, care a promovat acțiunea si a cerut administrarea probei si, tinându-se seama de faptul că acțiunea a fost admisă in parte, nu exista temei de obligare a Casei de P. la plata integrală a acestui onorariu cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele mai sus expuse, nefiind incidente in cauză motivele de recurs invocate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare N. G. împotriva sentinței civile nr. 6178/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/19 ianuarie 2015/2ex.
Ș.T. /D.M./09 Ianuarie 2015
Jud. fond: C. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 112/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1718/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
