Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1334/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1334/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1405/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8410/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1334
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII împotriva sentinței civile nr.945 din data de 21.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M. și intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 23.04.2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.945 din data de 21.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, a admis cererea formulată de reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Călărași și C. Națională de Pensii Publice.
A anulat hotărârea nr.8064/30.06.2014 emisă de pârâta C. Națională de Pensii și decizia nr._/13.03.2012 emisă de pârâta C. de Pensii Județeană Călărași privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă reclamantului.
A obligat pârâta C. de Pensii Județeană Călărași la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor și sporurilor menționate în adeverințele nr._/15.12.2011, nr.9094/10.09.2012 și nr.9095/10.09.2012 eliberate de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr.174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C., drepturile de pensie urmând a fi acordate începând cu data de 17.12.2011.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de pensionare nr._/13.03.2012 emisă de C. județeană de pensii Călărași, reclamantul a devenit beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, calculată în baza Legii nr. 263/2010, fiind stabilită începând cu data de 17.12.2011.
Nemulțumit de cuantumul pensiei și de faptul că nu i-au fost valorificate toate veniturile realizate, așa cum sunt menționate în adeverințele nr._/15.12.2011, 9094/10.09.2012 și 9095/10.09.2012 eliberate de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C., reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr._/13.03.2012 la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Comisia a soluționat contestația prin hotărârea nr. 8064/30.06.2014, în sensul respingerii acesteia, dispunând totodată revizuirea deciziei sub aspectul nevalorificării pentru perioada 01.07._71 a "sporului pentru program prelungit" în procent de 25% înscris în adeverința nr. 174/02.07.2009, eliberată de S.C. Erco S.A. C. și pentru perioada 16.03._91 a "sporului pentru lucru sistematic pentru programul normal de lucru" în procent de 25%, înscris în adeverința nr._ din 15.12.2011, eliberată de S.C. Astalrom S.A. Călărași.
De asemenea, a dispus valorificarea perioadelor 15.05._72, 25.02._74 și 16.10._78 ca stagii de cotizare realizate în condiții normale de muncă dacă, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei Hotărâri, nu se prezintă noi adeverințe cu precizarea corectă a actului administrativ privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupă superioară de muncă.
Pentru a hotărî astfel, Comisia Centrală de Contestații a reținut că nominalizarea reclamantului pentru grupa superioară de muncă nu este corectă, în sensul că la rubrica "conform nominalizării efectuate prin..." au fost completate Ordinul MMOS nr. 50/1990 și scrisoarea MMPS nr. 96/1996, respectiv CCM, care nu reprezintă acte administrative emise de unitate de nominalizare a persoanelor în grupă superioară de muncă, potrivit prevederilor de la pct. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
Totodată, sporul pentru program prelungit în procent de 25% nu constituie spor cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar pentru perioada 16.03._91 reclamantul nu era îndreptățit la "spor pentru lucru sistematic pentru programul normal de lucru" în procent de 25%, întrucât activitatea desfășurată de el nu se regăsește în Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 unde sunt reglementate categoriile de personal, care prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru și este îndreptățit la acordarea acestui spor.
Prin prezenta contestație, reclamantul solicită anularea hotărârii comisiei de contestații și a deciziei casei de pensii, solicitând valorificarea veniturilor și sporurilor așa cum sunt menționate în adeverințele nr._/15.12.2011, 9094/10.09.2012 și 9095/10.09.2012 eliberate de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C., anexate la dosar.
Potrivit primei adeverințe menționate, reclamantul a fost angajatul . în perioada 16.03.1978 – 01.07.1980 ca mecanic pe utilaje pentru construcții și terasamente, iar în perioada 01.07.1980 – 01.05.1993 a deținut funcții cu atribuții tehnice de conducere și supraveghere a activității de exploatare a autovehiculelor și utilajelor în condiții de șantier, beneficiind de următoarele sporuri: spor de noapte, în procent de 25%, pentru perioada 01.04._80, în temeiul art. 72 din Legea 57/1974; spor pentru muncă în condiții deosebite, în procent de 10%, pentru perioada 01.04._80, în temeiul art. 68 pct. 2 din Legea 57/1974; spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, în procent de 25%, pentru perioada 16.03._01, în temeiul art. 71 pct. 4 din Legea 57/1974 și CCM; spor de vechime, în procent de 21%, pentru perioada 01.04._92; spor de vechime, în procent de 25%, pentru perioada 01.08._01.
Din adeverința nr. 9094/10.09.2012 eliberată de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și transmisă reclamantului cu adeverința nr. 9095 /10.09.2012 rezultă care au fost veniturile realizate de reclamant în perioada iulie 1980 – aprilie 2001 în calitatea sa de salariat al .>
Adeverința nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C. atestă că reclamantul a fost angajatul acestei societăți în funcția de mașinist utilaje în perioada 01.07.1968 – 19.08.1971 și a beneficiat de spor de șantier de 15%, spor de izolare de 15% și spor pentru program prelungit de 25%, conform HCM 1053/1959.
Se precizează faptul că pe toată durata angajării unitatea a reținut și virat CAS.
Tribunalul a reținut că Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 al Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a observat așadar că pentru toate sumele realizate de salariați, angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale. Mai mult, art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 389/1972 prevedea că: „Nedepunerea contribuției de asigurări sociale pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați”.
Cu privire la veniturile realizate și sporurile de care a beneficiat reclamantul în calitate de salariat, prima instanță a reținut că și acestea trebuie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică doar criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei altfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, deoarece aceste venituri suplimentare au determinat o sporire a drepturilor bănești ale reclamantului cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010: „sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, cum susțin pârâtele, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, astfel că și asigurații sunt îndreptățiți să primească, la rândul lor, o contraprestație corespunzătoare din partea statului, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, pentru o corectă și justă aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, la recalcularea pensiei reclamantului trebuiau luate în calcul toate veniturile cuprinse în adeverințele nr._/15.12.2011, 9094/10.09.2012 și 9095 /10.09.2012 eliberate de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C., înscrisuri ce cuprind elementele obligatorii prevăzute de lege pentru a putea fi valorificate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, pârâta C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt, reclamantul contestă Hotărârea nr. 8064/30.06.2014 pronunțată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, precum și Decizia nr._/13.03.2012 emisă de pârâtă.
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare începând cu data de 13.03.2012 prin valorificarea adeverințelor nr._/15.12.2011, 9094/10.09.2012 și 9095/10.09.2012 eliberate de S.c. ASTALROM S.A. Călărași, precum și a adeverinței nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C..
În data de 15.12.2011 cu nr. de înregistrare_, reclamantul depune cerere pentru înscrierea la pensie limită de vârstă în urma căreia se emite decizia nr._/13.03.2012, drepturile fiind stabilite începând cu data de 17.12.2011 pentru un stagiu total de cotizare realizat de 48 ani, 6 luni, 26 zile, din care:
- în condiții normale 19 ani, 7 luni, 14 zile;
- în grupa a II-a de muncă 22 ani, 0 luni, 9 zile;
- stagiu aferent grupe/condiții de muncă 5 ani, 6 luni;
- perioade asimilate 1 an, 3 luni, 25 zile.
Punctajul mediu anual realizat de reclamant în urma valorificării înscrierilor din carnetul de muncă și adeverințelor depuse la dosar este de 2._ puncte cu un cuantum al pensie de 1844 lei.
Se menționează că la stabilirea drepturilor de pensie au fost valorificate pe lângă înscrierile din carnetul de muncă și adeverințele nr. 174/02.07.2009 și 175/02.07.2009 ambele eliberate de S.C. ERCO S.A. C., adeverințele nr._/15.12.2011,_/15.12.2011 și_/15.12.2011 eliberate de S.c. ASTALROM S.A. Călărași, adeverința nr. 5779/21.04.2009 eliberată de Combinatul Petrochimic Arpechim Pitești, adeverința nr. 298/13.05.2009 eliberată de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" S.A. Sucursala Călărași-Mostiștea.
Așa cum se poate observa, în punctajul mediu anual realizat de reclamant se reflectă și o parte din adeverințele pentru care ulterior reclamantul a contestat decizia nr._/13.03.2012 la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991".
Potrivit alin. (2) al articolului 165 din Legea nr. 263/2010, "la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare", ori munca în acord global nu reprezintă spor cu caracter permanent prevăzut în anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Pentru perioadă anterioară datei de 1 aprilie 2001 societățile achitau contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat la fondul total de salarii și nu e fiecare angajat în parte. Prin urmare, luarea în considerare a câștigului brut realizat, pentru perioadă anterioară datei de 1 aprilie 2001, ar încălca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu aferent plății contribuției de asigurări sociale.
Referitor la valorificarea adeverinței nr._/15.12.2011 eliberată de S.c. ASTALROM S.A. Călărași, conform art. 127 alin. (1) din H.G. nr._ privind Normele de aplicare a Legii nr._: "sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15".
Anexa nr. 15 - Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire În acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum" și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Referitor la solicitarea reclamantului privind valorificarea "sporului pentru lucru sistematic peste program normal de lucru" în procent de 25% aferent perioadei 16.03._01 conform înscrierilor din adeverința nr._/15.12.2011 eliberată de S. C. ASTALROM S.A. Călărași, acesta nu poate fi valorificat, întrucât activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește în Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 unde sunt reglementate în mod cât se poate de clar categoriile de personal care, prin natura muncii lucrează peste program normal de lucru și care este îndreptățit la acordarea acestui spor, motiv pentru care reclamanta a solicitat reconfirmarea de către S.C. ASTALROM S.A. Călărași a autenticității înscrierilor din adeverința nr._/15.12.2011.
Conform Decretului nr. 100/1979 Anexa nr. 10, personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi în locul retribuției pentru ore suplimentare o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru, astfel:
- până la 25%: electricienii din echipele de intervenții întreținere-reparații de rețele electrice, electromecanicii TTR din echipele de intervenții și întreținere-reparații rețele telecomunicații, lăcătușii mecanici din echipele de auto-ateliere și service pentru intervenții și reparații, sondorii de la forajul mecanizat, intervenții sonde, punere în producție, care îndeplinesc și atribuțiile de șofer, Personalul din echipele de carotaje, perforări devieri, cimentări și operațiuni speciale la sonde, prospecțiuni terestre și marine,mecanicii de la microcentralele electrice, Șoferii de pe autovehicule pe baza Listei nominale stabilită de către consiliul oamenilor muncii, cu aprobarea, după caz, a centralei, respectiv ministerului, organului central sau al comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, preparatorii de pește și magazinerii de la cherhanalele din delta dunării, fotoreporterii Agerpres-protocol, șefii coloanelor auto din transportul de mărfuri, călători sau utilaje la care munca este organizată într-un schimb, administratorii, proiecționiștii, supraveghetorii de sala, controlorii de bilete, plasatorii, îngrijitorii la cinematografele care prezintă mai mult de 4 spectacole pe zi.
După cum se poate observa din Anexa nr.10 la Decretul nr. 100/1979, activitatea desfășurată de reclamant în cadrul S.C. SUGCT - S.A. Călărași, nu se regăsește în niciuna din categoriile de personal care prin natura muncii lor lucrează peste program normal de lucru și care este îndreptățită la acordarea acestui spor.
Cât privește valorificarea perioadei 01.07._71 conform adeverinței nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. Constantă, se precizează că, "sporul pentru program prelungit" în procent de 25% nu constituie spor cu caracter permanent conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr._ și nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010: "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Art. 95 din Legea nr. 19/2000 conținea reguli de stabilire a punctajului anual al salariaților arătând în cuprinsul alin. 1 că acesta se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Aceleași reguli au fost preluate la art. 96 din Legea nr. 263/2010, care guvernează cererea de recalculare.
În privința perioadelor anterioare intrării sale în vigoare, Legea nr. 263/2010 conține dispoziții tranzitorii speciale, arătând în cuprinsul art. 165 alin.(1): "La determinarea punctajelor anuale, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991".
Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: "La determinarea punctajelor anuale ... se au în vedere și sporurile ce au caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Actuala reglementare nu mai cuprinde prevederea din art. 164 alin. (2) al Legii nr.19/2000, potrivit cu care: "pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", actuala reglementare făcând trimitere explicită doar la sporurile ce caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În concluzie, cu privire la cererea de recalculare formulată de intimatul-reclamant G. M. având ca obiect valorificarea veniturilor atestate de adeverințele nr._/15.12.2011, nr.9094/10.09.2012 și nr.9095/10.09.2012 eliberate de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr.174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C.,prima instanță nelegal a admis-o,întrucât aceste adeverințe nu respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.
Adeverințele eliberate de unități, trebuie să fie întocmite conform legislației în vigoare, respectiv să indice temeiul legal al acordării venitului, denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; să poarte număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
În acest context, veniturile atestate de adeverințele eliberate de angajator pot fi valorificate numai în măsura în care este indicat temeiul legal al acordării drepturilor și dacă rezultă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
Adeverința nr.9094/10.09.2012 eliberată de S.C. ASTALROM S.A. Călărași atestă veniturile realizate de autorul acțiunii în perioada iulie 1980-martie 2001.
Potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
În raport de conținutul extrem de clar al acestui text legal este evident că în ipoteza din speță (perioadele menționate în adeverință –fiind anterioare datei de 01.04.2001), pentru determinarea punctajelor lunare, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se utilizează doar „salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”.
Or, apelanta-pârâtă și-a îndeplinit această obligație legală și a stabilit cuantumul pensiei apelantului-reclamant în raport cu cele ce se consemnează în carnetul de muncă al autorului acțiunii.
D. fiind modul clar de redactare al art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, apelanta-pârâtă nu avea îndatorirea de a valorifica veniturile din adeverințele de care se prevalează intimatul-reclamant, ci doar salariile brute înscrise în carnetul de muncă al acestuia.
Angajatorul nu menționează nici temeiul legal al acordării acestor venituri suplimentare care ar fi incluse în venitul brut.
Ori, potrivit art. 127 alin 2 din HG 257/2011, de punere în aplicare a Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele prin care se dovedesc sporurile obținute de reclamantă va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioadă în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. Din conținutul adeverinței nu rezultă ce spor sau alt venit suplimentar sunt incluse în ”venitul brut” realizat și în baza cărui act normativ au fost acordate, perioada în care au fost acordate veniturile suplimentare incluse în venitul menționat, când s-a acordat și în baza cărui temei legal sau contractual, adeverința sus menționată nefăcând nicio referire la vreun act normativ,prevedere contractuală, etc., articolul sau articolele de lege care au constituit baza legală a acordării acestor venituri .Nu trebuie neglijat că datele din adeverință sunt echivoce, întrucât nu se cunoaște ce sporuri permanente sunt incluse în venitul brut din adeverință sau care este justificarea pentru care au fost acordate.
Față de forma în care au fost eliberată adeverința sus precizată, nr.9094/10.09.2012 eliberată de S.C. ASTALROM S.A. Călărași, instanța era în imposibilitate de a verifica dacă conține date sau elemente noi decât cele utilizate la stabilirea drepturilor inițiale de pensie.
Trebuie evidențiat totodată că veniturile solicitate a fi valorificate din adeverința nr._/15.12.2011, eliberată de S.C. ASTALROM S.A. Călărași și adeverința nr.174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. C. fac parte din categoria sporurilor salariale, astfel că în cazul lor sunt aplicabile dispozițiile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care reglementează ipoteza „sporurilor cu caracter permanent” ce pot fi „dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
Nu trebuie neglijat pe acest aspect că Anexa nr. 15 din HGR nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 enumeră limitativ tipurile de sporuri salariale care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Or, veniturile reprezentând sporuri: spor de noapte, în procent de 25%, pentru perioada 01.04._80, în temeiul art. 72 din Legea 57/1974; spor pentru muncă în condiții deosebite, în procent de 10%, pentru perioada 01.04._80, în temeiul art. 68 pct. 2 din Legea 57/1974; spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, în procent de 25%, pentru perioada 16.03._01, atestate de adeverința nr. 4211/15.12.2011, eliberată de S.C. ASTALROM S.A. Călărași, "sporul pentru program prelungit" în procent de 25% atestat de adeverința nr. 174/02.07.2009 eliberată de S.C. ERCO S.A. nu se regăsesc între cele enumerate strict de anexa amintită a HGR nr. 257/2011.
Dimpotrivă, pct. VI din anexa respectivă arată foarte clar că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001… orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru……..alte sporuri care nu au avut caracter permanent.”
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.945 din data de 21.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M., având CNP_, cu domiciliul în Călărași, ., județul Călărași și intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având C.F._, cu sediul în Călărași, .-59, județul Călărași.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./5 ex./11.05.2015
Jud.fond: Sevastița S.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 441/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 485/2015. Curtea... → |
|---|
