Obligaţie de a face. Decizia nr. 1710/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1710/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2745/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 282/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1710
Ședința publică din data 14 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. I. C.
JUDECĂTOR- D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr.1602/13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman–Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Teleorman, cauza având ca obiect revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin cererea de apel dedusă judecății, apelanta-reclamantă solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.411 alin.1 C..
Se prezintă numitul C. Ș., care se legitimează cu carte de identitate, datele fiind consemnate separat în caietul grefierului de ședință, care învederează instanței că este mandatarul apelantei, sens în care depune la dosar procura specială.
Curtea, verificând actele depuse la dosar, constată că numitul C. Ș. poate reprezenta apelanta doar la C. Județeană de Pensii Teleorman și C. Națională de Pensii Publice, motiv pentru care îi aduce la cunoștință numitului C. Ș. că nu poate pune concluzii în prezenta cauză.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1602 din data de 13.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr._ , a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este pensionată în temeiul Legii nr. 3/1977, reținându-se că acesta a realizat un stagiu complet de cotizare 20 ani.
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat revizuirea, conform art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, a deciziei nr._/2014, în sensul acordării cumulat cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin hotărâre judecătorească în vederea recalculării pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 și a punctajului suplimentar reglementat succesiv de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008 și de art. 169 din Legea nr. 263/2010.
S-a reținut că recalcularea pensiei reclamantei, conform O.U.G. nr. 4/2005 s-a făcut în aplicarea sentinței civile nr. 566/12.02.2013, irevocabilă pronunțată de Tribunalul Teleorman și cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1550/2004, act normativ care, la art. 2 alin. 1 din Anexa 1, dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă (situația reclamantei) și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate sunt definitive.
De asemenea, s-a constatat că, în raport de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, invocate ca temei de drept al cererii cu care instanța a fost învestită, reclamanta avea obligația de a se adresa mai întâi casei de pensii, decizia acesteia sau, după caz, refuzul nejustificat de rezolvare a cererii urmând a face obiectul controlului judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 153 din același act normativ.
În fine, s-a constatat că nici O.U.G. nr. 100/2008 și nici Legea nr. 263/2010 nu conțin dispoziții a căror interpretare să conducă la concluzia recunoașterii posibilității acordării cumulate a celor două beneficii, respectiv stagiul complet de cotizare redus pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă și au fost pensionate în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 și creșterea punctajelor anuale.
Cu alte cuvinte, stagiul complet de cotizare derogator stabilit conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și acordarea creșterilor de punctaj în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 se exclud reciproc.
Astfel, potrivit dispozițiilor înscrise la art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
De asemenea, conform prevederilor art. II lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Cum reclamanta a beneficiat la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr._/2014 a Casei Județene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, acesta nu este îndreptățită a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Altfel spus, în condițiile în care reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile obținute, acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor O.U.G. nr.100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, așa încât nu mai poate beneficia și de numărul suplimentar de puncte, respectiv de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat reclamanta M. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.480 din Codul de procedură civilă, apelanta a arătat că raționamentul avut în vedere de instanță, anume că aceasta este beneficiara unei pensii speciale, nu are temei juridic, dreptul de pensie de care beneficiază neavând caracterul unei pensii special (ca cele ale polițiștilor sau magistraților), ci doar a beneficiat de o reducere a stagiului de cotizare, datorită condițiilor de muncă în care a lucrat.
Astfel, urmare punerii în executare a acestei hota rari judecătorești, s-a emis decizia nr._/2014, în calculul punctajului mediu anual nefiind luat în considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute în această ordonanța față de data deschiderii dreptului la pensie.
Din drepturile sale recalculate conform sentinței civile mai sus menționate, pârâta a reținut drepturile de pensie de care a beneficiat conform OUG nr. 100/2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare și în continuare nu mi-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.
Astfel, se va constata că punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 în mod nelegal nu a fost acordat de către pârâtă, având în vedere că aceasta ordonanța da posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa l de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în grupa a II-a de muncă. Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Pentru apelantă, Legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabilă celor care au prestat munca în grupe o anumită perioadă nu este nici ea o "lege specială" în sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilită tot prin legea generală care reglementa stabilirea și calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr. 100/2008 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a II-a de muncă a dobândit efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca și o perioadă contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributivo diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru că acest stagiu este determinat de legea În vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.
Exemplificând astfel câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal și care sunt exceptați de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008, și anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră; Legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează în industria minieră; HG nr. 468/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din Într. Acumulatorul București și Într. Produse Electrotehnice Bistrița ce se încadreze în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol și gaze, etc.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 100 lit. b și art. 169 alin.1 lit. a din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, apelanta trebuia să beneficieze începând cu data de 01.01.2011, de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa l de muncă, având în vedere că drepturile de pensie ale acesteia au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă de peste 20 ani.
Potrivit disp. alin 2 ale art. 169 din această lege, creșterea punctajelor nu se aplică celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci este legea generală în baza căreia s-a deschis dreptul la pensie al apelantei. În conformitate cu disp.art.169 (4) din legea nr. 263/2010, "prevederile alin. 1 al acestui articol se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin legea nr. 154/2009".
Menționează apelanta că obiectul acțiunii acesteia este "obligația de a face", care este imprescriptibilă și așa cum pârâta are dreptul de revizuirea deciziilor de pensionare și în cazul în care se constată erori de calcul această le recuperează în cadrul termenului general de prescripție și apelanta are acest drept de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Aceste drepturi solicitate de apelantă sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către parata cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile disp. art. 1073 cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun în raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozițiile textului de lege menționat mai sus, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plată a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exactă a acesteia, el neputând fi obligat să suporte riscurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect al procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse în sarcina debitorului, care se afla în culpă pentru neîndeplinirea îndatoririi sale.
Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel că acesta nu mai trebuie dovedit de apelantă, potrivit principiilor și regulilor generate în materie de probațiune a faptelor juridice "lato senso".
În cauză, apelanta fiind creditoarea obligației, trebuie să obțină îndeplinirea exactă a îndatoririi ce revine debitorului - casa de pensii - doar dacă diferențele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
În raport de cele menționate mai sus, se va constata că pârâta a făcut o aplicare greșita a legii, apelanta fiind îndreptățită la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel că decizia nr._/2014 urmează a fi revizuită.
Față de cele prezentate, solicită admiterea apelului.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Astfel cum s-a reținut și de prima instanță, drepturile de pensie ale apelantei-reclamante M. M. s-au deschis începând cu data de 01.07.1999, în baza Legii nr. 3/1977.
Ca urmare a constatării faptului că a lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă (26 ani, 3 luni, 10 zile), prin sentința civilă nr. 566/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și obligată pârâta CJP Teleorman să emită în favoarea reclamantei o decizie de revizuire a pensiei cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 ani (reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977), precum și să-i plătească diferențele rezultate din această recalculare pe perioada 29.11.2009 – 29.11.2012, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În aceste condiții, Curtea constată că, urmare a sentinței civile nr. 566/12.02.2013, pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantulei-reclamante se utilizează un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, formulată la data de 08.09.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C. de Pensii la revizuirea pensiei luând în considerare numărul suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activități de muncă încadrate în grupa I, conform OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupa I muncă.
Potrivit art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008, „Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte (…). Aceste prevederi se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
OUG nr. 100/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 209/2008, dar se constată că și acest act normativ conține aceleași prevederi referitoare la imposibilitatea acordării de puncte suplimentare pentru asigurații care au beneficiat deja de un stagiu complet de cotizare derogator.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Astfel potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010: ”Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Așadar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, prevedea expres că dispozițiile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, mai sus arătat, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect Tribunalul a reținut că în cazul reclamantei a fost folosit în urma recalculării un stagiu complet de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea aflată la dosarul primei instanțe, ceea ce atrage incidența art. II ultima teză din OUG nr. 100/2008, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Astfel, apelantei-reclamante i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, în baza OUG nr. 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel stabilit de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 566/12.02.2013 a Tribunalului Teleorman, mai sus arătată.
Curtea reține, contrar afirmațiilor apelantei-reclamante, că stagiul complet de cotizare de 20 ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantei la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa I de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamantă în grupa I de muncă.
Cum apelanta-reclamantă a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de reclamantă în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 ori a Legii nr. 263/2010 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Având în vedere toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 480 Cod proc. civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă M. M., având CNP_, cu domiciliul în T. M., ..A1/20, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1602/13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman, ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./18.05.2015
Jud.fond: R. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1718/2015. Curtea de Apel... | Asigurări sociale. Decizia nr. 1215/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
