Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3021/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3021/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1861/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1728/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3021
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII PRIN C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr.55 din 22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă T. A. și intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata – reclamantă T. A., personal, lipsind apelanta – pârâtă C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații prin C. Județeană de Pensii și Alte Drepturi Călărași și intimata - pârâtă C. Județeană de Pensii Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 10.09._, apelanta – pârâtă a depus note scrise.
Curtea, în raport de prevederile art.291 alin.1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea intimatei - pârâte, aceasta legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei - reclamante în combaterea cererii de apel.
Intimata – reclamantă, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca temeinică și legală.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30.10.2014 si înregistrată sub nr._, reclamanta T. A., a chemat in judecata pe pârâta C. Județeană de Pensii Călărași contestând modul de calcul in ceea ce privește determinarea mărimii punctului de pensie stabilit prin decizia de pensionare nr._/22.09.2014.
Prin sentința civilă nr.55 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă excepția prematurității introducerii cererii, invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T. A. împotriva pârâtelor C. Județeană de Pensii Călărași și Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații; a fost anulată decizia nr._/22.09.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Călărași și a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Călărași să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a tuturor veniturilor cuprinse în adeverințele nr.212/26.06.2014 și nr. 213/26.06.2014 emise de ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: Excepția prematurității invocată de pârâtă nu este fondată.
După cum a recunoscut și pârâta, reclamanta a depus contestație ce a fost înregistrată sub nr._/ 31.10.2014 pe care însă parata nu a trimis-o până în prezent spre competenta soluționare la CNPP-Comisia Centrala de Contestații.
Din adresa nr. G/2057/19.01.2015 a CNPP-Comisia Centrala de Contestații, a rezultat că nu există înregistrată contestația reclamantei.
În atari condiții, pârâta nu a putut invoca propria culpa în susținerea excepției, întrucât legea impune un termen de 45 zile pentru soluționarea acesteia.
Tribunalul a reținut ca reclamanta este beneficiara unei pensii pentru limita de vârsta, drepturi ce i-au fost stabilite prin Decizia nr._/22.09.2014 emisă de CJP Călărași, începând cu data de 30.06.2014.
Reclamanta a contestat această decizie, motivat de faptul că pârâta, la calcularea drepturilor de pensie nu a luat în calcul toate veniturile, cuprinse în adeverințele nr. 212 și 213/26.06.2014 emise de ..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele adeverințe: nr. 212 și 213/26.06.2014 emise de . ce au atestat faptul că a beneficiat de ore acord global și premii.
Aceste adeverințe pe care reclamanta le-a depus la dosar au confirmat că pentru veniturile consemnate s-au plătit cotele de asigurări sociale.
De asemenea, potrivit Anexei I cap. V din O.U.G. nr. 4/2005 sunt ,,Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale:
- sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I);
- sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Mențiune: Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.”
Potrivit cap. V al Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 a rezultat că au caracter permanent și alte sporuri prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Mai mult, în adeverințe s-a specificat faptul că unitatea a virat contribuția la fondurile de asigurări sociale pentru sporul menționat.
În atare situație, pentru o corectă și justă aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. c, Legea nr. 263/2010, la calcularea pensiei reclamantei pârâta trebuia să ia în calcul și veniturile cuprinse în adeverințele menționate.
Mai mult decât atât, raportat la dispozițiile art. 164 alin 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, chiar dacă nu au fost înscrise distinct în carnetul de muncă aceste mențiuni în condițiile în care pentru acestea s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, ele trebuiau luate în considerare pentru că, în caz contrar, se ajunge la situația încălcării dispozițiilor art. 2 alin. e din Legea nr. 263/2010- principiul contributivității.
În ceea ce privește adeverințele emise de către unii angajatori, în care se certifică faptul că o anumită perioadă de timp reclamantul a desfășurat activitate efectivă în grupele superioare de muncă(gr.I-a și a-II-a ) sau acesta a beneficiat de unele sporuri la salariul de încadrare (permanente sau nepermanente) până la data de 01.04.2001(data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000,privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale), angajatorul a plătit CAS, iar angajatul nu, acest aspect nu trebuie să constituie un impediment în recunoașterea faptului că această perioadă de timp în care angajatului nu i s-a oprit și plătit CAS nu este recunoscută ca perioadă contributivă conform principiului contributivității prevăzut de dispozițiile art.2 lit.”e” din Legea nr.19/2000, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Obligativitatea salariatului de a plăti CAS, respectiv contribuția de plată a acestuia către bugetul asigurărilor sociale de stat, a fost pentru prima dată instituită prin Legea nr.19/2000 (principiul contributivității), această obligație neavând suport legal în legislația de asigurări sociale anterior datei de 01.04.2001, astfel că:
-Legea nr.27 din 1966, privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară prevedea la art.4 că fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu ;
- Legea nr.3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea la art.3 că dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.(alin.1), iar la alin.(2) se menționa că fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat ;
-Decretul nr.389 din 11 octombrie 1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat prevedea la art.1 că unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ;
-Legea nr.49 din 25 mai 1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a modificat contribuția asigurărilor sociale de stat care stabilea diferențiat contribuțiile prevăzute de Decretul nr.389/1972, astfel: 35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați și 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.
A rezultat fără echivoc faptul că salariatul, până la data de 01.04.2001 nu avea obligația plății CAS, ci numai angajatorul, motiv pentru care a considerat Tribunalul, în baza argumentelor legale anterior expuse, că perioadele de timp lucrate efectiv de către salariați în grupele superioare de muncă și pentru care au primit și alte sporuri la salariul de bază, în funcție de activitatea desfășurată constituie perioadă contributivă în lumina noilor principii ale legislației de asigurări sociale (în special principiul contributivității prevăzut atât de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 ,cât și de art.2 lit.”c”din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, indiferent dacă angajatorul a depus contribuțiile la care era obligat ,în conformitate cu dispozițiile art.5 din Decr.389/1972: „nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați ”
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursuri în interesul legii a apreciat prin decizia nr. 5 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Prin Decizia nr. 19 în dosarul nr. 18/2011-Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea dispozițiilor art.2 lit. e), art.78 și art.164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:
Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Câtă vreme adeverințele nu au fost anulate pe căile prevăzute de lege, acestea produc efecte juridice, iar C. Județeană de Pensii Călărași nu era îndrituita de lege să cenzureze acte emise de angajatori.
Mai mult reclamanta a fost salarizata și plata contribuțiilor de asigurări sociale s-a făcut pe nivelul veniturilor realizate, astfel ca reclamanta este îndreptățită să-i fie luate în calcul mențiunile din adeverințe.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, pârâta C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, reclamanta solicită sa se dispună obligarea paratei la valorificarea Adeverinței nr. 212/26.06.2014 si a Adeverinței nr. 213/26.06.2014 ambele eliberate de SIMTEX S.A. București.
F. de cererea reclamantei, invocă pe cale de excepție:
Excepția prematurității introducerii cererii de chemare in judecata, solicitând admiterea excepției si respingerea cererii ca prematur introdusa.
Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței, reclamanta a contestat Decizia de pensie nr._/22.09.2014 emisa de CJ.P. Călărași, la Comisia Centrala de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice care are ca atribuție principala examinarea s soluționarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările si completările ulterioare.
Decizia nr._/22.09.2014, a fost emisa in temeiul Legii nr. 263/2010 când, in urma examinării actelor din dosarul de pensionare depus la CJ.P. Călărași, s-a emis decizia pe care reclamanta a contestat-o.
Pentru a se putea aplica prevederilor art. 150 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordinul nr. 1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
In data de 31.10.2014 cu nr. de înregistrare_, reclamanta a contestat Decizia de pensie nr._/22.09.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestația împotriva deciziei de pensie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă, aceleași dispoziții fiind prevăzute si de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Așadar, reclamanta a respectat dispozițiile invocate anterior si a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emise, însă nu a așteptat soluționarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța competenta in termen de 30 de zile de la data comunicării, așadar după îndeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor.
Având in vedere prezentele note, apreciază ca cererea este prematur introdusa si pe cale de consecința solicită admiterea excepției prematurității introducerii cererii de chemare in judecata si respingerea acesteia ca prematur introdusa.
Pe fond, solicită respingerea cererii ca netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Potrivit alin. (2) al art. 165 din Legea nr. 263/2010, "La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare", ori munca in acord global si respectiv salariile brute lunare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute in anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.”
Pentru perioada anterioara datei de 1 aprilie 2001 societățile achitau contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat la fondul total de salarii și nu pe fiecare angajat in parte. Prin urmare, luarea in considerare a câștigului brut realizat, pentru perioada anterioara datei de 1 aprilie 2001, ar încălca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, având in vedere ca angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu aferent plații contribuției de asigurări sociale.
Conform art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991".
Referitor la valorificarea Adeverinței nr. 212/26.06.2014 reprezentând câștiguri brute si a Adeverinței nr. 213/26.06.2014 reprezentând acord global si prime ambele eliberate de SIMTEX S.A. București, conform art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010: "sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15".
Anexa nr. 15 - Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogica și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Depune ca si practica Decizia civila nr. 199/22.01.2015 a Curții de Apel București Secția a Vll-a Conflicte de munca si asigurări sociale
Urmare celor mai sus menționate consideră apelanta că în mod corect si legal nu a valorificat înscrisurile din Adeverința nr. 212/26.06.2014 si Adeverința nr. 213/26.06.2014 ambele eliberate de SIMTEX S.A. București.
La data de 14.04.2015, intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica formulată de apelanta pârâtă sub aspectul respingerii ca nefondate de către prima instanță a excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, în considerarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept).
După cum recunoaște și apelanta pârâtă, intimata reclamantă a respectat dispozițiile art.149, art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010 și a contestat decizia de pensie nr._/22.09.2014 prin cererea nr._/31.10.2014.
Art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010 prevede că termenul de soluționare a contestației este de 45 zile de la data înregistrării acesteia.
Conform adresei nr.G/2057/19.01.2015 emisă de C. Națională de Pensii Publice, nu există înregistrată la Comisia Centrală de Contestații, contestația formulată de intimata T. A..
Prin urmare, finalizarea procedurii administrative prealabile este obligatorie în măsura în care se respectă termenul legal de soluționare a contestației, în caz contrar, partea nemulțumită având dreptul de acces la instanță, fără a i se putea opune cu succes excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Criticile formulate de apelanta pârâtă pe fondul cererii de chemare în judecată sunt întemeiate în parte, cât privește valorificarea adeverinței nr.212/26.06.2014.
Prin adeverința nr.212/26.06.2014 eliberată de . atestate veniturile brute obținute de intimata pârâtă în perioada 04.01.1974 – 01.04.2001, precizându-se faptul că aceste venituri reprezintă câștigul brut realizat ce a stat la baza calculului de contribuții de asigurări sociale și a fost compus din: salariul pentru ore efectiv lucrate, sporuri permanente, acord global și prime. Veniturile nu au fost defalcate.
În opinia Curții, adeverința nr. 212/26.06.2014 eliberată de . îmbracă forma prevăzută de lege pentru a putea fi valorificată în procesul de recalculare al pensiei intimatei reclamante, criticile formulate de apelantă fiind întemeiate.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea are în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 165 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 263/2000, în sensul că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, în adeverință sunt arătate numai veniturile brute, nu sunt detaliate salariile nete/brute, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Mai mult decât atât, datele cuprinse în adeverință sunt echivoce, în sensul că nu se poate cunoaște cuantificat care este salariul de încadrare, ce fel de spor sau alt venit este inclus în venitul brut și în ce cuantum, în baza cărui act normativ au fost acordate, iar în lipsa defalcării veniturilor, atât casa de pensii, cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat în funcție de aceste date.
Numai faptul că respectivele venituri lunare au constituit baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, care a fost și virată, nu este suficient pentru a putea fi valorificate în calculul punctajului mediu anual și în cuantumul pensiei, fiind necesar a se cunoaște și categoria căreia îi aparține.
În ceea ce privește adeverința nr.213/26.06.2014 eliberată de . constată că aceasta atestă veniturile obținute de intimata reclamantă cu titlul de acord global și prime în perioada 04.01.1974 – 01.04.2001, indicându-se de societate temeiul legal al acordării acestor venituri suplimentare, precum și faptul că pentru întreaga perioadă s-a virat contribuția CAS, conform legilor în vigoare la datele respective, motiv pentru care Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de apelanta pârât în privința acestei adeverințe.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va înlătura dispoziția de valorificare a adeverinței nr.212/26.06.2014 și va păstra în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 1 - PRIN C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI, având CF_, cont bancar RO56TREZ25A_X Banca Trezoreria Călărași, cu sediul în Călărași, .-59, jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr.55 din 22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă T. A., având CNP_, domiciliată în com. Plătărești, . și intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având CF_, cont bancar RO56TREZ25A_X Banca Trezoreria Călărași, cu sediul în Călărași, .-59, jud. Călărași.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că înlătură dispoziția de valorificare a adeverinței nr.212/26.06.2014.
Păstrează în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. V. D. N. R. I.
GREFIER
S. Ș.
Red. M.V.D.
Dact.S.Ș./22.09.2015/5ex.
Jud. Fond: G. S.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1815/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
