Recalculare pensie. Decizia nr. 610/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2045/87/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8139/2014)
Decizia civilă nr. 610
Ședința publică din data 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant C. D. împotriva sentinței civile nr. 2140/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cauza având ca obiect - revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 18.11.2014 apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC prin încheierea din 12.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ 2013, cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 Cod procedură civilă, reia judecata apelului și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 25.04.2013, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, solicitând obligarea pârâtei să-i revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr._/2012, prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a deciziei civile nr. 524/2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.02.2009; obligarea pârâtei la acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.01.2011; obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2140/04.09.2013 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, ca fiind nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul C. D. este pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, iar la deschiderea dreptului la pensie al reclamantului, s-a reținut că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă 20 ani.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat revizuirea, conform art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, a deciziei nr._/2012, în sensul acordării cumulat cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin hotărâre judecătorească în vederea recalculării pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005 și a punctajului suplimentar reglementat succesiv de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008 și de art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Instanța a reținut că recalcularea pensiei reclamantului, conform O.U.G. nr. 4/2005, s-a făcut prin decizia nr._/19.10.2012, în aplicarea sentinței civile nr. 524/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman și cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1550/2004, act normativ care, la art. 2 alin. 1 din Anexa 1, dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă (situația reclamantului) și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate sunt definitive.
De asemenea, s-a constatat că, în raport de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, invocate ca temei de drept al cererii cu care instanța a fost învestită, reclamantul avea obligația de a se adresa mai întâi casei de pensii, decizia acesteia sau, după caz, refuzul nejustificat de rezolvare a cererii urmând a face obiectul controlului judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 153 din același act normativ.
S-a constatat că nici O.U.G. nr. 100/2008 și nici Legea nr. 263/2010 nu conțin dispoziții a căror interpretare să conducă la concluzia recunoașterii posibilității acordării cumulate a celor două beneficii, respectiv stagiul complet de cotizare redus pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă și au fost pensionate în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 și creșterea punctajelor anuale.
Cu alte cuvinte, stagiul complet de cotizare derogator stabilit conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și acordarea creșterilor de punctaj în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 se exclud reciproc.
Astfel, potrivit dispozițiilor înscrise la art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
De asemenea, conform prevederilor art. II lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Cum reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr._/19.10.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, acesta nu este îndreptățit a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Altfel spus, în condițiile în care reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile obținute, acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor O.U.G. nr. 100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, așa încât nu mai poate beneficia și de numărul suplimentar de puncte, respectiv de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă.
Pentru considerentele expuse, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. D., la data de 07.10.2013, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 30.10.2013.
Prin apelul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 466 si urm. Cod procedură civilă, apelantul-reclamant solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate, in sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a arătat, prin decizia civila nr. 524/2012, pronunțata de Tribunalul Teleorman, rămasa irevocabila, parata a fost obligata sa emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, in conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 si obligarea paratei la plata diferentelor drepturilor de pensie rezultate in urma recalculării, incepand cu data de 27.11.2008, pana la emiterea deciziei de recalculare.
Prin sentința civila apelata, instanța de fond i-a respins cererea ca nefondata, retinand in motivare ca nu este indreptatit la acordarea majorării de punctaj prevăzuta de OUG nr. 100/2008, iar in consecința nu poate beneficia nici de majorarea prevăzuta de către art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Consideră apelantul ca cele reținute de instanța sunt netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea apelului, pentru următoarele considerente:
Astfel, urmare punerii in executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2012, in calculul punctajului mediu anual nefiind luat in considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute in aceasta ordonanța fata de data deschiderii dreptului la pensie.
Din drepturile de pensie recalculate conform sentinței civile menționate, parata a reținut drepturile de pensie de care apelantul a beneficiat conform OUG nr. 100/2008, acordate pana la data emiterii deciziei de recalculare si in continuare nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.
Solicită apelantul să se constate că punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 in mod nelegal nu a fost acordat de către parata, având in vedere ca aceasta ordonanța da posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizata in activitatea desfășurata in grupa l de munca si 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizata in grupa a ll-a de munca. Sunt avute in vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobata cu completări prin legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora in cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special.
În opinia apelantului, Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege speciala, ci legea in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabila celor care au prestat munca in grupe o anumita perioada nu este nici ea o "lege speciala" in sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilita tot prin legea generala care reglementa stabilirea si calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare si acordarea de puncte suplimentare in baza OUG nr. 100/2008 reprezintă doua probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura si finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestata in grupele l si a ll-a de munca a dobândit efecte si pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca si o perioada contributiva, cu deosebirea ca numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru ca acest stagiu este determinat de legea In vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit in raport de persoanele beneficiare si de grupele de munca.
Apelantul exemplifică câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal si care sunt exceptați de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008, si anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria miniera; legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează in industria miniera; HG nr. 468/1990 privind locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale din . . ce se incadreaza in grupele l si II de munca in vederea pensionarii, precum si condițiile de pensionare; HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractiva, de petrol si gaze, etc.
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 100 lit. b si art. 169 alin. 1 lit. a din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, consideră apelantul că trebuia sa beneficieze începând cu data de 01.01.2011 de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele in care a desfășurat activități in locuri încadrate in grupa l de munca, având in vedere ca drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform legii nr. 3/1977 si a desfășurat activitate încadrata in grupa l de munca de peste 20 ani.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al art. 169 din aceasta lege, creșterea punctajelor nu se aplica celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu "caracter special”. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege speciala, ci este legea generala in baza căreia s-a deschis dreptul la pensie al apelantului. In conformitate cu disp. art. 169 (4) din legea nr. 263/2010, " prevederile alin. 1 al acestui articol se aplica prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultata si cea acordata conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobata prin legea nr. 154/2009".
Menționează apelantul ca obiectul acțiunii este "obligația de a face", care este imprescriptibila si așa cum parata are dreptul de revizuire a deciziilor de pensionare si in cazul in care se constata erori de calcul aceasta le recuperează in cadrul termenului general de prescripție, consideră apelantul că si el are acest drept de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Aceste drepturi solicitate sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare in judecata.
In ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către parata cu titlu de diferente de drepturi de pensie, sunt aplicabile disp. art. 1073 cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun in raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozitiile textului de lege menționat, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plata a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exacta a acesteia, el neputand fi obligat sa suporte riscurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect al procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse in sarcina debitorului, care se afla in culpa pentru neindeplinirea indatoririi sale.
Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel ca acesta nu mai trebuie dovedit, potrivit principiilor si regulilor generate in materie de probatiune a faptelor juridice "lato senso".
In cauză, fiind creditorul obligației, consideră apelantul că trebuie să obțină îndeplinirea exacta a îndatoririi ce revine debitorului - C. de pensii, doar daca diferentele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
In raport de cele menționate, solicită apelantul să se constate că parata a făcut o aplicare greșita a legii, apreciind că este îndreptățit la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008, cat si la acordarea majorării punctajului prevăzut de legea nr. 263/2010, astfel ca decizia nr._/2012 urmează a fi revizuita.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 477 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantului-reclamant C. D. s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977 – decizia nr._/21.04.2000 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă.
Ca urmare a constatării faptului că reclamantul a lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă (21 ani, 8 luni, 21 zile), prin sentința civilă nr. 524/ 07.03.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de reclamant și obligată pârâta CJP Teleorman să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie stabilite în favoarea reclamantului, în temeiul OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977), precum și să-i plătească diferențele de pensie rezultate, pentru perioada 10.02._12.
În aceste condiții, Curtea constată că, urmare a hotărârii judecătorești menționate, pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantului-reclamant se utilizează un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, formulată la data de 25.04.2013, reclamantul C. D. a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman să-i revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr._/19.12.2012, prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a deciziei civile nr. 524/2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.02.2009, precum și la acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform OUG nr. 100/2008, începând cu 01.01.2011 și plata diferențelor drepturilor de pensie revizuite, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Potrivit art. II din OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 209/2008, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
De asemenea, art. 1651 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008 și modificat prin OUG nr. 209/2008, cu modificările ulterioare: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Prin art. II din OUG nr. 209/04.12.2008, pentru modificarea Legii nr. 19/2000, s-a stabilit că „(1) Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010”.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, prevede expres că prevederile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect Tribunalul a reținut că în cazul reclamantului a fost folosit în urma recalculării un stagiu complet de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea aflată la dosarul primei instanțe, ceea ce atrage incidența art. II ultima teză din OUG nr. 100/2008.
Astfel, apelantului-reclamant i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, în baza OUG nr. 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel stabilit de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 524/07.03.2012 a Tribunalului Teleorman, mai sus arătată.
Curtea reține, contrar afirmațiilor apelantului-reclamant, că stagiul complet de cotizare de 20 ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantului la pensia pentru limită de vârstă, se reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa I de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă.
Cum apelantul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de reclamant în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 ori a Legii nr. 263/2010 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul C. D., CNP_, cu domiciliul în T. M., ., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2140/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. A. TomaAlina I. C.
GREFIER
I. L. B.
Red. A.I.C.
Tehnored. A.I.C./I.L.B./G.Z.
4ex./6.04.2015
Jud.fond: V.V.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 2986/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 510/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
