Recalculare pensie. Decizia nr. 306/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 6432/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7689/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 306/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Judecător D. G. E.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea-recurentă S. T. împotriva deciziei civile nr.4804 din data de 09.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2012 (Nr. în format vechi 4321/2014), în contradictoriu cu intimatele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cauza având ca obiect – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea-recurentă S. T. personal și asistată de avocat H. M. C., cu împuternicirea avocațială la fila 17 din dosarul de recurs, lipsind intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Națională de P. Publice-Comisia Centrală de Contestații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, dosarul se află la al II-lea termen de judecată, la termenul anterior cauza a fost amânată pentru completarea motivelor contestației în anulare și comunicarea acestora către intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Națională de P. Publice -Comisia Centrală de Contestații, după care:
Contestatoarea-recurentă S. T., asistată de avocat, având cuvântul pe cereri, solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar Adeverința nr. P75/20.11.2014 emisă de Unitatea Militară_.
Curtea având în vedere că urmează a se pronunța pe admisibilitatea contestației în anulare și proba administrată privind fondul cauzei o reține și acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii formulate.
Contestatoarea-recurentă S. T., asistată de avocat, având cuvântul pe admisibilitatea cererii arată că nu a formulat o completare la contestația în anulare, pe motivul că, motivarea instanței de recurs este similară cu cea primită de instanța de fond, neavând ce completări să aducă.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra admisibilității contestației în anulare.
CURTEA ,
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.4804 din data de 09.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Curtea de Apel București – Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-contestatoare S. T. împotriva sentinței civile nr._ din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prima instanță a statuat atât în fapt cât și în drept, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Prin cererea de chemare în judecată a reclamantei așa cum a fost precizată, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta valorificarea perioadei 17.06._90 ca perioadă lucrată în grupa a II a de muncă conform adeverinței nr. A/1187/04.07.2006, precum și plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate.
Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., prin intermediul căruia se susține că pârâta i-a recunoscut contribuția în grupa a II a muncă numai pentru perioada 01.03._01 în anul 2007, atunci când s-a pensionat.
Prin urmare, Curtea a reținut că raportând criticile de fapt întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., la actul juridic dedus judecății și reprezentat în cauză de adeverința nr. A/1187/04.07.2006 eliberată de Ministerul Apărării Naționale – UM_, acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât instanța de fond nu a făcut decât să rețină ca drept temei al respingerii acțiunii, lipsa de temei legal sau indicarea greșită de către emitentul adeverinței în cauză a perioadei în care recurenta și-a desfășurat activitatea în cadrul grupei a ÎI a de muncă.
Cu alte cuvinte nu este vorba despre o interpretare greșită ori despre schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestei adeverințe.
Mai mult decât atât, instanța de fond a menționat în mod expres că una dintre condițiile cerute de lege pentru valorificarea unei adeverințe la recalcularea pensiei este temeiul legal în baza căruia persoana care solicită valorificarea grupei a II a de muncă și-a desfășurat activitatea. Adică, mai precis dacă desfășurarea activității considerată de către angajator în grupa II a de muncă a avut la baza acestei încadrări un temei legal.
De asemenea nu are nicio relevanță juridică și implicit nu constituie un motiv obligatoriu, afirmația recurentei că perioada 01.03._01 ar fi fost luată în considerare de către intimata-pârâtă, și prin urmare, ar trebui recalculată pensia și pentru intervalul de timp cuprins între 17.06._90, deoarece refuzul revizuirii pensiei este întemeiat pe dispozițiile legale încălcate la emiterea adeverinței în cauză, așa cum a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește ce de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ., și în fapt pe temeiul că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiile de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care au lucrat în astfel de condiții, Curtea a reținut ca fiind lipsită de temei legal această critică.
Astfel, instanța de fond a reținut următoarele:” Potrivit disp. Art. 126 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverința trebuie să cuprindă în mod obligatoriu denumirea funcției ocupate, precum și temeiul juridic al încadrării în grupă.
Conținutul adeverinței nu trebuie, în mod obligatoriu, să descrie condițiile de la locul de muncă.
În situația din speță, unde angajatorul nu precizează denumirea funcției ocupate de reclamantă, dar descrie condițiile de muncă ca fiind sub influența aparatelor generatoare de radiații electromagnetice, însă indică temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă corespunzător unei alte activități, intimata este îndreptățită să refuze valorificarea adeverinței, nefiind emisă conform legii.”
Deci este cât se poate de clar că problema de fond vizează aspecte care au legătură cu temeiul de drept înscris în adeverință, iar instanța de fond nu a fost învestită cu acordarea grupei a II a de muncă ori cu adăugarea la Ordinul nr. 50/1990 a unor activități profesionale ca fiind desfășurate în grupă doar pentru faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele unei decizii pronunțată într-un recurs în anulare că un act normativ cum este Ordinul nr. 50/1990 (abrogat de altfel la data soluționării cauzei de către ICCJ) nu ar fi limitat la activitățile și funcțiile mențioante în acest sens, contrar a ceea ce chiar textul acestui act normativ prevede în mod expres.
Faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 876 din 2005 a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i s-ar putea restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute inițial în text, nu este de natură să modifice un act normativ, ori să adauge la acesta, în condițiile în care la data pronunțării Ordinul nr. 50/1990 era abrogat prin . Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, decizia invocată nu este obligatorie pentru instanțe, cum de altfel nu sunt obligatorii, neconstituind izvor de drept, nici celelalte hotărâri judecătorești depuse în acest sens la dosar și neanalizate de către instanța de fond.
Curtea a reținut că nu există nici un impediment legal în calea recurentei pentru a obține o adeverință care să conțină toate elementele de fapt și de drept cerute de lege și din care să rezulte temeiul legal al desfășurării activității profesionale în intervalul menționat în grupa a II a de muncă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a dispus respingerea recursului ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, contestatoarea-recurentă S. T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.4804/09.10.2014, pronunțată de această instanță, în dosarul nr._/3/2012.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, contestatoarea susține că instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare, respectiv motivul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În susținerea contestației în anulare a arătat că a lucrat în U.M._ București a M.. 17.06.1971 - 01.04,2006, unitate militară de transmisiuni, unde a fost expusă în mod direct și permanent unei doze superioare de radiații.
Din acest motiv, întreaga perioadă lucrată în cadrul acestei unități a fost considerată cu grupa a Il-a de muncă, conform prevederilor legale și a măsurătorilor efectuate de către Ministerul Muncii (v. Buletin de interpretare nr. A/486/2002 și 436/762/25.03.1998), înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Intimata i-a recunoscut contribuția în grupa a Il-a numai pentru perioada 01.03._01 în anul 2007, respectiv anul în care a ieșit la pensie, fiind menționata în decizie perioada 01.03._01, respectiv 11 ani și o una, ca fiind lucrați în grupa a Il-a de muncă, deși așa cum rezultă din adeverință și din buletinele de măsurători, condițiile de munca au fost aceleași și în perioada 1990-2001.
Deoarece prin deciziile anterioare contestatoarei nu i s-a luat în calcul această perioadă, respectiv 17.06._90, ca fiind lucrată cu grupa a Il-a, conform prevederilor legale, a formulat cerere de recalculare pensie și revizuire a deciziei anterioare, respectiv Decizia nr._/08.10.2013, iar cererea a fost respinsă prin Decizia_ din 09.11.2011.
Motivul respingerii de către C. de P. a Sectorului 5 a fost motivat în sensul că pentru perioada 17.06._90 încadrarea în grupa a II-a de muncă este incorectă în sensul că pct. 160 anexa 2 din Ordinul 50/1990 se referă la Industria Materialelor de Construcții.
Este de neînțeles cum a putut instanța de fond, apoi cea de recurs, să preia o astfel de eroare având în vedere pregătirea juridică total diferită față de cea a intimatei, în contextul în care bază legală pentru acordarea grupei a Il-a de muncă a fost aceeași pentru întreaga perioadă.
Adeverința pe care o critică instanța de fond, în sensul că nu ar îndeplini condițiile cerute de lege, a fost aceeași adeverință în baza căreia intimata mi-a considerat perioada 01.03._01ca fiind lucrată în grupa a Il-a de muncă.
Cum se poate considera că pentru jumătate din perioada lucrată adeverința depusă îndeplinește condițiile legale, iar pentru cealaltă jumătate, nu este legală.
Și dacă adeverința nu îndeplinea condițiile cerute de lege, din punctul de vedere al instanței de fond, în mod normal ar ți putut să-i pună în vedere să depun o altă adeverință, sau ar fi putut solicita chiar instanța o altă adeverință.
De asemenea este absolut de neînțeles de ce a refuzat instanța de fond, dar și cea de recurs să cerceteze cauza sub toate aspectele, în contextul în care am depus la dosarul cauzei, mai multe hotărâri similare, toate aparținând colegilor mei din U.MU._ atât ale Tribunalului București, ale Curții de Apel București cât și o Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate fiind admise.
Este evidentă încălcarea principiului teritorialității potrivit căruia legea trebuie aplicată în mod egal pe întreg cuprinsul țării.
De asemenea instanța de recurs a ignorat și motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr. civ. „Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Așa cum rezultă din motivarea hotărârii de fond, instanța apreciază că Ordinul 50/1990 se referă la Industria materialelor de construcții și că nu ar avea legătură cu activitatea desfășurată sub influența aparatelor generatoare de radiații electromagnetice.
În acest sens. Decizia 258/2004 a ÎCCJ a stabilit faptul că Ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute inițial în text.
Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care au lucrat în astfel de condiții.
Contestatoarea a învederat instanței faptul că probleme de această natură și aici se referă la faptul că a trebuit să se adreseze în instanță pentru completarea grupei de muncă a avut doar cei care locuiau în Sectorul 5 București. Dintre cei care locuiau în sectorul 5 București, aproximativ 25 persoane, 24 au acțiunile în instanță admise, în timp ce contestatoarea este singura căreia i s-a respins atât fondul cât și recursul.
Din aceste motive solicită admiterea contestației în anulare, obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să calculeze drepturile de pensie prin valorificarea perioadei 17.06._06, ca fiind lucrate în grupa a-II-a de muncă, conform adeverinței A/1187/04.07.2006, emisă de UM_ București.
Examinând contestația în anulare, din prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.317-318 Cod procedură civilă ce reglementează această cale de atac extraordinară, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea o apreciază inadmisibilă pentru aspectele ce vor fi înfățișate.
Pe calea extraordinară a contestației în anulare, se poate ajunge la desființarea hotărârii atacate numai în cazurile limitativ enumerate de art.317, 318 Cod procedură civilă, respectiv lipsă de procedură, necompetență materială (art.317 Cod procedură civilă), sau când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art.318 Cod procedură civilă).
Prin motivele invocate se critică soluția pronunțată de instanța de recurs, pe considerentul că s-a omis cercetarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, solicitându-se practic reexaminarea fondului și reaprecierea probelor, respectiv a înscrisurilor anexate cauzei, înscrisuri de natură a demonstra că titularul căii extraordinare promovate, a lucrat în U.M._ București a M.. 17.06.1971 - 01.04,2006, unitate militară de transmisiuni, unde a fost expusă în mod direct și permanent unei doze superioare de radiații.
Pentru acest motiv, consideră că întreaga perioadă lucrată în cadrul acestei unități ar trebui încadrată în grupa a Il-a de muncă, conform prevederilor legale și a măsurătorilor efectuate de către Ministerul Muncii (v. Buletin de interpretare nr. A/486/2002 și 436/762/25.03.1998), înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Susține că intimata i-a recunoscut contribuția în grupa a Il-a numai pentru perioada 01.03._01 în anul 2007, respectiv anul în care a ieșit la pensie, fiind menționata în decizie perioada 01.03._01, respectiv 11 ani și o lună, ca fiind lucrați în grupa a Il-a de muncă, deși așa cum rezultă din adeverință și din buletinele de măsurători, condițiile de munca au fost aceleași și în perioada 1990-2001, însă prin deciziile anterioare nu i s-a luat în calcul această perioadă, respectiv 17.06._90, ca fiind lucrată în grupa a Il-a, conform prevederilor legale, a formulat cerere de recalculare pensie și revizuire a deciziei anterioare, respectiv Decizia nr._/08.10.2013, iar cererea a fost respinsă prin Decizia_ din 09.11.2011.
Ori, în speța dedusă judecății, la fila 5 a hotărârii pronunțate de către instanța de recurs se analizează cauza din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă reținându-se că raportând criticile de fapt la actul juridic dedus judecății și reprezentat în cauză de adeverința nr. A/1187/04.07.2006 eliberată de Ministerul Apărării Naționale – UM_, acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât instanța de fond nu a făcut decât să rețină ca drept temei al respingerii acțiunii, lipsa de temei legal sau indicarea greșită de către emitentul adeverinței în cauză a perioadei în care recurenta și-a desfășurat activitatea în cadrul grupei a II a de muncă.
Cu alte cuvinte nu este vorba despre o interpretare greșită ori despre schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestei adeverințe. Mai mult decât atât, instanța de fond a menționat în mod expres că una dintre condițiile cerute de lege pentru valorificarea unei adeverințe la recalcularea pensiei este temeiul legal în baza căruia persoana care solicită valorificarea grupei a II a de muncă și-a desfășurat activitatea. Adică, mai precis dacă desfășurarea activității considerată de către angajator în grupa II a de muncă a avut la baza acestei încadrări un temei legal.
Față de aceste aspecte, nu trebuie neglijat faptul că, prin dispozițiile art.317-318 Cod procedură civilă, legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, pe motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt și că judecata nu ar fi fost corect realizată.
Ori, spre aceasta se tinde prin promovarea prezentei contestații în anulare, respectiv la reexaminarea fondului, a probatoriilor examinate, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale.
Cum, cazurile în care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare sunt prevăzute de art.317-318 Cod procedură civilă, texte de strictă interpretare, cazuri ce nu se regăsesc în speța dedusă judecății, față de aspectele deja înfățișate și cum pe calea contestației în anulare nu se poate proceda la reexaminarea fondului cauzei și reaprecierea probelor, aspect solicitat de altfel de contestator, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestație în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea-recurentă S. T. împotriva deciziei civile nr.4804 din data de 09.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2012 (nr. în format vechi 4321/2014), în contradictoriu cu intimatele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2015.
Președinte, E. D. B. | Judecător, M. P. | Judecător, D. G. E. |
Grefier, R. N. C. |
Red.: M.P./Dact.: C.C.
2 ex./06.04.2015
Jud. recurs: P. A.;
L. C. Dobraniște;
E. luissa U..
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1528/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1815/2015.... → |
|---|
