Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 441/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 30316/3/2007**
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4402/2014)
Decizia Civilă Nr.441
Ședința Publică din data de 05 Februarie 2015
C. compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă I. H., împotriva sentinței civile nr._ din data de 19.12.2013, pronunțate de T. București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de P. a Municipiului București, T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București, cauza pe fond având ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă I. H. personal, lipsind intimații-pârâți C. de P. a Municipiului București, T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, arată că din punctul său de vedere în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul anterior de judecată din data de 18.12.2014 s-a strecurat o eroare, legat și de extrasul din caietul grefierului de ședință, în sensul că în încheierea de la acea dată s-a reținut faptul că nu ar fi susținut că ar fi renunțat la judecata față de intimații T. București și M. Justiției. Or, în acest sens arată că doar parțial așa este, însă, față de faptul că cererea dedusă judecății are trei capete de cerere, respectiv recalcularea pensiei, plata diferenței dintre pensia anticipată și cea recalculată, pe parcurs a solicitat și diferența dintre pensia de limită de vârstă și pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea sporului de 50% și, atare situație, nu putea să renunțe la judecată față de pârâții mai sus menționați și cu care a avut raporturi contractuale de muncă. Prin urmare, solicită a se avea în vedere că a înțeles să renunțe la cererea pe care a depus-o având ca obiect plata sporului ca sumă de bani, și nu la recalcularea pensiei.
C. ia act de susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia, la fond, a înțeles să renunțe la judecata cererii având ca obiect plata sporului de 50%, ca sumă de bani, și nu la celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâții menționați.
De asemenea, recurenta-reclamantă solicită a se observa că din caietul grefierului rezultă că a solicitat sporul de 50% față de dispozițiile Legii 303/2004, ținând seama de faptul că toată activitatea desfășurată în domeniul juridic este asimilată activității de judecător, or, apare în acest caiet o contradicție, vis-a-vis de acest aspect. Astfel, dacă s-ar aprecia de către instanță ca fiind o eroare, nu are nimic împotrivă, dacă nu, înțelege să formuleze cerere de îndreptare deoarece, în raport de textul invocat, Legea nr.303/2004, putea spune că toată vechimea este vechime în avocatură, or, a precizat vechimea ca fiind activitatea desfășurată în magistratură.
Solicită, de asemenea, a se dispune amânarea pronunțării pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise.
C. constată că susținerile recurentei se referă la fondul cauzei, iar în ceea ce privește amânarea pronunțării, urmează a aprecia dacă se impune sau nu la momentul deliberării.
Recurenta-reclamantă, interpelată fiind, arată că nu are alte cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, arată că în plus la cele dezvoltate în scris, față de art.304 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care instanța poate să analizeze cauza sub toate aspectele, legat de prima cerere formulată inițial și anume că nu a renunțat la recalcularea pensiei, de asemenea, nu a renunțat la plata diferenței dintre pensia pe care o primește și pensia recalculată, ținând seama de sporul de 50%, solicită a se reține că a renunțat la ultima cerere depusă în dosarul nr._, adică la plata sporului ca drept salarial. Prin urmare, în această situație, față de faptul că instanța nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere, respectiv pe plata diferenței dintre pensia calculată deja și cea la care ar avea dreptul prin recalculare, solicită ca instanța de recurs să constatate acest aspect, față de faptul că prin hotărârea recurată s-a luat act că ar fi renunțat la judecată față de marea majoritate dintre pârâți și că s-ar fi mulțumit să se judece doar cu pârâta C. de P., în ceea ce privește recalcularea. Arată că instanța de fond încalcă principiul disponibilității, deoarece din toate cererile formulate, chiar și din cea din urmă, depusă în al treilea ciclul procesual, rezultă părțile chemate în judecată, cu toate că la fila 6, instanța îi pune în vedere să precizeze dacă solicită drepturile salariale. Arată, în acest sens, faptul că la fila 7 apare cererea sa precizatoare, în cuprinsul căreia menționează că nu înțelege să se judece cu pârâtul C.S.M., ci cu pârâta C. de A. București. Deci, inclusiv în al treilea ciclul procesual a indicat cu cine înțelege să se judece în contradictoriu, astfel că nu se poate, în opinia sa, să treci peste principiul disponibilității, solicitarea sa fiind în sensul admiterii recursului, casării hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare.
Dosarul s-a casat de două ori, dar nu din vina sa, în primul caz pe motiv că ar fi fost falsificată semnătura judecătorului de pe locul doi, constatându-se că lipsește semnătura acestuia, iar în al doilea ciclu procesual, s-a apreciat că cererea sa prin care a precizat ce sporuri dorește, n-ar fi tardivă, pe bună dreptate. Solicită a se constata că în al doilea ciclu procesual C. de P. a depus carnetul de muncă la dosar, iar în al treilea ciclul procesual se apreciază de către instanță că ar fi renunțat la judecată, în condițiile în care de 7 ani încearcă să câștige un drept, cu atât mai mult în condițiile în care nu a plecat de bună voie, ci forțată de anumite împrejurări. Deci, consideră că nu poate instanța să-și aroge acest drept și să constate că s-a renunțat la judecata față de o parte din pârâți, de vreme ce nu a fost pus în discuție acest aspect Deci, în cazul în care s-ar aprecia că este corectă soluția și că nu a renunțat la judecată față de cei 4 pârâți, atunci, chiar și față de faptul că din adeverințele pe care le-a depus la dosar nu apare că ar beneficia de acel spor, are dreptul la acesta, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei. Prin urmare, în condițiile în care nu i s-a dat sporul (deși la vremea respectivă i-a fost plătit pe perioada cât a desfășurat activitatea de judecător), din motive obiective, a înțeles să plece din sistem. În același context solicită a se reține că i-au fost acordate toate sporurile, mai puțin sporul de 50% și, atare situație, apreciază că este în drept, chiar dacă nu a fost plătit efectiv, și era și nedrept, față de situația în care se afla țara, să solicite acest spor ca drept salarial. Dar prin neplata sporului nu înseamnă că pierde un drept de vreme ce este un drept de proprietate, câștigat și acordat pe perioada cât a desfășurat activitatea de judecător și nu dorește decât a i se acorda acest spor. A da o altă interpretare, a nu împărtăși punctul său de vedere, ar însemna să fie discriminată, fără a cunoaște și motivele acestei discriminări. Dacă legiuitorul ar aprecia că vechimea pentru funcțiile de consilier, avocat reprezintă vechime asimilată și pentru funcția de judecător, și asta în condițiile în care nu a plecat de bună voie din sistem, solicită a i se acorda acest spor de 50%.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul M. Justiției, solicită a nu fi reținută în cauză întrucât, în fond după casare, a solicitat a se judeca și în contradictoriu cu acest minister, deci nu a rămas această soluție și, chiar dacă prin absurd instanța s-ar fi pronunțat pe acest aspect, deși din cele reținute nu a fost așa, M. are calitate și asta întrucât a precizat expres acest lucru prin cererile formulate. Mai mult nu a fost niciodată pusă în discuție această problemă, pe de o parte, iar pe de altă parte, consideră că nu prin intermediul unei întâmpinări poți să tranșezi acest aspect al lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește tardivitatea, a arătat în al doilea ciclu procesual motivele pentru care cererea sa nu este tardivă, situație față de care opinează în sensul că M. Justiției nu este în drept a face astfel de precizări, el fiind tot parte în cauză. Astfel, solicită a se constata că cererea sa este motivată în drept pe dispozițiile Legii nr.303/2004, pe art. 81, 85 și pe Legea nr.50/1996 și nu este greșit a se avea în vedere și legislația europeană, potrivit cu care neacordarea unui drept ar conduce la o situație de discriminare și, tot în acest sens a se vedea și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, de asemenea, îi acordă acest drept.
Pentru toate aceste considerente, recurenta-reclamantă concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat, cu precizarea ca în situația respingerii cererii se va adresa Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a-i da câștig de cauză.
C., în baza dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
C.,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 19.12.2013, pronunțată de T. București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._/2007**, în temeiul art.246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantei I. H. la judecata capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, formulat în contradictoriu cu pârâții T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București și s-a respins cererea privind recalcularea cu includerea în baza de calcul a drepturilor de pensie a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, formulată de reclamanta I. H. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta a fost salariata Tribunalului București în calitate de judecător, până la data de 15.03.1999, când a fost eliberată din funcție, în baza Decretului nr.74/9.03.1999, astfel cum rezultă din mențiunea de la poziția nr.82 din carnetul de muncă al acesteia (fila 94).
Prin decizia nr._/14.07.2005 emisă de C. Locală de P. Sector 3 (fila 73) s-au stabilit drepturile de pensie de serviciu în favoarea reclamantei, începând cu data de 01.06.2005.
Potrivit art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
Art.18 din HG nr.1275/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii nr.303/2004 reglementează procedura ce trebuie respectată în aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege, privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, aceasta constând în eliberarea de către Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și M. Justiției de adeverințe nominale, întocmite conform anexelor nr. 4-6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu și comunicarea acestora Casei Naționale de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le transmit caselor teritoriale de pensii, în vederea punerii în aplicare.
În baza acestor dispoziții legale, pensia de serviciu a reclamantei a fost actualizată începând cu 14.05.2006, cu 01.01.2007, cu 01.04.2008 și cu 1.10.2008, ultima decizie de actualizare a pensiei fiind emisă la data de 26.02.2009 (fila 50), pe baza adeverinței nr.134/26.01.2009 eliberată de T. București (fila 52). Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că în valoarea venitului brut pe baza căruia urma a se actualiza pensia de serviciu nu a fost inclus sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.80 alin. 1 și 4 din Legea nr.303/2004, în forma în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie de serviciu ale reclamantei, magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) numai în funcția de judecător sau procuror beneficiind de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație, în acest caz pensia stabilindu-se pe baza drepturilor salariale pe care le are un magistrat în funcție în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.
Astfel, având în vedere faptul că din adeverința nr.1219/C/8.06.2005 eliberată de T. București (filele 105 - 106), ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantei, începând cu data de 01.06.2005, rezultă că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% nu a intrat în baza de calcul a pensiei de serviciu, rezultă că acest spor nu putea fi luat în considerare nici cu prilejul actualizării pensiei, în baza art.85 alin.2 din legea nr.303/2004.
Este adevărat că art.80 alin.5 din Legea nr.303/2004 prevede că persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Această dispoziție legală a intrat în vigoare ulterior pensionării reclamantei, la data de 18.04.2008, modificarea art.82 al Legii nr.303/2004 fiind efectuată prin OUG nr.100/2007, și nu este aplicabilă în cazul său deoarece art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 face referire la sporurile care au intrat în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, numai acestea fiind incluse în baza de calcul cu prilejul actualizării pensiei de serviciu.
În consecință, în condițiile în care pârâta C. de P. a Municipiului București nu a avut la dispoziție o adeverință din care să rezulte că în valoarea venitului brut pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu a reclamantei este inclus sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acest spor nu putea fi inclus în baza de calcul a pensiei cu ocazia actualizării pensiei deoarece nu a intrat în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, rezultă că pârâtei nu-i incumbă obligația valorificării la calculul pensiei de serviciu a reclamantei a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta-reclamantă I. H..
În susținerea a arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12.09.2007 recurenta a chemat în judecată pe intimata C. de P. a Municipiului București, solicitând a se dispune anularea deciziei nr._/5.07.2007 emisă de C. Locală de P. Sector 3 București și obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, în raport de vechime, salarii și sporuri, la plata diferenței dintre pensia anticipată și pensia pentru limită de vârstă, pe perioada iunie 2006 - iulie 2007.
Prin cererea depusă la data de 16.11.2007 și-a precizat acțiunea, arătând că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu T. București, M. Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, M. Finanțelor Publice, pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești rezultate din acordarea sporului de vechime, reactualizat la data plății, începând cu data de 14.07.2005 până la data pronunțării hotărârii.
Prin cererea depusă la data de 03.06.2008 și-a întregit acțiunea, solicitând, față de decizia nr. 21 pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008 de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordarea și a sporului de 50% pentru risc, conform dispozițiilor art. 50/1996, spor care să fie avut în vedere la recalcularea pensiei, precum și salariul de merit, cerere ce i-a fost respinsă ca tardivă.
Prin sentința civilă nr. 4053/12.05.2010, T. București, Secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, i s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 268/19.01.2011 C. de A. București -Secția a Vll-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a anulat sentința, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Prin Sentința civilă nr. 8895/25.10.2012, pronunțată de T. București, Secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cererea de chemare în judecată i-a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 2614/29.04.2013, C. de A. București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis recursul, a casat în parte sentința atacată cât privește dispoziția de respingere ca tardivă a cererii precizatoare depuse în data de 03.06.2008 și a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect aceleiași instanțe. S-a menținut în rest sentința.
La data de 27 septembrie 2013, și-a precizat cererea, arătând că, în locul Consiliului Superior al Magistraturii, a înțeles să cheme în judecată pe pârâta C. de A. București, în calitate de ordonator secundar de credite.
Prin cererea depusă la data de 21.10.2013 a completat motivarea acțiunii, în sensul că la data pensionării pentru limită de vârstă, conform deciziei nr._/05.07.2007, are o vechime în magistratură de 38 de ani, 6 luni și 12 zile, precizând că a ocupat funcția de judecător la T. București, Secția Comercială, până la data eliberării din funcție la cerere, conform Decretului nr. 74/9.03.1999, respectiv 15.03.1999, după care am profesat ca avocat în cadrul Baroului București.
Față de dispoziția instanței de fond de a-și preciza cererea, a solicitat să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul brut lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 11.09.2007, precum și la recalcularea pensiei în raport de acest spor și plata retroactivă a sumelor reprezentând diferențele dintre pensia rezultată în urma recalculării și cea efectiv plătită.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013, T. București, Secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în temeiul art. 246 C.pr.civ., a luat act de renunțarea recurentei la judecata capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%. S-a respins cererea privind recalcularea cu includerea în baza de calcul a drepturilor de pensie a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, ca neîntemeiată.
Făcând trimitere la motivarea acestei sentințe, recurenta apreciază că este total greșită.
O primă critică ce o aduce hotărârii instanței de fond este aceea că se încalcă dispozițiile art. 246 C. pr. civ. În mod greșit a considerat că recurenta a renunțat la judecata capătului de cerere privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în realitate aceasta a renunțat la judecata cererii precizatoare privind sumele cuvenite pentru perioada cuprinsă între data introduceri acțiunii, respectiv 11.09.2007 și data pronunțării hotărârii, datorită situației economice a țării.
Indiferent de ceea ce ar fi reținut grefierul de ședința în caietul sau, recurenta a arătat că nu a renunțat la dreptul la plata acestui spor pe care îl pretinde și insistă în fața instanțelor de judecata în a-i fi recunoscut de mai bine de 6 ani, dosarul trecând prin mai multe cicluri procesuale.
De altfel, instanța de fond s-a contrazis: dacă în considerente se reține ca „în ședința publică din 19.12.2013... în ce privește pretențiile cu titlu de spor de 50%reclamanta a declarat că renunța la judecata având ca obiect plata, în dispozitivul hotărârii recurate apare „i-a act de renunțarea reclamantei... la judecata capătului de cerere privind plata sporului..."
Recurenta a arătat că nu putea să renunțe la judecată pentru plata sporului din moment ce instanța a pus în discuție prescrierea dreptului material la acțiune în ce privește pretențiile cu titlul de spor de 50%.
O a doua critică este acea că instanța de fond a fost părtinitoare cu intimații pârâți, deși potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Constituția României, art. 6 din Legea nr. 304/2004 și art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, părțile au dreptul la un proces echitabil.
Faptul că nu a avut parte de un proces echitabil rezulta și din aceea că deși prin hotărâre se reține faptul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, nu a intrat în baza de date a pensiei de serviciu, în loc să îi pună în vedere pârâtului T. București să elibereze o astfel de adeverința, instanța de fond se mulțumește cu pronunțarea unei soluții de respingere a cererii sale ca neîntemeiata, deși în cauză s-a efectuat o expertiza contabilă (în primul ciclu procesual) față de adeverința nr. 1219/C7 08.06.2005 a Tribunalului București (filele 105- 106), motivând că pârâta C. de P. nu a avut la dispoziție o adeverința din care să rezulte că în valoarea venitului brut, pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu a recurentei, este inclus sporul de 50%. Procedând în acest fel instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 C. p. civ.
O altă critică ce o aduce hotărârii recurate este aceea că instanța de fond nu ține seama de mențiunea din carnetul de muncă ce se află la dosarul cauzei, poziția 64, din care rezultă că a fost reîncadrată la data de 23.06.1996, "ca judecător gr. I, gr. 4, conform Legii 50/1996", ori potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar".
Recurenta a solicitat instanței să observe că instanța de fond nu a analizat, decât parțial, cererea acesteia, prin prisma legislației la care a făcut referire în decursul soluționării pricinii.
Astfel: prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres. Procedându-se astfel, au fost încălcate atât norme constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu produce efecte atâta timp cât OG nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/2006, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/200.
Recurenta solicită instanței să observe că din carnetul de muncă ce se află la dosarul cauzei, poziția 64, rezultă că a fost reîncadrată la data de 23.06.1996, "ca judecător gr. I, gr. 4, conform Legii 50/1996", ori potrivit art. 47 din această lege, personalul din organele autorității judecătorești beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de 1ICJ, Secțiile Unite, privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, hotărâre obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330 alin. 4 C. pr. civ., s-a hotărât că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut, și după . OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele acestei decizii se reține că "Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. 1 pct. 42 și în art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face că efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după . Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
În același sens s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, prevedeau că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, care este o normă de nivel inferior, lege ordinară, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și încalcă art. 81 din Legea nr. 92/1992, care este o lege organică.
Legea nr. 24/2000, în vigoare la date emiterii OG nr. 83/2000, definește modificarea unui act normativ ca fiind schimbarea expresă a textului unuia sau mai multor articole ori alineate ale acestora și redarea lor într-o nouă formulare, completarea actului normativ ca fiind introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, iar abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, nu să abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea OG nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 108 alin. 3 și 73 alin. 1 din Constituția României.
Recurenta a redat dispozițiile art.85 din Legea nr. 303/2004.
Atâta vreme cât legiuitorul a apreciat ca vechime de magistrat inclusiv vechimea de consilier juridic, la data pensionării avea o vechime totală în muncă în domeniul juridic de peste 38 ani, iar în prezent peste 42 ani.
La data de 23.06.1996, a fost reîncadrată conform Legii nr. 50/1996, situație care reiese din carnetul de muncă, poziția 64, iar la data de 01.09.1997, i s-a acordat sporul de risc de 50%, sporul de stabilitate de 10% și sporul de vechime de 25%, astfel cum rezultă din carnetul de muncă, poziția 71 (pag. 4, foaie suplimentară), dar instanța de fond, în al treilea ciclu procesual, nu ține seama de aceste mențiuni.
Față de cele de mai sus, recurenta a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să îi admită recursul și fie casată hotărârea atacată, iar cauza să fie trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, sau să o rețină spre rejudecare, fie să îi admită recursul, să modifice hotărârea atacată, în sensul admiterii contestației cu precizările aduse, să oblige intimații la recalcularea pensiei în raport de toate sporurile, inclusiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. reține următoarele:
Criticile recurentei împotriva sentinței de fond sunt nefondate, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză față de data sesizării inițiale a instanțelor.
Așa cum rezultă din cererile succesive formulate de recurentă în dosarul de fond, aceasta a sesizat instanța cu o contestație împotriva deciziei de pensionare nr._/5.07.2007, solicitând recalcularea pensiei în raport de vechime, salarii și sporuri și plata diferențelor rezultate, ulterior completându-și cererea principală cu pretenții formulate în contradictoriu cu pârâții T. București, M. Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, M. Finanțelor Publice, prin care a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești rezultate din acordarea sporului de vechime, reactualizat la data plății, începând cu 14.07.2005 până la data pronunțării. Printr-o nouă cerere completatoare formulată la data de 3.06.2008, reclamanta a solicitat și sporul de 50% de risc, ce urmează a fi avut în vedere la recalcularea pensiei alături de celelalte sporuri.
Prin decizia civilă nr. 2614/29.04.2013, C. de A. București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul, a casat în parte sentința atacată cât privește dispoziția de respingere ca tardivă a cererii precizatoare depuse în data de 03.06.2008 și a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect aceleiași instanțe. S-a menținut în rest sentința.
Deci, prin decizia de casare a fost menținută soluția de respingere a acțiunii formulate de reclamantă, așa cum a fost completată, cu excepția pretențiilor formulate prin cererea completatoare din data de 03.06.2008, în privința cărora s-a casat parțial sentința și s-a trimis acest capăt de cerere spre rejudecare la instanța de fond.
Așa cum am arătat, prin această cerere, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei și în funcție de sporul de 50% prevăzut de Legea nr.50/1996.
În cadrul rejudecării acestui petit, reclamanta a precizat la data de 27 septembrie 2013 (filele 7-8) că, în contradictoriu cu pârâții C. de P. a Municipiului București, T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București, solicită obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut lunar, începând cu 11.09.2004 până la data introducerii acțiunii, precum și recalcularea pensiei în raport de acest spor și plata retroactivă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia rezultată în urma recalculării și cea efectiv plătită.
În ședința publică de la 19.12.2013, reclamanta, prezentă personal, a învederat instanței de fond că înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, motiv pentru care, în temeiul art.246 din codul de procedură civilă de la 1865, T. a luat act de această renunțare.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și pe acest aspect, invocând faptul că a renunțat la judecată cu privire la sumele cuvenite, din cauza situației economice a țării.
Susținerile recurentei sunt contradictorii, deoarece după ce recunoaște că a renunțat la judecata pretențiilor pentru sumele cuvenite pentru perioada cuprinsă între data introduceri acțiunii, respectiv 11.09.2007 și data pronunțării hotărârii, datorită situației economice a țării, arată că nu putea renunța la plata acestui spor pe care îl pretinde de 6 ani.
C. încuviințat în recurs solicitarea recurentei de a se depune la dosar o copie a caietului grefierului de ședință(fila 42 dosar recurs), din care rezultă fără nicio îndoială că reclamanta a renunțat la judecata cererii având ca obiect plata sporului de 50%, solicitând doar recalcularea pensiei.
În plus, în ședința de recurs din data de 5.02.2015, recurenta a arătat expres că a înțeles să renunțe la cererea pe care a depus-o având ca obiect plata sporului de 50%, ca sumă de bani, și nu la recalcularea pensiei.
În aceste condiții, având în vedere actul de dispoziție al reclamantei, în mod corect prima instanță a luat act de renunțarea la judecata pretențiilor respective, în contradictoriu cu pârâții T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că nu putea renunța la judecată în condițiile în care instanța de fond pusese în discuție prescripția extinctivă a dreptului la acțiune pe acest capăt de cerere, deoarece excepția respectivă nu a mai fost analizată, având în vedere poziția procesuală a reclamantei în sensul renunțării la judecată.
Instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată doar în limitele actului de dispoziție al reclamantei, respectiv doar cu privire la pretențiile având ca obiect plata sporului de 50%, fiind fără relevanță aspectele învederate de recurentă cu privire la faptul că nu a înțeles să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâții T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București. Pretențiile respective au fost formulate în contradictoriu cu acești pârâți, motiv pentru care hotărârea Tribunalului este corectă pe acest aspect, iar petitul referitor la recalcularea pensiei a fost analizat pe fond, fără a se lua act de vreo renunțare la judecată pe acest aspect. În aceste condiții, C. constată că nu sunt fondate susținerile recurentei în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe cererea de recalculare a pensiei, inclusiv pe plata diferențelor rezultate din recalculare, deoarece acest petit a fost analizat pe fond, în considerente fiind expus raționamentul care a determinat soluția de respingere a acestor pretenții ca neîntemeiate.
Instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată a unui capăt de cerere(privind plata sporului de 50%) și nu la acțiunea formulată împotriva anumitor pârâți, așa cum pretinde recurenta.
Deși prin cererea precizatoare, reclamanta nu a arătat concret care este calitatea procesuală a pârâților raportat la fiecare capăt de cerere în parte, mulțumindu-se să solicite pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu toți acești pârâți, C. constată că în mod corect prima instanță a luat act de renunțarea la judecata cererii având ca obiect plata sporului de 50%, în contradictoriu cu pârâții T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București și a analizat cererea de recalculare a pensiei și pretențiile accesorii referitoare la plata unor diferențe de pensie în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București. Recalcularea pensiei și plata diferențelor de pensie se solicită în contradictoriu cu instituția emitentă a deciziei de pensionare, fiind evident că doar pretențiile pentru plata efectivă a sporului de risc puteau fi judecate în contradictoriu cu T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București, în măsura dovedirii calității procesuale a tuturor acestor pârâți, aspect ce nu a mai fost cercetat având în vedere renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la aceste pretenții.
Nu sunt fondate nici susținerile recurentei în sensul că ar fi existat o atitudine părtinitoare a instanței de fond și nu ar fi avut parte de un proces echitabil. Nu există nicio dovadă în sensul celor afirmate de recurentă, iar din actele procesuale efectuate în cauză, inclusiv din sentința pronunțată rezultă respectarea tuturor garanțiilor unui proces echitabil, potrivit art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul acestei critici, recurenta invocat că prima instanță a reținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% nu a intrat în baza de calcul a pensiei, dar nu a pus în vedere pârâtului T. București să elibereze o adeverință cu veniturile în care să fie inclus și acest spor, fiind astfel încălcate, în opinia recurentei, dispozițiile art.129 Cod procedură civilă.
Din prisma acestor critici, C. constată că în limitele casării, așa cum au fost stabilite prin decizia civilă nr. 2614/29.04.2013, C. de A. București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, și ale precizărilor formulate de reclamantă la data 27 septembrie 2013, instanța de fond nu a fost sesizată cu un capăt de cerere în sensul celor arătate de recurentă, respectiv cu pretenții în sensul obligării Tribunalului București să elibereze o adeverință tip pentru actualizarea pensiei de serviciu a recurentei, în care să fie inclus și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%. În aceste condiții, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării.
Din prisma art.129 Cod procedură civilă, nu se poate reține nici nesocotirea principiului rolului activ al instanței, deoarece la dosar există înscrisuri referitoare la baza de calcul a pensiei de serviciu și aceasta nu cuprinde și sporul respectiv.
Recurenta a mai invocat faptul că, potrivit mențiunii din carnetul de muncă, poziția 64, a fost reîncadrată la data de 23.06.1996, "ca judecător gr. I, gr. 4, conform Legii 50/1996", și potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 avea dreptul la sporul de 50% din salariul brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, făcând referire la nelegalitatea și neconstituționalitatea abrogării acestuia prin OG nr.83/2000 și la incidența Deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Pe de-o parte, C. constată că în cadrul deciziei de casare s-au analizat aspectele referitoare la valabilitatea modificării Legii nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, dar și la incidența deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, acestea fiind probleme de drept, soluționate în mod irevocabil de instanța de recurs. Prima instanță nu putea trece peste aceste aspecte și nici nu mai pot fi repuse în discuție în recursul împotriva sentinței pronunțate, deoarece potrivit art.315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Pe de altă parte, din analiza actelor depuse la dosar, inclusiv a copiei carnetului de muncă și a deciziilor de pensionare, C. constată că recurenta a avut calitatea de judecător până la data de 15.03.1999, când a fost eliberată din funcție la cerere, dar a beneficiat de pensie(anticipată parțială) de serviciu începând cu 1.06.2005, iar din 14.05.2006 de pensie de serviciu pentru limită de vârstă. În perioada ulterioară datei de 15.03.1999, aceasta nu a mai avut calitatea de magistrat, deci, chiar și în situația în care nu ar fi fost valabile modificările Legii nr.50/1996, aceasta nu a beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la momentul pensionării.
În ciuda acestor aspecte, reclamanta a solicitat la fond, obligarea pârâților T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut lunar, începând cu 11.09.2004 până la data introducerii acțiunii, deși în respectiva perioadă nu se mai afla în raporturi juridice cu aceștia. Trecând peste aceste aspecte ce țin de fondul respectivelor pretenții, C. constată că reclamanta a renunțat însă la respectivul capăt de cerere, așa cum am analizat anterior. În concluzie, la data pensionării, recurenta nu a beneficiat de sporul de 50% în funcție de care solicită recalcularea pensiei și plata diferențelor rezultate. Nu interesează in speța dispozitivul sau considerentele deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțata de ICCJ in recursul in interesul legii, întrucât acestea au in vedere exclusiv pe magistrații in funcție, nu si pe cei pensionari, pentru care exista alte reglementari.
Dispoziția legala relevanta in speța de fata este cea cuprinsa in art. 82 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, in forma in vigoare la data pensionării, potrivit căreia „persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) numai în funcția de judecător sau procuror beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecător sau procuror în funcție în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.”
Pentru ca sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica sa se poată regăsi in calculul a pensiei de serviciu cuvenite recurentei reclamante, era necesar ca acesta sa facă parte din baza de calcul a pensiei care era reprezentată, potrivit legii aplicabile atât la data pensionării anticipate, cât și la trecerea la limită de vârstă, din drepturile salariale pe care le are un judecător sau procuror în funcție în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului. Or, la data respectivă, legea nu mai prevedea pentru magistrații în funcție dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, motiv pentru care acesta nu putea fi inclus nici în baza de calcul a pensiei recurentei.
În cauză, recurenta este nemulțumită în fapt de modul în care s-a făcut actualizarea pensiei de serviciu, acesta fiind motivul pentru care a solicitat recalcularea pensiei în raport de sporul de 50% și plata retroactivă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia rezultată în urma recalculării și cea efectiv plătită.
Până în octombrie 2007, legea în forma în vigoare ulterior datei stabilirii pensiei de serviciu, prevedea că „pensiile de serviciu ale judecătorilor si procurorilor, precum si pensiile de urmaș prevăzute la art. 83, se actualizează anual in raport cu media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni a judecătorilor si procurorilor in activitate”.
Reglementarea privind actualizarea anuala a pensiei a fost menținuta pana la apariția OUG nr. 100/2007, in vigoare începând cu data de 08.10.2007, prin care art. 85 alin. 2 a fost modificat, după cum urmează: „pensiile de serviciu ale judecătorilor si procurorilor, precum si pensiile de urmaș prevăzute la art. 84, se actualizează ori de cate ori se actualizează indemnizația bruta lunara a unui judecător si procuror in activitate, in condiții identice de funcție, vechime si grad al instanței sau parchetului, cu luarea in considerare, in procent, a sporurilor intrate in baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum si a sporului de vechime”.
Se observa ca anterior datei de 08.10.2007, data intrării in vigoare a OUG nr. 100/2007, nu exista temei legal pentru includerea in baza de calcul a pensiei de serviciu a sporului solicitat de reclamanta, actualizarea făcându-se in raport de veniturile medii anuale ale magistraților in activitate, care nu beneficiau spor de suprasolicitare neuropsihica.
Dar nici după acest moment, reclamanta nu putea beneficia de recalcularea pensiei cu includerea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece acesta nu intrase în calcul, așa cum am arătat, la acordarea pensiei de serviciu, condiție care era impusă expres de lege. În aceste condiții, corect a reținut prima instanță că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% nu a intrat în baza de calcul a pensiei de serviciu, aspect dovedit de adeverința nr.1219/C/8.06.2005 eliberată de T. București, ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantei, începând cu data de 01.06.2005, motiv pentru care acest spor nu putea fi luat în considerare nici cu prilejul actualizării pensiei, în baza art.85 alin.2 din legea nr.303/2004.
Recurenta a invocat că la data de 01.09.1997 i s-a acordat sporul de risc de 50%, astfel cum rezultă din carnetul de muncă, poziția 71, dar instanța de fond nu ține seama de aceste mențiuni.
C. constată că instanța de fond a reținut faptul că recurenta a beneficiat de sporul de 50% anterior eliberării din funcție, dar, în cazul acesteia legea prevedea actualizarea pensiei doar în funcție desporurile intrate in baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.
În cazul pensiei recurentei, pensionată în 2005, la stabilirea drepturilor de pensie, așa cum am arătat, legea nu prevedea ca în baza de calcul să intre și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție. În acest sens, legea s-a modificat după data stabilirii pensiei pentru limită de vârstă, respectiv prin OUG nr. 100/2007. Modificarea respectivă(art.82 al.5) a privit stabilirea drepturilor de pensie, deoarece actualizarea era reglementată de art.85 alin.2, care făcea trimitere doar la sporurile intrate in baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. Cum în cazul recurentei, sporul de 50% nu a intrat în baza de calcul la data stabilirii pensiei de serviciu, acesta nu putea fi avut în vedere nici la actualizarea ulterioară a pensiilor.
In ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe discriminarea recurentei reclamante in raport cu alți pensionari, ale căror pensii de serviciu au fost calculate prin includerea in baza de calcul a sporului de stres si suprasolicitare neuropsihica, C. urmează a le înlătura, întrucât este ținuta sa respecte Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat ca instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
În plus, tuturor persoanelor aflate în situații identice recurentei, legea s-a aplicat în mod nediscriminatoriu.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, C. va respinge recursul ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă I. H., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013, pronunțate de T. București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de P. a Municipiului București, T. București, M. Justiției, M. Finanțelor Publice și C. de A. București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./2 ex./20.02.2015
Jud.fond: C. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 542/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1334/2015.... → |
|---|
