Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2718/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2718/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 34320/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1866/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2718
Ședința publică din data de 09.07.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva sentinței civile nr.1322 din data de 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /20, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. L., având ca obiect „contestație decizie de concediere – drepturi bănești, pretenții, obligație de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 09.07.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 24.10.2013 contestatoarea I. L. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALA POSTA R. S.A contestație împotriva Deciziei (de concediere) nr. 8178 / 06.09.2013 emisa de aceasta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea emiterii acestei decizii, si sa se dispună: anularea Deciziei nr. 8178 / 06.09.2013 ca netemeinica si nefondata si pe cale de consecința anularea tuturor formelor realizate în scopul concedierii; reîncadrarea contestatoarei in cadrul Biroului Asigurarea Continuității Comunicațiilor Poștale și P.I.C., acordarea sumelor ce ar fi trebuit să i se achite ca drepturi salariale de la data intrării în vigoare a concedierii și până la reîncadrarea efectivă, compensarea sumelor datorate de către intimata conform mai sus cu eventualele plați compensatorii pâna la concurenta sumei mai mici; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In sedinta de judecata reclamanta a renuntat la judecarea capatului de cerere privind compensarea sumelor datorate de către intimata conform mai sus cu eventualele plați compensatorii pâna la concurenta sumei mai mici.
Prin sentința civilă nr.1322/16.02.2014, Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis actiunea precizata privind pe reclamanta I. L. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA; s-a luat act de renuntarea reclamantei la judecata capatului patru de cerere privind compensarea sumelor datorate de intimata cu eventuale plati compensatorii; a fost anulată decizia de concediere nr.8178/06.09.2013 emisa de parata; a obligat parata la reintegrarea reclamantei in functia detinuta la data emiterii deciziei, retroactiv, cu incepere din data de 1.10.2013; a obligat parata la plata catre reclamant a salariilor indexate, majorate si actualizate, precum si a celorlaltor drepturi salariale ce i se cuveneau, pe perioada 1.10.2013- data reintegrarii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a fost salariata paratei, cu incepere din data de 16.02.2010, in functia de inspector specialist protectie civila din cadrul Biroului Asigurarea Continuitatii Comunicatiilor Postale si P.I.C., in baza contractului individual de munca nr.109.1/49/16.02.2010 .
Prin decizia nr.8178/05.09.2013 emisa de parata, s-a dispus concedierea reclamantei, dupa expirarea unui preaviz de 20 de zile lucratoare, in baza art.65-66 C.muncii, ca urmare a desfiintarii postului ocupat de reclamanta, in cadrul unei operatiuni de concediere colectiva .
Analizand legalitatea deciziei de concediere, instanta de fond a constatat că potrivit art.65, alin.2 C.muncii, aplicabil atat in cazul concedierii individuale, cat si in cazul concedierii colective, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
In ceea ce priveste caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca, instanta de fond a constatat următoarele:
Pentru a justifica indeplinirea acestei conditii, parata a depus la dosar doua organigrame: una din data de 21.08.2013 si una din 01.09.2013 .
In primul rand, instanta de fond a constatat ca ambele organigrame sunt anterioare momentului concedierii reclamantei, concedierea producandu-se la expirarea unui preaviz de 20 zile lucratoare care a inceput sa curga dupa comunicarea deciziei din 05.09.2013.
Ca atare, la momentul intocmirii celor doua organigrame, postul reclamantei nu era inca desfiintat, astfel incat nu se cunoaste cum arata organigrama paratei ulterior desfiintarii postului.
Chiar presupunand ca organigrama din 01.09.2013 urma sa reflecte situatia din cadrul paratei dupa momentul concedierii reclamantei, instanta de fond a constatat ca cele doua inscrisuri prezentate nu sunt lamuritoare.
Astfel, in organigrama din 21.08.2013, Biroul ACCP si PIC are in component 1+6 posturi, fara a se cunoaste despre ce posturi este vorba, in organigrama ulterioara, din data de 01.09.2013, acelasi birou are in component 1+5 posturi, fara a se cunoaste nici acum despre ce posturi este vorba.
Ca atare, in lipsa mentionarii denumirii fiecarui post existent anterior si a fiecarui post mentinut ulterior, parata nu dovedeste caracterul efectiv al concedierii.
In ceea ce priveste cauza desfiintarii locului de munca, parata a invocat, in esenta, scaderea numarului de trimiteri postale si liberalizarea pietei serviciilor postale, aspect care au condus la pierderi totale de aproximativ_ lei, pe ultimii 4 ani anteriori declansarii concedierii collective.
S-a aratat ca aceasta imprejurare impunea desfiintarea unor oficii postale, redimensionarea raportului intre oficiile din mediul rural si cele din mediul urban, redimensionarea raportului dintre personalul operativ si cel auxiliar si administrative, inclusiv scaderea cheltuielilor cu salariile prin desfiintarea unor posturi.
Instanta de fond a reținut ca este perfect adevarat ca, de principiu, in cazul diminuarii veniturilor sau si mai grav, al inregistrarii de pierderi, orice agent economic are dreptul de a-si restructura activitatea si de a-si redimensiona schema de personal, operatiune care poate implica inclusiv desfiintarea unor posturi.
Cu toate acestea, desfiintarea unor posturi nu este o masura discretionara, ci trebuie sa fie o masura necesara.
Cu alte cuvinte, trebuie sa se faca dovada ca desfiintarea unui post este apta sa aduca un beneficiu angajatorului, in sensul ca este in masura sa duca la inlaturarea, fie si in parte, a cauzei care a generat luarea masurii.
Or, in speta, parata nu a aratat care este legatura dintre pierderile suferite si nevoia de a se adapta concurentei si noilor realitati de pe piata si postul ocupat de reclamanta.
Aceasta nu a aratat felul in care desfiintarea acestui post poate duce la imbunatatirea situatiei economico-financiare a societatii.
Atat in cuprinsul deciziei de concediere, cat si in cuprinsul intampinarii, parata s-a rezumat la a face o . afirmatii cu privire la situatia financiara generala a societatii, fara nicio referire la postul concret ocupat de reclamanta.
Parata nu a oferit nicio justificare pentru alegerea pentru desfiintare a postului reclamantei.
Dupa cum rezulta din referatul nr.101.2/5108/30.07.2013 intocmit de seful Departamentului de resurse Umane, referat aprobat ulterior de Consiliul de Administratie prin Hotatarea nr.206/30.07.2013, lista posturilor ce urmau a fi desfiintate a fost intocmita pe baza propunerilor sefilor de compartimente.
Mai exact, dupa cum a sustinut si reclamanta, postul sau a fost desfiintat la propunerea superiorului sau direct, respectiv sefului Biroului ACCP si PIC, fara a se cunoaste ratiunile avute in vedere.
Mai mult, in cuprinsul notelor depuse indata de 26.01.2015, parata confirma faptul ca nu exista niciun referat scris din care sa rezulte motivele alegerii postului reclamantei.
In cuprinsul intampinarii si al notelor scrise, parata invoca drept unic argument pentru desfiintarea postului, libertatea absoluta a angajatorului de a-si organiza activitatea si dreptul exclusiv de a decide ce posturi mentine si ce posturi desfiinteaza, drept care nu ar putea fi supus niciunei limitari si deci nici controlului judecatoresc.
Ca atare, nu este evidentiata sub nicio forma necesitatea desfiintarii postului ocupat de reclamanta.
In consecinta, retinand ca decizia de concediere nu are o cauza serioasa sic a nici nu este demonstrat caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca, instanta de fond in baza art.80, alin.1 C.muncii, a dispus anularea deciziei.
De asemenea, in baza art.80, alin.2 C.muncii, a dispus obligarea paratei la reintegrarea reclamantei, in functia ocupata anterior concedierii, retroactiv, cu incepere din data de 01.10.2013.
In baza art.80, alin.1, teza a doua C.muncii, instanta de fond a obligat parata la plata catre reclamanta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, in perioada 01.10.2013-data reintegrarii efective.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel parata C. Națională Poșta Română SA, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1.Primul motiv de apel vizează interpretarea greșita de către Tribunalul București a dispozițiilor art.65 alin.2 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii republicat si actualizat.
Astfel, solicită apelanta să se rețină faptul instanța de fond a reținut in considerentele hotărârii faptul ca CN Posta R. SA nu a respectat prevederile art.65 alin.2 din Codul Muncii,in sensul ca in cazul concedierii colective, desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa, concluzionând ca „in ceea ce privește caracterul efectiv al desființării locului de munca instanța constata ca in lipsa menționării denumirii fiecărui post existent anterior si a fiecărui post menținut ulterior, parata nu dovedește caracterul efectiv al concedierii".
Instanța de fond nu s-a aplecat cu suficienta atenție asupra materialului probator existent in cauza.
Solicită apelanta să se constate ca prin adresa nr. 104.1/967/22.01.2015 apelanta parata a depus in completarea organigramei, statul de funcții pentru biroul ACCP si PIC valabil la data de 16,08.2013 din care rezulta numele, prenumele si postul ocupat de intimata reclamanta, precum si statul de funcții pentru biroul ACCP si PIC valabil incepand cu data de 01.09.2013, unde postul acesteia a fost suprimat .
În literatura de specialitate s-a reținut ca „desființarea este efectiva, atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește in organigrama acesteia ori in statul de funcții, măsura care se întemeiază pe o situație concreta ce trebuie dovedita".
Desființarea efectiva a postului de inspector specialist de protecție civila prin suprimarea acestuia din organigrama subscrisei este dovedita de schema de organizare si statele de funcții existente in dosar, precum si de adresele nr.101.2/6089/16.08.2013 si nr. 101/3819/28.06.2013 ce au fost aduse la cunoștința reclamantei la data de 19.08.2013.
Instanța de fond a refuzat să rețină ca angajatorul este singurul in măsura sa decidă in ceea ce privește modificarea structurii sale interne si orice măsura de ordin organizatoric vizând creșterea performantelor in activitate, in speța CN Posta R. SA.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 175/14.06.2013 a fost aprobat planul de disponibilizare in care sunt prezentate motivele care determina aplicarea masurilor din planul de disponibilizare, definirea necesitații si oportunității optimizării, interacțiunea optimizării rețelei cu personalul si pregătirea profesionala, impactul optimizării structurii operaționale a rețelei poștale, numărul de salariați necesar pentru desfășurarea activității in urma aplicării masurilor din planul de disponibilizare, inclusiv numărul de salariați care vor fi afectați de concedieri colective. Referatul nr, 101.2/5108 încheiat in conformitate cu propunerile șefilor de ompartimente precum si a rezultatelor normării, prezintă lista posturilor care urmează sa se desființeze, precum si cele care urmează sa se înființeze. Acest referat a fost aprobat in Consiliul de Administrație din data de 30.07.2013 prin Hotărârea nr. 206.
Potrivit art. 5 din Actul constitutiv, adunarea generala a acționarilor este organul de conducere care decide asupra activității paratei si asigura politica ei comerciala si economica. Adunarea generala poate delega Consiliului de administrație anumite atribuții, printre care aprobarea organigramei, înființarea, desființarea de sedii secundare.
2. Critică apelanta sentința instanței de fond si in ceea ce privește modul greșit de analizare a necesitații desființării postului ocupat de reclamanta intimata.
In ceea ce privește susținerea instanței ca, ,, in speța, parata nu a arătat care este legătura dintre pierderile suferite si nevoia de a se adapta concurentei si noilor realități de pe piața si postul ocupat de reclamanta", va rugam sa constatați ca acestea sunt neîntemeiate întrucât, am precizat si dovedit cu fisele de post existente in dosar, ca parte din atribuțiile de serviciu ale reclamantei erau îndeplinite de șeful de birou si de inspectorii specialiști de protecție civila din Dispersia teritoriala B., Cluj, Constanta, C., Iași, Ploiești si Timișoara, iar activitatea de coordonare era îndeplinita de șeful de birou ACCP si PIC, astfel incat apelanta parata are nevoie de personal de execuție mai numeros si de un număr cat mai scăzut de personal de coordonare.
Așa cum s-a apreciat in literatura de specialitate, prin reorganizarea unității in baza dispozițiilor art. 65 din Codui muncii, se înțelege modificarea structurii sale interne si orice măsura de ordin organizatoric vizând creșterea performantelor in activitate, singurul in măsura sa decidă in acest sens fiind angajatorul. Interesul legitim pentru concediere este dictat de nevoia eficientizarii activității. S-a decis ca măsura concedierii se justifica daca se face dovada ca efectiv a avut loc o reorganizare si o restrângere reala impusa de nevoile unității.
In aceasta situație, decizia de desființare efectiva a postului reclamantei, luata ca urmare a Planului de disponibilizare nr. 101/3583/14.06.2013 este legala.
Mai mult, din adresa nr.101/19.08.2013 reiese faptul ca toți angajații biroului ACCP si PIC au luat la cunoștința de Planul de disponibilizare, structura cu numărul de posturi, inclusiv reclamanta intimata a luat la cunoștința de adresa nr. 101/3819/28.06.2013 si adresa nr. 101.2/6089/16.08.2013 din care rezulta ca prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 206/30.07.2013 s-a aprobat desființarea postului de inspector specialist protecție civila.
Solicită apelanta a se constatat ca, instanța de fond nu a ținut seama de faptul ca, concedierea colectiva dispusa de apelanta parata a avut o cauza reala si obiectiva, determinata de pierderile financiare serioase inregistrate, care au impus, potrivit OUG nr. 36/2013, elaborarea in luna iunie 2013 a Planului de disponibilizare menționat si implicit modificarea structurii interne - atribut exclusiv al angajatorului - destinata optimizării structurii operaționale in vederea reducerii! bazei de costuri si in primul rând a cheltuielilor salariale, care reprezentau ponderea cea mai mare din totalul costurilor.
In condițiile in care apelanta parata a redus numărul de posturi, iar intimatei reclamante i s-a oferit posibilitatea sa isi exprime in scris consimțământul cu privire la un nou loc de munca comunicandu-i lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate, la momentul emiterii deciziei de concediere, aceasta insa a refuzat, învederam faptul ca, in situația concedierilor individuale/colective care sunt dispuse din cauze care nu țin de persoana salariatului, angajatorul nu este obligat sa pună la dispoziția salariatului posturile vacante. In acest sens, s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 6/09.05.2011. Legiuitorul nu se refera si la ipoteza concedierii individuale prevăzute de art. 65 din Codul muncii, astfel ca, in cazul desființării locului de munca in situația concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorului nu ii revine obligația de a-i oferi salariatului un alt loc de munca.
Reclamanta-intimata insa, nu a optat pentru niciunul din posturile vacante din unitate care i-au fost puse la dispoziție, astfel incat, in mod firesc Decizia de concediere nr. 8178/06,09.2013 si-a produs efectele juridice.
Condiția de legalitate impusa de prevederile art. 65 alin 2 din Codul muncii este ca desființarea locului de munca sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa . ". Textul legal nu face nicio precizare asupra sensului calificării cauzei care determina concedierea - ,,reala si serioasa’’.
Deși apelanta a prezentat planul de disponibilizare, statele de funcțiuni, notificările impuse de lege, contul de profit si pierderi, pentru a dovedi dificultățile economice, necesitatea reducerii cheltuielilor, creșterii eficientei si beneficiilor, instanța a reținut in mod greșit ca ,, parata nu a arătat felul in care desființarea acestui post poate duce la îmbunătățirea situației economico-financiare a societății."
Solicită apelanta să se rețină faptul ca desființarea locului de munca al intimatei reclamante a fost efectiva, postul fiind suprimat din structura Biroului ACCP-PIC, motiv pentru care considera ca total netemeinic si nelegal că instanța de fond a apreciat ca nu s-a făcut dovada caracterului efectiv real si serios al concedierii.
De asemenea, desființarea postului de inspector specialist de protecție civila a fost serioasa, întrucât măsura luata de angajator nu a disimulat realitatea, ci apelanta parata a urmărit exclusiv îmbunătățirea activității ci nu o concediere care ar fi determinata de persoana salariatului. A prezentat apelanta instanței de fond prin adresa nr. 104.1/967/22.01.2015 ca parte din atribuțiile reclamantei erau indeplinite de inspectorii! de specialitate din teritoriu, iar activitatea de coordonare fiind efectuata de șeful de birou, nu se mai justifica menținerea acestui post.
In sensul celor menționate exista o practica judiciara bogata. Astfel, Curtea de Apel București prin decizia nr, 1676/LM/2004 a statuat următoarele;,, caracterul efectiv, real si serios al desființării locului de munca ocupat de salariat rezulta din: programul de restructurare si reorganizare a societății; proiectul de concediere colectiva;tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de funcții ale unității anterioare si ulterioare concedierii".
In cauza a fost desființat un post neproductiv, compania dezvoltând afacerile in domeniu prin înființarea unor posturi noi, productive.
F. de motivele învederate si probele administrate, solicită apelanta admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond in sensul respingerii ca nefondata a contestației formulata de intimata reclamanta I. L. impotriva deciziei de concediere nr. 8178/06.09.2013.
In situația in care se va considera ca apelul formulat de CN Posta R. SA este intemeiat si se va dispune modificarea in totalitate a Sentinței nr.1322/16.02.2015, solicita apelanta restabilirea situației anterioare executării hotărârii instanței de fond si obligarea intimatei reclamante la plata unei despăgubiri egala cu salariile majorate indexate si reactualizate precum si a celorlalte drepturi plătite de unitatea apelantă in temeiul sentinței supuse prezentului apel, conform art.722 si urm Cod procedura civila.
La data de 17.04.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata I. L., solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare în combaterea apărărilor formulate de intimată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește temeinicia concedierii, având în vedere criticile dezvoltate în recurs, din conținutul deciziei contestate si din actele care au stat la baza acesteia, Curtea constata ca respectiva concediere a fost motivata pe faptul desființării postului ocupat de salariat, in baza art.65 al.1 Codul muncii.
Având în vedere criticile apelantei, Curtea reține prevederile art.65 al.1 din Codul muncii, în varianta aplicabilă anterior republicării, potrivit cărora cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă determinată de dificultățile economice prin care trece angajatorul, de transformările tehnologice sau de reorganizarea activității acestuia, desființare ce trebuie să fie efectivă, reală și serioasă (art.65 al.2 din Codul muncii).
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Sub acest aspect este de remarcat că, din decizia contestata, cât și a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu reiese caracterul efectiv al desființării locului de muncă, în realitate neavând loc o suprimare efectivă și definitivă a acestuia din structura funcțional-organizatorică a angajatorului.
Din analiza comparativă a organigramelor și a statelor de funcții depuse la dosar, Curtea constată ca nu reiese clar ca postul reclamantei a fost desființat definitiv pentru ca, in lipsa mentionarii denumirii fiecarui post existent anterior si a fiecarui post mentinut ulterior, apelanta nu a dovedit caracterul efectiv al concedierii.
Nu s-a dovedit nici ca desființarea locului de muncă a avut o cauza reala si serioasa pentru ca, desi apelanta s-a referit la scaderea numarului de trimiteri postale si liberalizarea pietei serviciilor postale, sustinand ca aceasta imprejurare impunea desfiintarea unor oficii postale, redimensionarea raportului intre oficiile din mediul rural si cele din mediul urban, redimensionarea raportului dintre personalul operativ si cel auxiliar si administrative, inclusiv scaderea cheltuielilor cu salariile prin desfiintarea unor posturi, nu a dovedit ca masura desfiintarii postului reclamantei era necesara, in sensul ca este de natura a reechilibra situatia societatii.
Tribunalul a subliniat in mod just faptul ca, dupa cum rezulta din referatul nr.101.2/5108/30.07.2013 intocmit de seful Departamentului de resurse Umane, referat aprobat ulterior de Consiliul de Administratie prin Hotatarea nr.206/30.07.2013, lista posturilor ce urmau a fi desfiintate a fost intocmita pe baza propunerilor sefilor de compartimente, mai exact, postul reclamantei a fost desfiintat la propunerea superiorului sau direct, respectiv sefului Biroului ACCP si PIC, fara a se cunoaste ratiunile avute in vedere.
Chiar apelanta confirma in notele depuse in data de 26.01.2015, faptul ca nu exista niciun referat scris din care sa rezulte motivele alegerii postului reclamantei pentru a fi desfiintat.
In motivarea apelului, ca si in cuprinsul apararilor formulate in fata primei instante, apelanta reia argumentul libertatatii absolute a angajatorului de a-si organiza activitatea si dreptul exclusiv de a decide ce posturi mentine si ce posturi desfiinteaza, drept care nu ar putea fi supus niciunei limitari si deci nici controlului judecatoresc.
Evident ca acesta nu este un argument care sustina caracterul real si serios al concedierii, pentru ca necesitatea desfiintarii unui post trebuie dovedita sub aspectul utilității acesteia pe aspect organizatoric sau al modalității alese de angajator pentru a exclude indiciile unui abuz împotriva salariatului.
F. de toate aceste considerente de fapt si de drept, in baza art.480 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat, constatand legalitatea si temeinicia hotărârii recurate.
In baza art. 453 C.., va fi obligată apelanta către intimat la 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu avocatial ce a fost dovedit prin chitanta depusa la fila 38 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. Cod Unic de înregistrare nr._ cu sediul in București, ., sector 2,împotriva sentinței civile nr.1322 din data de 16.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /20, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. L., cu domiciliul ales la cabinet de avocat Brancus M. G. din București, . .. ..
Obligă apelanta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red. Jud. LH:24.08.2015
Dact: Z.G./4 ex/21.07.2015
Jud.fond. C.J.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2212/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 944/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
