Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 45871/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7625/2014)
DECIZIE Nr. 485/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Judecător D. A. C.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.4189 din data de 04.04.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. (fostă M.) A., cauza având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că, în data de 04.02.2015, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata N. A., într-un singur exemplar, precum și faptul că, la data de 09.02.2015, au fost comunicate la dosar, prin fax, notele scrise formulate de intimată, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, precum și amânarea pronunțării pentru formularea concluziilor scrise.
Curtea, deliberând asupra excepția rămânerii fără obiect a recursului, invocată de intimata N. (fostă M.) A. prin întâmpinare, constată că sunt nefondate argumentele arătate în susținerea acesteia, executarea hotărârii de fond, una executorie prin faptul legii, nelipsind de obiect recursul formulat, care tinde la schimbarea soluției din prima instanță, sens în care va respinge excepția, ca neîntemeiată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată inițial înregistrată pe rolul Secției a IX-a a Tribunalului București, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr._/25.08.2011.
Prin încheierea de ședință din 18.10.2012, cauza a fost înaintă Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București, fiind înregistrată la data de 17.11.2012.
Reclamanta a completat acțiunea, solicitând restituirea sumei de 8096 lei (total popriri din luna august 2011 până la 26.03.2014), respectiv 3836 lei daune morale suplimentare.
Prin sentința civilă nr.4189/04.04.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea promovată de contestatoarea M. A., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București; a anulat decizia nr._/25.08.2011; a dispus încetarea executării silite a deciziei de debit anulate și obligă pârâta să restituie reclamantei sumele de bani reținute în baza acesteia; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei, daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia contestată, nr._/25.08.2011, C. de P. teritorială a stabilit un debit în sarcina reclamantei în cuantum de_ lei, reprezentând sume încasate necuvenit în perioada 01.10._11 cu titlu de prestații de asigurări sociale conform art. 113 din Legea nr. 263/2010. Din buletinul de calcul anexat decizie nu se pot reține alte date privind motivele constituirii debitului, fiind arătate doar cuantumul pensiei încasate lunare și cuantumul pensiei cuvenite.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 179 alin. 4 din Legea nr. 263/2004, această decizie constituie titlu executoriu. Astfel, trebuie să respecte conținutul obligatoriu al unui titlu executoriu, conform art. 42 alin. 2 lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală, respectiv să arate în însăși conținutul său motivele de drept și de fapt pentru care a fost emis. Este o cerință esențială pentru respectarea dreptului la apărare al debitorului, care doar în acest mod poate cunoaște cauzele diminuării silite a patrimoniului său și a lua, în consecință, măsurile pe care le consideră necesare. Chiar dacă nu este prevăzută o nulitate expresă pentru încălcarea acestei cerințe, interesul ocrotit de lege este unul de ordine publică, rezultat din imperativul respectării dreptului la apărare al oricărui beneficiar al sistemului public de pensii, împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților publice, situate într-o poziție supraordonată față de acesta.
Simpla referire din conținutul deciziei la prevederile art.113 din Legea nr.263/2010 nu îndeplinește cerința legală, întrucât textul articolului citat este unul complex (“În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: a) pensionarul a decedat; b) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia; c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c), precum și cel prevăzut la art. 86 alin. (1) și-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit legii; d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie; e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevăzută la art. 80; f) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute la art. 81 alin. (1); g) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepția situației prevăzute la art. 84 lit. c); h) pensionarul urmaș a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunea de omor sau tentativă de omor, comisă asupra susținătorului.”), nici beneficiarul și nici instanța neputând cunoaște exact motivul constituirii debitului. D. din explicațiile furnizate de pârâtă în cuprinsul concluziilor scrise rezultă că pârâta a avut în vedere lit. b) a acestui articol de lege, cu referire la indemnizația încasată de reclamantă în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin urmare, în condițiile absenței oricărei informări a reclamantei cu privire la cauzele constituirii debitului în valoare de_ lei prin însuși titlul executoriu ce i-a fost comunicat, față de considerentele expuse, a fost anulată decizia de debit nr._/25.08.2011 și, pe cale de consecință, pârâta a încetat executarea silită a acestei decizii și a restitui reclamantei sumele de bani reținute în baza sa.
În ce privește cererea având ca obiect repararea prejudiciului moral, Tribunalul a încuviințat-o în parte, reținând că, pe fondul stării de sănătate a reclamantei afectate de diabet zaharat tip II dezechilibrat, comunicarea titlului executoriu cu o valoare de_ lei și începerea executării silite a patrimoniului reclamantei, raportat la veniturile modeste ale acesteia, de 750 lei, sunt de natură a crea un puternic stres emoțional, apt de a fi compensat pecuniar. Tribunalul a apreciat că suma de 1000 lei reprezintă o compensare echilibrată a acestui prejudiciu.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, criticând-o pentru următoarele motive de netemeinicie si nelegalitate:
Reclamanta este beneficiara drepturilor conferite de Decretul-lege nr.118/1990 încă din decembrie 1993, așa cum a stabilit Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 prin Hotărârea nr. 235/21.12.1994. Aceste drepturi au fost puse in plata de către Direcția de munca si protecție sociala începând cu data de 01.12.1993 (decizia nr._), la acea data reclamanta fiind încă salariată.
În anul 2006, reclamantei i-au fost deschise drepturile pentru pensie de invaliditate prin decizia_/28.12.2006. La același dosar de pensie a fost conexat si dosarul nr._ (cel prin care reclamanta primise indemnizația Decretul-lege nr.118/1990 cat timp fusese salariata), plata drepturilor din dosarul inițial urmând a fi sistata. In mod eronat, aceasta sistare nu a fost efectuata reclamanta încasând in toata aceasta perioada de timp indemnizația atât din dosarul_ cat si din dosarul nr._, acest fapt rezultând din imaginile de plata aferenta perioadei 2007-2012.
CLP Sector 2 a emis decizia de debit nr._/25.08.2011, in vederea recuperării sumei in cuantum de_ lei, suma încasata necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale de către reclamanta, pe perioada 01.01._11, situație care a fost generata de plata eronata a indemnizației Decretul-lege nr.118/1990, atât pe talonul_ cat si pe talonul_.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea neanalizând înscrisurile din dosarul cauzei, înscrisuri care erau lămuritoare in ceea ce privește motivele constituirii debitului. De asemenea, simpla interpelare a reclamantei in ceea ce privește cuantumul indemnizației încasate putea lamuri instanța.
Începând cu anul 2006 când i-au fost deschise drepturile pentru pensie de invaliditate, reclamanta a încasat in mod necuvenit drepturile conferite de Decretul-lege nr.118/1990, atât cu talonul_ (aferent dosarului pentru pensie de invaliditate) cat si cu talonul_(aferent indemnizației Decretul-lege nr.118/1990). Din imaginile de plata se poate observa faptul ca, indemnizația încasată lunar era dubla. Simpla citire a motivării, coroborata cu faptul știut de către reclamanta ca incasa bani conform celor doua taloane era lămuritor in ceea ce privește constituirea debitului.
Potrivit art.181 din Legea nr.263/2010 in executarea sumelor plătite necuvenit se aplica dispozițiile Codului de procedură fiscală care la art.43 indica elementele obligatorii ale titlului executoriu. Art.46 indică motivele de nulitate absoluta, intre care, numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrative sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, nulitate ce se poate constata la cerere sau din oficiu. Pentru restul elementelor nulitatea este relative sub condiția dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel.
Dispozițiile art.179 din Legea nr.263/2010, actualizată, sunt imperative si instituie obligativitatea pentru casele teritoriale pe pensii de a recupera sumele încasate necuvenit.
Consideră recurenta ca in aceasta situație s-a efectuat o plata nedatorata care trebuie restituita, obligația de restituire existând atât in sarcina celui care a primit plata cu buna credința, precum si in sarcina accipiensului de rea-credință.
In privința daunelor morale la care a fost obligată recurenta, solicită a se reține ca in cauza nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor impuse de art.998 si urm. din Codul civil ce trebuie îndeplinite cumulativ, nu alternativ, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției si a legăturii de cauzalitate.
Admiterea cererii de acordare a daunelor morale a fost hotărâta de către instanța de fond fără producerea unui minimum de probe si de indicii din care sa rezulte atât existenta prejudiciului moral adus contestatoarei cat si întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existenta, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși existența deciziei de debit emisa nelegal. Contestatoarea nu a dovedit existenta producerii unui prejudiciu moral, deși ii revenea aceasta sarcina. Emiterea unei decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit nu poate justifica obligarea recurentei la plata despăgubirilor pentru producerea prejudiciului moral pretins de către intimata, precizat in cerere, insa nu si dovedit.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Într-adevăr, art.179 din Legea nr.263/2010 reglementează numai efectul încasării unor sume necuvenite, nefiind sursă și pentru debitul pretins, a cărui existență și întindere nu reies numaidecât din conținutul titlului ce se vrea executat. Or, pentru ca o decizie de recuperare a unui debit rezultat dintr-o pretinsă necuvenită încasare a unor drepturi de pensie, să fie, în primul rând, persuasivă pentru pensionar, mai ales dacă acestuia nu i se poate reproșa vreo vină legată de stabilirea drepturilor acordate, se impune ca respectiva decizie să fie cu precizie motivată în fapt și în drept. În acest fel, pensionarul ar primi, chiar fără a apela la justiție, o explicație deslușită și rezonabilă pentru emiterea actului.
Cerința motivării în fapt și în drept este expres prevăzută în materia deciziilor adoptate de casa de pensii, de dispozițiile art.106 alin.(2) din Legea nr.263/2010, în aplicarea principiului mai general potrivit căruia actul emis de o autoritate publică trebuie să conțină toate elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază, tocmai pentru a putea verifica modul în care li s-a dat relevanță, raportat la situația particulară a persoanei afectate. Emitentului nu-i este permis să se servească de alte motive în afara celor menționate expres în cuprinsul actului, în scopul asigurării securității circuitului juridic și pentru a nu se ajunge la situația în care, ulterior, în funcție de împrejurări, să se prevaleze de alte temeiuri decât cele avute în vedere la momentul adoptării deciziei. Numai astfel și prin raportare la acest moment s-ar putea aprecia asupra existenței unei cauze de nulitate și s-ar permite exercitarea controlului judecătoresc, care se desfășoară în limitele actului supus controlului, nu inventând, adaptând după nevoile procesului, corectând sau prezumând cunoscute, pe baza unor acte și fapte anterioare și exterioare, cauzele și temeiurile debitului.
Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că decizia ce face obiectul judecății, nr._/25.08.2011, menționează un debit în sarcina reclamantei intimate în cuantum de_ lei, reprezentând sume încasate necuvenit în perioada 01.10._11, cu titlu de prestații de asigurări sociale conform art. 113 din Legea nr. 263/2010, însă din buletinul de calcul anexat nu pot reține alte date privind motivele constituirii debitului.
În consecință, așa cum s-a reținut și de prima instanță, lipsește o informare rezonabilă a intimatei reclamante cu privire la cauzele constituirii debitului în valoare de_ lei, prin însuși titlul executoriu ce i-a fost comunicat, casa de pensii neputându-se servi de alte motive în afara celor menționate expres în cuprinsul actului, pentru motivarea acestuia.
Pe baza mențiunilor deciziei de debit nu se poate detecta și controla fundamentul ei din perspectiva cauzei care a generat pretinsa datorie. O astfel de situație pune persoana vizată în imposibilitate de a o ataca și a se apăra în deplină cunoștință de cauză, iar pe judecător de a verifica condițiile de valabilitate formală și materială a actului sancționat, ce trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul lui. Instanța nu are voie să se substituie intenției părților ori a uneia din ele, suplinind-o și acoperind-o când a fost exprimată deficitar ori eronat în cuprinsul actelor emise în puterea propriei competențe, așa încât, considerând termenii deciziei, Curtea se raliază aprecierii primei instanțe cu privire la nulitatea ei, ca sprijinită pe motive ce nu se verifică în concret.
Legat de repararea prejudiciului moral, nici aici recursul nu este fondat, pentru că însuși faptul comunicării unei decizii de debit emise pentru o sumă substanțială, fără vreun fel de motivare, este de natură a afecta sever echilibrul general la reclamantei intimate, mai ales că aceasta suferea de diabet zaharat tip II, dispunea de venituri modeste și i s-a produs un șoc emoțional evident. În plus, suma de 1000 lei reprezintă o compensare echilibrată a acestui prejudiciu și nu constituie o amendă excesivă pentru autorul faptei ilicite sau un venit nejustificat pentru victimă.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art.312 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.4189 din data de 04.04.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. (fostă M.) A., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | Judecător, D. A. C. |
Grefier, R. N. C. |
Red.: DAC
Dact: Z.G./2 ex/22.02.2015
Jud.fond: A.V. G.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1334/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2856/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
