Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 1402/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1402/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 26936/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 126/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1402/2015
Ședința publică din data de la 29 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE –I. P. N.
JUDECĂTOR- M. G.
GREFIER – M. P.
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant A. M. împotriva sentinței civile nr.8755/24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă, prin consilier juridic C. M., în baza delegației de reprezentare, lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.08.2013 sub nr._, reclamantul A. M. a solicitat obligarea pârâtei C. de Pensii a Municipiului București la calcularea pentru anii 2010, 2011, 2012 și 2013 a indemnizației lunare reparatorii cuvenite prin raportare la câștigul salarial mediu anual prevăzut de Legea nr.287/2010 și la plata diferențelor rezultate și la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate reținute ilegal în perioada august 2010 până în prezent.
Prin sentința civilă nr.8755/24.09.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul deține titlu de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite,beneficiind de drepturile acordate de art.3 alin. l, lit. b pct.3 din Legea 341/2004 .
Potrivit textului de lege citat, persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art.3 alin. l lit.b pct. 3 (Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite), neîncadrate în grad de invaliditate, au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
În conformitate cu prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.12/2010, salariul mediu brut utilizat/ la fundamentarea bugetului de stat pe anul 2010 a fost de 1.836 lei. Potrivit art.15 din Legea nr.287/2010 câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei.
Prin art. 14 Iit. d) din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că aceste drepturi se reduc cu 15% de la data intrării în vigoare a acestei legi iar, ulterior, prin art. 10 alin.1din Legea nr. 285/2010, s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit.a,b,d și alin.4,art.13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Astfel cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr.22/18.11.2013, pronunțate de ÎCCJ în interesul legii, legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004. a institui un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii (decât cel a raportării la salariul/câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurările! sociale de stat aferent anului în care se face plata).
Conform aceleiași decizii pronunțate în interesul legii, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu, caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp, iunie 2010-decembrie 2010, reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011 drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. Introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010. care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%,
In ce privește solicitarea reclamantului de a-i fi acordată indemnizația pe anul 2012 și 2013 se rețin dispozițiile art.18 din Legea nr.283/2011 potrivit cărora indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu se acordă.
Din perspectiva protecției oferite dreptului de proprietate de art.l Protocol l CEDO, tribunalul a reținut că reclamantul nu justifică un bun sau o speranță legitimă în sensul acestor dispoziții. Posesia certificatului de revoluționar nu conferă titularului dreptul viager la indemnizație. Titularul are un bun în măsura în care cadrul legal în vigoare stabilește dreptul său la această prestație reparatorie periodică. Speranța titularului de a primi în continuare indemnizația în absența (temporară) cadrului legal nu mai este legitimă (cel puțin până când acesta nu face dovada unei baze suficiente în dreptul intern în acest sens, spre exemplu o interpretare jurisprudențială favorabilă, clară și concordantă a instanțelor naționale).
Dreptul la indemnizația reglementată de Legea nr. 341/2004 nu are caracter fundamental, (nu are natura dreptului la pensie și nu reprezintă o măsură de protecție socială), sumele de bani fiind acordate cu titlu de beneficiu al statului în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. încetarea temporară a măsurilor reparatorii dispuse într-un alt context economic, social și politic nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al beneficiarilor inițiali, ci o încercare de adaptare la condițiile economico-sociale existente, în funcție de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.
În considerarea celor reținute, instanța de fond a apreciat că în mod corect, în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, începând cu data de 01.01.2012 casa de pensii nu a mai plătit reclamantului indemnizația reparatorie.
In ce privește reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, instanța de fond a constatat că reclamantul nu beneficiază de scutire. Potrivit disp. art. 213 alin. l lit. c) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin OUG 107/2010 începând cu 01.01.2011, sunt exceptate de la plata contribuției persoanele care dețin titlu de luptător rănit (art. 3 alin. l lit. b) pct. l din Legea nr. 341/2004), dacă acestea nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de Legea nr. 341/2004. Or, reclamantul deține titlu de luptător remarcat prin fapte deosebite, neintrând, așadar, în categoria persoanelor scutite de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 aceste indemnizații nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi. Potrivit art. 2 alin. l C.fisc. impozitele și taxele reglementate de acest act normativ sunt a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microintreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți; e) impozitul pe reprezentanțe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele și axele locale; i) impozitul pe construcții, în acest context, dispozițiile Legii 341/2004 au prevăzut scutirea de impozit, respectiv de impozitul pe venituri, excluzând în mod expres aceste indemnizații de sfera noțiunii de venituri doar în ceea ce privește impozitarea.
Pe de altă parte, indemnizația încasată în temeiul Legii nr. 341/2004 nu reprezintă o pensie în sensul art. 2 lit. k) din Legea nr. 263/2010, prin urmare nu face obiectul plafonării reglementate de art. 296 C.fisc. în ce privește calculul CASS. Aceste indemnizații nu reprezintă prestații de asigurări sociale, ci drepturi bănești acordate de o lege specială, cu caracter reparatoriu. Pentru toate aceste considerente a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel reclamantul A. M., solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a sentinței atacate si, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulata,pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In condițiile in care indemnizațiile ce i se cuvin apelantului sunt stabilite printr-un act normativ cu caracter special, interpretarea instanței de fond este în neconcordanță cu dispozițiile acestui act normativ, respectiv Legea nr. 341/2004.
Învederează apelantul că așa cum a arătat și în fața instanței de fond, conform dispozițiilor legii nr.341/2004 indemnizațiile reglementate de dispozițiile acestui act normativ se calculează prin aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul in care se face plata.
Contrar acestor dispoziții legale, nemodificate printr-un act normativ, parata a procedat la calcularea acestor indemnizații prin raportare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, in valoare de 1836 lei, atât pentru indemnizațiile aferente anului 2011 cât si pentru următorii ani în care valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat Ia fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de 2022 lei.
In ceea ce privește mod de calcul al indemnizațiilor ce i se cuvin, prezentat de parata si îmbrățișat si de instanța de fond, solicită apelantul a se avea in vedere faptul ca dispozițiile legii nr 118/2010 au avut o aplicabilitate limitata în timp, și anume doar pana la 31.12.2010, după cum se arata in dispozițiile art. 16 din acest act normativ, și ca atare orice reducere cu 15% ulterior acestei date, 31.12.2010, a veniturilor precizate in cuprinsul sau nu mai are temei legal de aplicare, revenindu-se la situația anterioara intrării in vigoare a acestei legi.
In ceea ce privește legea nr 285/2010, apreciază apelantul ca aceasta nu are aplicabilitate in speța atât timp cat prin aceasta lege se reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar in dispozițiile art. 5 al 2 din legea nr 341/2004 se arata foarte clar faptul ca indemnizațiile prevăzute de acest act normativ nu reprezintă venit si nu se impozitează.
Chiar si in situația in care s-ar accepta că dispozițiile legii nr 285/2010 ar fi aplicabile si acestor indemnizații, in condițiile in care dispozițiile legii nr 341/2004 nu au fost modificate ca urmare a intrării in vigoare a dispozițiilor legii nr 285/2010, parata avea obligația de a calcula inițial indemnizațiile ce i se cuvin prin raportare la dispozițiile legii nr 341/2004, având in vedere câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, iar la valoarea astfel rezultata urma sa aplice reducerea prevăzuta de dispozițiile legii nr 118/2010 si ulterior dispozițiile legii nr.285/2010, si tot ar fi rezultat indemnizații mai mari decât cea calculata si/sau achitata pentru anul 2011 si următorii.
In ceea ce privește invocarea de către instanța de fond a deciziei nr 22/2013 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, solicită apelantul să se rețină ca in motivarea acesteia si dispozitivul sau, instanța suprema arata clar ca modul de stabilire a indemnizație este aplicabil anului 2011, nu si anilor următori, ceea ce este un argument in plus pentru admiterea apelului.
Greșita este soluția instanței de fond si cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, atât timp cat apelantul beneficiază si de alte venituri pentru care îi este reținuta contribuția la asigurările sociale de sănătate si astfel nu datorează astfel de contribuție pentru sumele reprezentând indemnizație reparatorie, respectiv indemnizație lunara in baza legii nr 341/2004, cu atât mai mult cu cat aceste indemnizații nu sunt considerate venituri, conform legii speciale ce le reglementează, mai mult chiar intre apelant si casa de asigurări sociale de sănătate nu exista un contract încheiat in baza căruia să datoreze astfel de contribuție.
La data de 02.02.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata C. de Pensii S. a Ministerului Apărării Naționale, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței civile apelate, ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 din Noul Cod de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut, începând cu 01.01.2011, majorarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, achitate in cursul anului 2011, s-au calculat conform art. 10 din Legea nr. 285/2010 anterior menționat, adică prin aplicarea unei majorări de 15% la cuantumul aflat in plata in luna octombrie 2010. Or, cuantumul din octombrie 2010 a fost determinat in raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, redus cu 15%.
Cu alte cuvinte, in anul 2011 aceste indemnizații nu s-au calculat conform algoritmului prevăzut de art. 4 din Legea nr. 341/2004, adică prin înmulțirea unor coeficienți cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din luna anterioara celei in care se face plata, ci conform dispozițiilor speciale ale art. 10 din Legea nr. 285/2010, care au caracter derogator si care se aplica cu prioritate.
Prin urmare, deși câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, această valoare nu poate fi utilizată pentru determinarea indemnizațiilor cuvenite apelantului.
Aceeași interpretare a fost confirmata prin Decizia nr. 22/18.11.2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție in dosarul nr. 19/2013, prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, statuându-se următoarele:
“În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.“
A reținut Înalta Curte in considerentele Deciziei că legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59-62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004".
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.”
Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe si, așa cum se rezultă din considerentele acesteia, dă dezlegare problemei de drept criticate în conținutul apelului dedus judecății.
Decizia pronunțată în soluționarea recursului in interesul legii este incidentă și pentru anii 2012 si 2013, față de modul de calcul al indemnizațiilor pentru anii 2012 si 2013.
De altfel, indemnizația reparatorie prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/200, analizată în prezenta cauză, nu s-a acordat în anii 2012,2013, în temeiul unor prevederi legale exprese, care au fost supuse controlului de constituționalitate și de convenționalitate.
Astfel, conform art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu se acordă, iar conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Cât privește indemnizația prevăzută de art.5 alin.1 lit. m din Legea nr.341/2004, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, aceasta s-a calculat în anii 2012, 2013 tot prin raportare la nivelul din anul 2011, care a făcut obiectul recursului in interesul legii prin care s-a dezlegat problema de drept supusa analizei, conform celor mai sus expuse.
Trecând la examinarea motivului de apel privitor la reținerea contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate, Curtea constată că soluția primei instanțe, deși corectă, se impune a fi complinită, sub aspectul argumentelor de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea valorii contribuției de asigurări sociale de sănătate reținută din indemnizația reparatorie în perioada august 2010-până în prezent.
Însă, actul normativ pe care reclamantul l-a invocat în susținerea cererii sale, respectiv Legea 95/2006, a suferit în perioada de referință mai multe modificări, în cauză interesând cea realizată prin O.U.G.nr.107/2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.213 litera c din Legea 95/2006, invocate de reclamant, în forma în vigoare în perioada august_11, beneficiază de asigurare fără plată contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate: „persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;”
Art.213 lit. c din Legea nr.95/2006 a fost modificat prin O.U.G.nr.107/2010, prevederile acestuia începând cu data de 01.01.2011, fiind în sensul că beneficiază de asigurare fără plată contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate „persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
În ceea ce privește perioada august 2010-decembrie 2010, apelantul-reclamant îndeplinea prima condiție legală, având calitatea de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, dar nu a dovedit că nu a realizat, suplimentar indemnizației, alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii. De altfel, chiar în motivarea apelului, apelantul invocă, drept argument al faptului că nu ar trebui să i se rețină contribuția la asigurările sociale de sănătate, împrejurarea că beneficiază și alte venituri pentru care îi este reținută această contribuție.
Începând cu data de 01.01.2011, apelantul-reclamant nu mai îndeplinește nici prima cerință legală prevăzută de art.213 lit. c din Legea nr.95/2006, așa cum a fost modificat prin O.U.G.nr.107/2010, având în vedere că persoanele prevăzute de art.3 alin.1 lit.b pct.1 din Legea nr.341/2004 sunt Luptătorii Răniți în Revoluție, calitate pe care apelantul-reclamant nu o are, și, pe cale de consecință, acesta nu este poate beneficia de scutirea de plata contribuției.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. M. CNP_ cu domiciliul ales la SCA S. și Nere, situat în București, Piața Romană, nr. l, ., împotriva sentinței civile nr.8755/24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. N. M. G.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./4 ex/20.05.2015
Jud.fond: D.D.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2597/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1971/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
