Recalculare pensie. Decizia nr. 1718/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1718/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2880/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 434/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1718
Ședința publică din data 14 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. I. C.
JUDECĂTOR- D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr.1728/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman –Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. P., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin cererea de apel dedusă judecății apelanta-pârâtă solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.411 alin.1 C., precum și faptul că atât apelanta-pârâtă, cât și intimatul reclamant, s-au conformat dispozițiilor stabilite de instanță prin rezoluția de fixare a termenului de judecată, în sensul că s-au depus la dosarul cauzei actele din dosarul de pensie al intimatului și carnetul de muncă, în 2 exemplare.
Curtea, față de împrejurarea că în cauză se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.411 alin.1 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1728 din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr._ , a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâul C. J. DE PENSII TELEORMAN; a fost obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie, prin valorificarea adeverinței nr. 371/03.02.2014, eliberată de . și să-i plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată și pensia aflată în plată începând cu data de 01.03.2014 și până la plata efectivă, actualizate cu dobânda legală; a fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este nemulțumit de faptul că pârâta, la recalcularea drepturilor de pensie, nu i-a valorificat adeverința nr.371/03.02.2014 eliberată de către . din cuprinsul căreia rezultă veniturile realizate în cadrul pârâtei în perioada noiembrie 1974-mai 1993.
Dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd că: „În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv C. de Pensii Sectorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire „sunt incidente în cauză și pot constitui temei legal pentru revizuirea deciziei de pensie de către C. Județeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri și stagii de cotizare cuprinse în adeverințele în discuție, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este mai mic și nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.
Atât timp cât legea conferă principiul contributivității, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei “la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă astfel că veniturile menționate în Adeverința nr.371/03.02.2014 eliberată de către S C Koyo S.A, nu se pot valorifica“.
Din adeverință rezultă că reclamantul a fost salariatul unității emitente în perioada menționată în adeverință, fiind plătit pentru munca prestată, realizând venituri brute și care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției sociale, conform art.1 din Decretul nr. 389/1972, în baza căruia angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat ,o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarizat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, decret ce a fost abrogat prin Legea nr. 19/2000, prin care s-a instituit în afara cotei angajatorului și cota individuală de asigurări sociale, iar la finalul adeverinței făcându-se mențiunea expresă că aceste venituri constituie baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, respectiv a pensiei conform Legii nr.19/2000, iar adeverința este emisă conform legii.
Adeverința îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul instituției emitente, numărul și data eliberării, denumirea unității, sigiliul acesteia și semnătura persoanei care angajează unitatea.
Din practica instanțelor se desprinde concluzia că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu rupe echilibrul raportului juridic dintre părți, principiul contributivității primând independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiei, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, atât timp cât pârâta recunoaște că nu au fost valorificate veniturile realizate.
Adeverințele care atestă activitatea desfășurată de o anumită persoană, precum și veniturile realizate, se eliberează pe baza documentelor aflate în evidența angajatorilor.
Răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințe sunt angajatorii sau alți deținători de arhive în a cărei păstrare se află documentele în baza cărora se poate întocmi și eliberă o astfel de adeverință.
Analizând adeverința ce se solicită a fi valorificată, sub aspectul formei și conținutului, instanța a apreciat că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008 și H.G. nr.257/2011, privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor.
În condițiile în care C. Județeană de Pensii Teleorman nu a contestat legalitatea acestei adeverințe, în mod eronat nu a luat în considerare adeverința nr. 371/03.02.2014.
Prin urmare, nu există niciun motiv care să împiedice valorificarea adeverinței arătate, refuzul pârâtei în acest sens fiind lipsit de temei legal.
Potrivit dispozițiilor art. 165 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii: alin.(1) “La determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001,se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 01 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 01 iulie 1977, până la data de 01 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 01 ianuarie 1991“. Cum reclamantul solicită valorificarea salariilor brute menționate în adeverință pentru perioada arătată, adeverința se va valorifica potrivit dispozițiilor art. 165 din Legea nr.263/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal și motivat pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.480 din Codul de procedură civilă, apelanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în Adeverința nr.371/03.02.2014 eliberată de către . diferențelor de pensie începând cu data depunerii cererii de recalculare, precum și dobânda legală aferentă acestor drepturi.
Se susține că instanța de fond, prin sentința apelată, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie prin valorificarea veniturilor atestate prin Adeverința nr.371/03.02.2014 eliberată de către . și plata drepturilor rezultate din recalculare începând cu data depunerii cererii de recalculare, începând cu data de 01.03.2014 sume actualizate cu dobânda legală.
Conform deciziei de pensie nr._/06.05.2014 se respinge cererea reclamantului prin care solicită și valorificarea veniturilor menționate în Adeverința nr.371/03.02.2014 eliberată de către S C Koyo S.A, întrucât la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.
Adeverința n.371/03.02.2013 cuprinde veniturile realizate în perioada 01.11._93, venituri nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 127(2) din HG nr.257/2011 privind normele de aplicare a Legii 263/2010 în sensul că precizează câștigurile lunare din perioada respectivă, fără a preciza și temeiul legal în baza cărora au fost acordate.
Instanța de fond a obligat pârâta în mod eronat, să valorifice adeverința menționată anterior potrivit prevederilor art. 165 din legea nr. 263/2010, însă, așa cum prevede art. 165 alin.2 din Legea 263/2010 sporurile cu caracter permanent ce se valorifică la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute în anexa 15 la Norme și care au fost utilizare la stabilirea drepturilor de pensie, iar la art. 165 alin 1, la punctul b, se prevede că se utilizează salariile brute sau nete în conformitate de modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă pentru perioada de la 01.07._91.
De asemenea, în ceea ce privește prelevarea reclamantului de principiul contributivității, Legea 263/2010 definește acest principiu conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoane fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", fapt care s-a avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului referitor la cuantumului pensiei, așa cum prevede art.165 alin.1 și 2.
Toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele fiind expresia transpunerii în algoritmul prevăzut de noua lege a tuturor elementelor de salarizare care, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, au constituit bazele de calcul ale pensiei, cu respectarea strictă a unor elemente de certitudine juridică sub aspect probatoriu.
Din analiza legislației anterioare incidența în materia asigurărilor sociale de stat a reieșit faptul că, anterior datei de 01 aprilie 2001, nu s-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei, veniturile realizate de o persoană pe parcursul vieții active, după cum nici bugetul acestor asigurări nu a fost întotdeauna constituit pe baza contribuțiilor individuale ale angajaților.
Instanța de fond apreciază faptul că din analiza adeverinței rezultă faptul că reclamantul a realizat venituri brute și nete, pentru care unitatea a calculat și virat contribuția CAS însă plata contribuției de asigurări sociale de către angajator nu este suficientă pentru ca anumite venituri/sporuri să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale până la . 19/2000 fiind necesar ca acestea să se regăsească în baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, sub imperiul căreia au fost realizate/acordate.
Ca atare, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări soaie se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoane fizice sau juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, potrivit art.3, alin.1 din Legea 49/1992 care modifică și completează Legea 3/1977, potrivit căruia "Calcularea, precum și depunerea contribuției se face lunar în contul asigurărilor sociale de stat", iar potrivit art.96, pct.2 din Legea 263/2010 "Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/soldă brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.."
În concluzie, solicită admiterea apelul, în sensul respingerii soluției pronunțată prin sentința apelată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de pensie aflată în plată.
Examinând motivele de apel formulate în raport de hotărârea atacată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 477 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente admițând cererea reclamantului D. P. și obligând pârâta C. J. de Pensii Teleorman la emiterea unei noi decizii de pensie, prin valorificarea adeverinței nr. 371/03.02.2014 eliberată de ..
Astfel, se constată că adeverința nr. 371/03.02.2014 eliberată de . ce atestă veniturile brute realizate de reclamant în perioada noiembrie 1974 – iunie 1993 nu respectă condițiile de fond și formă prevăzute de HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 124 alin. 1, precum și cele ale art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăd că adeverința trebuie să conțină în mod obligatoriu salariul tarifar de încadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, cerințe pe care actul supus valorificării nu le îndeplinește. Or, adeverința în cauză atestă doar venituri brute realizate în perioada noiembrie 1974 – iunie 1993, în mod global, nedefalcat.
Legea nr. 263/2010 stabilește modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar. Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Art. 2 lit. c din același act normativ reglementează principiul contributivității care presupune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie efectuată în raport de toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Cu toate acestea, aplicarea principiului enunțat anterior nu poate fi făcută fără a se avea în vedere și dispozițiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care arată cum se determină punctajul mediu anual pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Așadar, evidențierea distinctă în cazul fiecărui salariat a categoriilor salariale menționate de legiuitor (salariu brut, sporuri, adaosuri) nu este întâmplătoare și nici inutilă deoarece, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede în mod expres modalitatea în care se utilizează la determinarea punctajelor lunare salariile brute sau nete, respectiv salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991.
În speță, în mod corect nu a putut fi valorificată de către C. de Pensii adeverința nr. 371/03.02.2014, de vreme ce nu se arată în mod clar, neechivoc, dacă respectivele venituri brute realizate de reclamantul - intimat reprezintă venituri brute pentru întreaga perioadă sau sensul cuvântului „brute” folosit este de „totale”, astfel că pentru anumite perioade sunt avute în vedere venituri nete, nu se indică în concret din ce se compun veniturile atestate, respectiv cât din veniturile realizate reprezintă salariul tarifar de încadrare, cât sporuri și alte adaosuri și în baza cărui act normativ au fost acordate.
În lipsa defalcării veniturilor lunare individuale din cuprinsul adeverinței nr. 371/03.02.2014, atât C. de Pensii, cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, având în vedere și dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Mai mult decât atât, se observă că adeverința nu cuprinde nici mențiunea conform căreia pentru totalitatea veniturilor atestate s-ar fi achitat contribuții de asigurări sociale, potrivit legislației în vigoare la acea dată. Adeverința completatoare nr.2436/11.06.2014 cuprinde mențiunea că ”pentru salariile brute eliberate în adresa nr. 371/03.02.2014 s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale după cum urmează”: 2% pentru perioada 1973 – 01.07.1986 conform Decretului nr.389/1972, 3 % pentru perioada 01.07.1986 – 01.01.1998 conform Decretului nr.232/1986, 3 % pentru perioada 01.01.1998 – 01.09.1998 conform Decretului nr.232/1986, 3 % pentru perioada 01.09.1998 – 31.12.1998 conform Decretului nr.232/1986, 5 % pentru perioada 01.01.1999 – 01.04.2001 conform Decretului nr.31/1998. Prin urmare, având în vedere și faptul că o . venituri au fost exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări sociale, se constată că această adeverință nu atestă virarea contribuției la toate sumele menționate în adeverință și confirmarea în acest fel a faptului că s-a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de eventualele venituri suplimentare realizate de salariat.
Practica atât a asiguraților cât și a angajatorilor de a solicita și a elibera adeverințe neconforme care nu menționează salariaților și temeiul legal al acordării acestor drepturi, după cum nu menționează nici care este baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă aceasta a fost achitată la data realizării veniturilor, este incorectă și nu poate fi validată de instanță prin obligarea casei de pensii la valorificarea unor adeverințe care nu respectă cerințele legale nici măcar sub aspectul elementelor minime care să le asigure validitatea. Emitentul adeverinței trebuie să-și asume răspunderea de a declara că angajatorul a virat contribuția la toate sumele menționate în adeverință și să confirme în acest fel faptul că s-a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Valorificarea unor venituri suplimentare este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/17.10.2011 și, respectiv, ale Deciziei nr. 19/10.12.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorii pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, și anume veniturile suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În concluzie, în mod corect C. de Pensii a refuzat valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.371/03.02.2014, eliberată de ., pentru faptul că nu se poate verifica dacă acestea fac parte din categoria veniturilor pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale sau din categoria veniturilor exceptate de la plata contribuției și care nu pot fi astfel avute în vedere. De asemenea, veniturile fiind menționate în mod global, nedefalcate, nu se poate verifica nici care parte dintre sporurile incluse în venitul brut au fost deja luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, existând și riscul ca o parte din aceste venituri să fie valorificate de două ori, în raport de veniturile rezultate din carnetul de muncă al intimatului-reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1728/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. P., având CNP_, cu domiciliul în Comuna Conțești, ., județul Teleorman.
Schimbă, sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./18.05.2015
Jud.fond: T. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1710/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
