Recalculare pensie. Decizia nr. 2287/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2287/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 36327/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1781/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.2287
Ședința publică din data 11.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. I. C.
JUDECĂTOR- D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă D. E. împotriva sentinței civile nr.471/16.01.2015, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă, personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea a procedat la identificarea apelantei reclamante, care se legitimează cu carte de identitate, datele fiind consemnate separat în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.471 din data de 16.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ , a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta este beneficiara drepturilor conferite de Decretul – lege nr.118/1990 potrivit Hotărârii nr.2021/14.09.1990, conform înscrisului aflat la filele 73 -75 din dosar.
Prin Decizia nr._/02.05.1991 depusă la fila 61 din dosar, reclamantei i-a fost acordată indemnizația lunară potrivit Decretul – lege nr.118/1990 în sumă de 957 lei.
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantei au fost recalculate, conform OUG nr. 4/2005, fiind determinat un punctaj mediu anual în valoare de 1,_ puncte și o pensie de 458 lei, cu plata drepturilor începând cu data de 1.12.2005, față de 1,_ puncte și o pensie de 339 lei, după cum rezultă din decizia nr._/31.08.2005 emisă de C. Locală de P. Sector 2, depusă, la fila nr. 4 din dosar.
Prin decizia nr._/17.10.2013 emisă de C. Județeană de P. Sector 2, depusă, la fila 31 din dosar, pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, în sensul că a stabilit, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005, un punctaj mediu anual în valoare de 1,_ puncte și o pensie de 458 lei, începând cu data de 01.09.2005.
Prin decizia nr._/01.07.2007 emisă de C. Județeană de P. Sector 2, depusă, la fila 42 verso din dosar, pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, în sensul că a stabilit, în conformitate cu prevederile OUG nr. 19/2007 un punctaj mediu anual în valoare de 1,_ puncte și o pensie de 629 lei, începând cu data de 01.07.2007, rezultând și faptul că reclamanta a beneficiat de punctaje anuale realizate în perioada de stagiu pentru perioada 1951-1962.
Urmare recalculării punctajului mediu anual, prin decizia nr._/17.10.2013 emisă de C. Locală de P. Sector 2, depusă la fila 5 din dosar, s-a constatat debit, raportat la faptul că în perioada 01.11.2010 – 31.10.2013 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă de 2448 lei, debitul fiind generat de revizuirea deciziei de recalculare conform OUG 4/2005 și HG 1550/2004, iar conform prevederilor art. 179 alin.1 și 4 din Legea nr.263/2010 sumele încasate necuvenit cu titlu de prestatii sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.
În privința provenienței debitului, instanța a constatat că prin Hotărârea nr.2021/14.09.1990 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decret – Lege nr. 118/1990, depusă, la filele 73-75 din dosar, comisia a stabilit că perioada 18.06._56 respectiv 4 ani 9 luni și 13 zile, reclamanta a fost strămutată, această perioadă constituind vechime în muncă.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta a valorificat drept stagiu de cotizare perioada 18.06._56, în care reclamanta a avut domiciliu obligatoriu, numai că față de data nașterii reclamantei, 29.09.1939, rezultă că în perioada respectivă aceasta era minoră, ceea ce înseamnă că perioada nu putea constitui stagiu de cotizare asimilat.
Prin urmare, întrucât pârâta a constatat erori în modul de calcul al punctajului mediu anual, ce se determină în procedura de recalculare, în raport de OUG nr.4/2005 și față de faptul că emiterea deciziei de revizuire este justificată, conform motivelor mai sus expuse, instanța reține că aceste drepturi sunt necuvenite și conform art. 179 alin. (1), sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani iar potrivit alin. (4) din Legea 263/2010, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Față de aceste considerente cererea prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr._/17.10.2013 privind recuperarea sumelor încasate cu titlu de prestații de asigurări sociale și menținerea Deciziei nr._/31.08.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. E., la data de 19.03.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de muncă și Asigurări Sociale la data de 20.03.2015 sub numărul_ .
Prin motivele de apel formulate, apelanta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond s-a raportat numai la literă și nu și la spiritul legii care a stat la baza pronunțării sentinței, pedepsind apelanta pentru a treia oară.
Astfel, apelanta a fost nevoită să fie dislocată cu domiciliu obligatoriu, după ce familia acesteia a fost nevoită să se refugieze din Bucovina din trupul Patriei mamă.
Au fost apoi nevoiți să meargă în B. cu o rămășiță din bunurile agonisite de părinți o viață întreagă, bunuri care trebuiau să încapă într-o singură căruță.
Lăsați în mijlocul unui lan de grâu, fără adăpost, în spiritul gospodăresc al familiei și al educației primite de la aceasta, pentru a putea supraviețui, deși apelanta avea vârsta de numai 12 ani a fost nevoită să muncească pe plantațiile vechililor comuniști, precum sclavii Afro-Americani pe plantațiile de bumbac din Sudul SUA înaintea războiului de secesiune.
Astfel, a înfruntat cu demnitate noua condiție socială, în pofida intenției regimului comunist de exterminare.
Potrivit art. 1 litera E din Decretul Lege nr. 118/1990, invocat în considerentele sentinței instanței de fond, care se contrazice în termeni, prin chiar constatarea instanței s-a dovedit că apelanta nu se putea încadra în muncă în perioada 1951-1956, întrucât era minoră, fiind supusă regimului bestial de exploatare nemiloasă a regimului comunist care a plătit-o în calitate de zilieră pe toată perioada 1951-1956 când nu i s-a permis să se încadreze în muncă, situație în care, dacă nu ar fi muncit ar fi fost muritoare de foame și nu numai de frig și de alte vicisitudini, fiind expusă tuturor intemperiilor fără să aibă un acoperiș deasupra capului, pe care nu l-ar fi putut realiza fără muncă.
De altfel, măsura imposibilității încadrării în muncă a minorilor a fost luată în vederea protejării acestora în condiții de normalitate și nu și în cazul în care au fost nevoiți să presteze muncă forțată pentru supraviețuire.
Iată deci care este răsplata pe care o primește apelanta ca o a doua pedeapsă și în noul regim.
Este motivul pentru care susține apelanta că nu va pregeta să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul în care, în țara sa nu se va face dreptate.
În consecință, solicită anularea deciziei Casei de P. nr._/17.oct.2013 precum și restituirea sumei de 2448 lei reținută în mod ilegal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Respingând contestația formulată ca nefondată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, criticile apelantei fiind nefondate.
Astfel, obiectul contestației a fost reprezentat de decizia nr._/17.10.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit de către apelantă, în cuantum de 2448 lei, aferente perioadei 01.11._13.
Din analiza actelor care au stat la baza deciziei contestate, Curtea constată că debitul a fost determinat de faptul că prin decizia nr._/17.10.2013 (fila 31 dosar fond) intimata pârâtă a procedat la revizuirea drepturilor de pensie stabilite reclamantei prin deciziile de recalculare conform HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005, decizia anterior menționată anulând decizia nr._/01.09.2005.
Curtea constata ca apelanta reclamantă nu a contestat decizia de revizuire nr._/17.10.2013, decizie ce a stat la baza emiterii deciziei de debit ce face obiectul prezentei cauze, motiv pentru care aceasta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Aceasta este de altfel și decizia prin care intimata a înlăturat din baza de calcul a pensiei perioada 18.06.1951 – 01.02.1956, anterior valorificată ca vechime în muncă în baza Decretului lege nr.118/1990, apreciind că reclamanta, fiind minoră, nu putea fi încadrată în muncă.
Apărările de fond ale reclamantei, cu privire la netemeinicia sau nelegalitatea deciziei de revizuire sus-amintite, nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestații, ce are un alt obiect. Astfel, cadrul procesual obiectiv este stabilit de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța fiind limitată de principiul disponibilității. În plus, se are în vedere că, potrivit prevederilor art.478 C.pr.civ., ce reglementează limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat critici, astfel cum și mai sus s-a arătat, numai împotriva deciziei de debit emise de intimată (apreciată ca nelegală din prisma intervalului de timp la care a fost emisă), nefăcând nici dovada anulării deciziei de revizuire ce a stat la baza acesteia.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 179 alin. (1) din Legea nr.263/2010, intimata emițând în mod legal decizia de recuperare a debitului de 2448 lei, reprezentând sume încasate necuvenit pentru perioada 01.11._13, în limita termenului de prescripție extinctivă prevăzut de lege.
În concluzie, Curtea constată că decizia nr._/17.10.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ce face obiectul prezentei cauze, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă D. E., având CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.471/16.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având cod fiscal_, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. C. D. A. T.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./15.06.2015
Jud.fond: D. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 280/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2742/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
