Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2307/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2307/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2815/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (795/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2307
Ședința publică de la 12.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1647/19.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. D. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1647 din data de 19.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T. D. N., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN; s-a anulat decizia nr._/29.08.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale ca nelegală și netemeinică; s-a constatat amnistiat fiscal debitul stabilit prin decizia nr._/29.08.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, în baza prevederilor Legii nr. 125/2014, privind scutirea de la plata unor debite provenite din pensii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul primește pensie anticipată parțială, conform deciziei de pensie nr._, începând cu luna februarie 2014.
Potrivit adeverinței de stagiu nr. 4923/29.08.2014 s-a constatat că în anul 2014 lunile ianuarie-iulie, a beneficiat de plata indemnizației de șomaj deși încasa și drepturi de pensie, aceasta fiind cauza reținerii debitului.
Constatând că reclamantul a încasat drepturi de pensie mai mari decât cele cuvenite pe perioada 19.02._14, pârâta a emis decizia de debit,_/29.08.2014 stabilind în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 3252 lei, reclamantul primind necuvenit drepturi de pensie, deși se afla în plata indemnizației de șomaj, situație în care se suspendă plata pensiei conform art. 114 lit.b din legea nr.263/2010.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 1 din Legea nr. 125/2014, „Prin derogare, de la prevederile Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a sa fie constituite în sarcina pensionarilor aflați in evidența sistemului publice de pensie la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensii indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitori, nu se recuperează”.
La art. 3 se arata că „Scutirea de plata a debitelor, precum și restituirea prevăzuta la art. 1 alin 2, conform prevederilor prezentei legi, se aplica indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul la momentul constatării existenței debitelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, criticând soluția pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.480 din Codul de procedură civilă.
În motivarea apelului formulat, apelanta arată că reclamantul contestă decizia nr._/29.08.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale, solicitând anularea acesteia.
Instanța de fond a dispus anularea deciziei nr._/29.08.2014, constatând amnistiat fiscal stabilit prin decizia nr._/29.08.2014, în baza prevederilor Legii nr.125/2014.
În dosarul de pensie al reclamantului a fost emisă decizia nr._/29.08.2014 în temeiul căreia a fost stabilit potrivit referatelor emise de către Serviciul Plăți din cadrul CJP Teleorman, un debit de 3252 lei.
Reclamantul a fost pensionat inițial Ia data de 29.08.2014 conf. deciziei_ privind acordarea pensiei anticipat parțiale.
Însă, potrivit Adeverinței de stagiu nr. 4923/29.08.2014, potrivit verificărilor periodice, a fost descoperit faptul ca în anul 2014, luna ianuarie-iulie, reclamantul a beneficiat și de plata indemnizației de șomaj.
Astfel, a fost constituit în sarcina reclamantului un debit de 3252 lei, cuantumul drepturilor de pensie încasate în luna ianuarie anul 2014, lunile ianuarie-iulie, luni în care reclamantul a realizat venituri, potrivit Adeverinței de stagiu.
Se precizează că reclamantul mai are un dosar pe rolul Tribunalului Teleorman, dosar nr._, în care a contestat o altă decizie de debit nr._/14.11.2014, în care a fost constituit în sarcina reclamantului un debit de 2428 lei, cuantumul drepturilor de pensie încasate în anul 2014, lunile august-noiembrie, luni în care reclamantul a realizat venituri din indemnizația de șomaj.
Se susține că instanța de fond apreciază în mod eronat faptul că reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie de către CJP Teleorman, stabilind astfel în sarcina sa un debit în cuantum de 3252 Iei, considerând în cauză a fi aplicabile dispozițiile Legii 125/2014.
Ori, potrivit prevederilor Legii nr.125/2014, art.1, alin.1 prevede faptul că "prin derogare de la prevederile Legii 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei Legii, reprezentând sume încasate cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari, și indemnizație pentru însoțitor nu se recuperează."
Legea nr.125/2014 stabilește noțiunea de debite provenite din culpa Casei Județene de Pensii și nu cele care au drept consecință încălcarea unor prevederi legale aplicabile în materie de pensii, potrivit Legii 263/2010.
Așa cum reiese și din prevederile Legii nr.263/2010, noțiunea de pensie anticipată sau pensie anticipat parțială, presupune posibilitatea solicitantului de a se putea pensiona înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare cu cel puțin 5 ani, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, raționamentul logic al acestei forme de pensioare este cât se poate de permisibil referitor la posibilitatea solicitării unei forme de pensionare anticipată cu cel puțin 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.
La data întocmirii cererii de pensionare a declarat în fals că nu realizează alte venituri, el fiind în plata indemnizației de șomaj, începând cu luna ianuarie 2014, iar începând cu luna februarie reclamantul a încasat două venituri, ambele provenind de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Realizarea de venituri potrivit art. 114, lit. b, presupune suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care a intervenit situația respectivă, neavând dreptul la cumul cu pensia, în temeiul prevederilor art. 179 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a constituit în sarcina beneficiarului debitul în sumă totală de 3252 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 19.02._14, debit ce se va recupera de la beneficiar potrivit art. 181 din Legea nr.263/2010.
Consideră că, decizia de debit emisă de către CJP Teleorman este temeinică și legală, ținând cont de faptul că debitul constituit în sarcina reclamantului nu se datorează în mod cert ca urmare a unei erori de calcul, eroare care ar fi intrat sub incidența prevederilor Legii 125/2014, ci datorită faptului că reclamantul a declarat în fals că nu realizează alte venituri, condiție precizată în mod cert prin dispozițiile art.114, alin.1, lit.b din Legea 263/2010.
În concluzie, solicită admiterea apelului, respingerea sentinței apelate și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de debit emisă reclamantului.
La data de 24.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Criticile formulate de apelanta pârâtă sunt apreciate de Curte ca fiind nefondate, în considerarea dispozițiilor art.114 alin.1 lit.b din Legea nr.263/2010 raportate la dispozițiile art.6 din același act normativ.
Potrivit art.114 alin.1 lit b din Legea nr.263/2010, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute de art.6 alin.1 pct.I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni.
Din analiza textului legal, rezultă că acesta nu face trimitere și la dispozițiile art.6 alin.1 pct.III din Legea 263/2010 privind persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor de șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare, șomeri.
Or, Curtea constată că intimatul se încadrează în ipoteza art.6 alin.1 pct.III din Legea 263/2010, beneficiind de plata indemnizației de șomaj în perioada 19.02.2014 – 31.07.2014, potrivit adeverinței de stagiu nr.4923/29.08.2014.
Prin urmare, în cazul intimatului nu sunt aplicabile dispozițiile art.114 lit.b din Legea nr.263/2010, fiind lipsită de temei legal decizia nr._/29.08.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale.
Verificarea legalității deciziei_/29.08.2014 se impune și în condițiile incidenței Legii nr.125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, deoarece amnistia fiscală este o problemă ce vizează strict executarea deciziei.
Sub acest aspect, este neîntemeiată interpretarea apelantei în sensul că Legea nr.125/2014 are ca obiect doar debitele provenite din culpa Casei Județene de Pensii, deoarece unde lege nu distinge, nici noi nu o putem face (ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus).
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1647 din data de 19.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D. N., având CNP_, cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: N.V./4 ex./07.07.2015
Jud. fond: T. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1048/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
