Recalculare pensie. Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 35084/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 34/2015)
DECIZIE Nr. 769/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-contestator M. R. împotriva sentinței civile nr. 9931/24.0.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitata prin cererea de apel judecata în lipsă, că la data de 17.02.2015 a depus concluzii scrise, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 16.01.2015, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9931 din data de 24 octombrie 2014, în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. R., împotriva pârâtei C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a dispus anularea în parte a Deciziei nr._/07.06.2012 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.04.2012, cu luarea în considerare și a veniturilor reprezentând „spor toxicitate", și „indemnizație de conducere", atestate de adeverința nr. 927/11.09.2012 emisă de .; a respins în rest cererea de recalculare având ca obiect valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr. 927/11.09.2012 emisă de ., ca neîntemeiată; a respins cererea de recalculare având ca obiect valorificarea veniturilor brute atestate de adeverința nr. 288/20.03.2012 înlocuită prin adeverința nr. 48/20.01.2014, emise de ., ca neîntemeiată; a obligat pârâta Ia plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.04.2012, la zi; a dispus revizuirea Deciziei de recalculare nr._/18.02.2009, emisă în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005; a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să revizuiască pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit sentinței și cea efectiv încasată în perioada de la 04.08.2011 și până la zi, calculate ca diferențe între pensia plătită contestatorului în baza Deciziei de recalculare revizuită și drepturile de pensie cuvenite în baza noii decizii de recalculare; a respins restul pretențiilor contestatorului prin care solicită emiterea unei decizii de recalculare în baza prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și plata diferențelor începând cu data de 13.10.2008 și în temeiul art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate, stabilită începând cu data de 01.03.2001, în temeiul Legii nr. 3/1977, prin Decizia nr._/17.05.2001.
Intimata a procedat la recalcularea pensiei, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, decizie de recalculare care a fost la rândul ei recalculată prin Decizia nr._/18.02.2009.
La data de 27.03.2012 prin cererea înregistrată sub nr._, formulată potrivit prevederilor art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, reclamantul a solicitat pârâtei adăugarea veniturilor atestate de adeverința nr. 927/12.09.2011 emisă de SOPREX- I.M.I. -S.A. și Adeverința nr. 288/20.03.2012 emisă de ..
Prin Decizia nr._/07.06.2012 emisă de C. locală Sector 6 București, a fost respinsă cererea de recalculare formulată de reclamant cu motivarea că nu îndeplinește cerințele art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din H.G. nr. 257/2011, întrucât veniturile nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Decizia nr._/07.06.2012 emisă de C. locală Sector 6 București a fost contestată de reclamant la comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice iar până la pronunțarea prezentei hotărâri intimata nu a depus la dosar hotărârea pronunțată de Comisia Centrală de Contestații, sub nr._/30.07.2012.
Cu privire la adeverința nr. 927/12.09.2011 emisă de SOPREX- I.M.I. - S.A, Tribunalul a reținut următoarele:
Veniturile suplimentare atestate de această adeverință au fost realizate de reclamant în calitate de salariat în perioada 05.10._93.
Tribunalul a constatat că în cauză în privința valorificării veniturilor realizate de contestator anterior datei de 01.04.2001, respectiv, veniturile aferente perioadei ianuarie_11, sunt aplicabile prevederile tranzitorii din Capitolul IX din Legea nr. 263/2010 iar nu cele ale art. 33 alin. 1 lit. a) și 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 2, art. 23 alin. 1 și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, invocate de contestator, care sunt aplicabile stagiilor de cotizare realizate sub imperiul Legii nr. 19/200 și Legii nr. 263/2010.
Așadar, aceste acte normative prevăd condițiile legale în care veniturile (sporurile) trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, fiind acordate și prin Legea nr. 57/1974, Decretul nr. 335/1983 și Legea nr. 49/1992 și care pot fi valorificate dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
În acest context, veniturile atestate de adeverința eliberată de angajator pot fi valorificate numai în măsura în care se referă la sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, au făcut parte din câștigului brut realizat de salariat și dacă rezultă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
În cuprinsul adeverinței se face mențiunea că unitatea angajatoare a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale pentru perioada lucrată, într-un sens generic, care nu este în măsura a atesta plata CAS-urilor pentru sumele înscrise în adeverința.
Valorificarea sumelor cu titlu de prime, acord, etc. din aceasta adeverința este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/2011 din_ pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din_ și anume să rezulte că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale Ia sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
În mod corect nu au fost avute în vedere nici sumele reprezentând „prime", evidențiate în adeverința nr. 927/12.09.2011 emisă de SOPREX- I.M.I. -S.A angajatorul nefăcând nici o mențiune cu privire la temeiul de drept ai acordării acestor venituri sau la natura juridică a veniturilor realizate sub formă de prime, iar din faptul că acestea erau acordate ocazional (există ani în care s-au acordat o singură dată și ani în care nu s-au acordat în nici o lună), rezultă și caracterul nepermanent al acestor venituri.
Aceste venituri nu reprezintă un spor ci o formă de stimulare conform prevederilor art. 59, art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974.
Totodată, Tribunalul a constatat că în privința sumelor reprezentate de „compensații" angajatorul nici nu precizează temeiul legal în baza căruia s-au acordat aceste drepturi pentru că instanța să fie în măsură să poată aprecia asupra naturii juridice a acestor venituri și dacă legislația prevedea pentru aceste venituri că fac parte din câștigul brut și obligația plății CAS.
Din verificarea sumei acordate și a perioadei de acordare Tribunalul a constatat că sumele din adeverința eliberată de angajator, reprezentând compensații pentru perioada 15.02.1982 - iunie 1989 reprezintă majorările de retribuție prevăzute de Decretul nr. 46/1982.
Aceste majorări de retribuții erau sume fixe acordate în completarea veniturilor din salarii, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor, etc. care însă nu se aveau în vedere la stabilirea nivelului retribuției și nici la calculul drepturilor și obligațiilor care se determinau, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, astfel încât, pentru aceste venituri nu s-au datorat și deci nici plătit contribuții de către angajator, astfel încât, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Cu privire la restul sumelor reprezentând compensații din adeverința nr. 927/12.09.2011 emisă de SOPREX- I.M.I.- S.A. respectiv sumele reprezentând compensații acordate în perioada ianuarie 1991 - aprilie 1991, în cuantum de 975 lei lunar, Tribunalul a constatat că în realitate, veniturile menționate la rubrica compensații reprezintă indexări, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 52/1991.
Or, din mențiunile și înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, de la nr. curent 31, rezultă că acestuia i-a fost stabilit începând cu data de 01.01.1991 salariul brut în temeiul prevederilor H.G. nr. 52/1991, privind impozitul pe salarii, caz în care suma în cuantum brut de 975 lei lunar reprezentând indexarea de 750 lei (net) a fost inclusă în salariul brut înscris în carnetul de muncă și utilizat ca sumă contributivă de intimată, astfel încât nu poate fi acordată și separat alături de salariul de încadrare brut care o include.
Sumele reprezentând indemnizație de concediu de odihnă au fost valorificate prin valorificarea salariului realizat al lunii respective, neexistând nici o prevedere legală care să prevadă pentru perioada de până la data de 01.04.2001 ca aceste venituri să fie valorificate în locul salariului realizat înscris în carnetul de muncă al pensionarului.
Aceeași este soluția și pentru sumele reprezentând indemnizație de concediu medical, acestea neconstituind stagiu asimilat în perioadă anterioară datei de 01.04.2001, potrivit nici potrivit prevederilor legislației anterioare și nici potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 263/2010, astfel încât, cuantumul indemnizației de concediu de odihnă nu se valorifică în locul salariului realizat înscris în carnetul de muncă al pensionarului.
Sumele reprezentând indemnizație de conducere nu au fost valorificate, nefiind valorificate, potrivit datelor din adeverința eliberată de angajator, nefiind evidențiată în buletinul de calcul al Deciziei de recalculare a pensie, urmând ca intimată să fie obligată la valorificarea acesteia, întrucât au făcut parte din baza r de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Cu privire la sumele reprezentând spor toxicitate realizate de contestator, Tribunal a constatat că aceste venituri nu sunt de asemenea valorificate de intimată deși fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent în sensul prevederilor Legii nr. 49/1992.
Tribunalul a mai reținut și că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992 potrivit mențiunilor H.G. nr. 257/2011.
Cu privire Ia adeverința nr. 288/20.03.2012, emisă de ., (înlocuită prin adeverința nr. 48/20.01.2014), Tribunalul a reținut că această adeverință nu poate fi valorificată în forma în care a fost eliberată de angajator întrucât nu sunt respectate prevederile art. 165 din legea nr. 263/2010 care guvernează cererea de recalculare.
Astfel, adeverința evidențiază venitul brut realizat într-o lună de către reclamant în perioada noiembrie 1993-martie 2001, fără a se putea verifica din ce se compune în concret venitul lunar realizat de reclamant, respectiv cât din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare și cât sporuri și alte adaosuri.
Angajatorul nu menționează temeiul legal al acordării acestor venituri suplimentare care ar fi incluse în venitul brut și nici din ce anume este compus venitul brut.
Totodată adeverința nu poate fi valorificată în forma emisă de angajator, întrucât angajatorul nu și-a asumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virării contribuției de asigurări sociale la aceste sume.
În acest context, nefăcându-se dovada existenței unui act întocmit în mod valabil și cu respectarea prevederilor legale din care să rezulte că reclamantul a realizat venituri suplimentare, venituri care să nu fi fost avute în vedere în procesul de stabilire a drepturilor de pensie, nu se justifică recalcularea drepturilor de pensie.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revizuirea Deciziei de recalculare, emisă în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005 sub aspectul stagiului complet de cotizare, Tribunalul a reținut că punctajul mediu anual determinat în procedura de recalculare a fost calculat prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși, conform mențiunilor din decizia de pensionare, reclamantul a lucrat în grupa a II - a de muncă o perioadă de 28 ani, 2 luni și 13 zile.
În Legea nr. 3/1977, pe lângă stagiile complete prevăzute de art. 8, sunt reglementate și alte stagii complete de cotizare, care se aplică în funcție de condițiile concrete în care beneficiarul prestației a lucrat.
Prin derogare de la norma de principiu, art. 14 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II -a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 55 de ani bărbații, stagiul complet de cotizare fiind de 25 de ani.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special în raport cu regula generală stabilită prin art. 8, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I se impunea ca în procedura recalculării în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie.
În acest sens, Tribunalul a făcut trimitere la Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Tribunalul, a avut în vedere dispozițiile art. 107 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care a admis cererea de revizuire și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 4/2005.
Referitor la pretențiile contestatorului privind emiterea unei decizii de recalculare în baza prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și plata diferențelor începând cu data de 13.10.2008 și în temeiul art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, Tribunalul a reținut că, ulterior acordării drepturilor prevăzute de actele normative mai sus menționate, prin sentință, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 04.08.2011, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Or, de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 beneficiază doar persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public și pentru care la determinarea punctajului mediu anual nu s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, respectiv, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.
Tribunalul a înlăturat susținerea reclamantului în sensul că stagiul derogator de 25 de ani nu era prevăzut în cazul său de acte normative cu caracter special, câtă, vreme, rezultă din economia întregului act normativ faptul că legiuitorul a intenționat să aplice beneficiului recalculării pensiilor conform prevederilor O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, numai în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au calculat prin utilizarea stagiilor complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul legal și motivat, reclamantul M. R., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a solicitat:
- să fie obligată intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei, conform adeverinței nr. 927/11.09.2012 eliberată de ., pentru perioada octombrie 1963-noiembrie 1993, cu toate adaosurile și sporurile de care a beneficiat, pentru care societatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale și contribuția pentru pensie suplimentară conform legilor în vigoare în perioadele respective (spor vechime %, indemnizație concediu de odihnă, indemnizație concediu medical, indemnizație conducere, compensare, spor toxicitate, venit suplimentar adaos acord, conform art.8 și 9 din Legea nr.57/1974 și prime);
- recalcularea pensiei ce i se cuvine în baza adeverinței nr.48 din data de 20.01.2014, emisă de S.C. SICOR – S.R.L., pentru perioada decembrie 1993- martie 2001, inclusiv;
- obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei conform O.U.G. nr.4/2005, Legii nr.3/1977 - art.14, Legea nr.263/2010, art.100, art.169 pct.(1) lit. a) și b), în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că:
- recalcularea de la pct. 1 și 2 se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005, Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 art. 2 lit. e), art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 23 alin. (1) lit. a) și b), art. 160 alin. (1) și (2) și art. 78 alin. (1);
- a lucrat în grupa a II-a de muncă timp de 28 ani, 2 luni și 13 zile.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cererea privind valorificarea în calculul drepturilor de pensie a veniturilor brute obținute în perioada noiembrie 1993- martie 2001, atestate prin adeverința nr. 48/20.01.2014 eliberată de . este neîntemeiată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Din economia textelor legale menționate, Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade, precum și sporurile atestate prin adeverințe, conform legislației în vigoare, dacă se indică denumirea sporului și procentul ori suma acordată.
Așa cum în mod just a reținut prima instanță, simpla atestare a unor venituri brute realizate nu permite identificarea sporurilor sau adaosurilor obținute de salariat, a temeiului în care au fost acordate și nici a procentului sau sumei în care au fost acordate, astfel încât acestea să poată fi valorificate cu respectarea prevederilor art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Complet competent să judece recursul în interesul legii, se stabilește, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Însă, adeverința nr. 48/20.01.2014 nu atestă obținerea venituri suplimentare, a unor sporuri care nu au fost trecute în carnetul de muncă și nu au fost valorificate la calculul drepturilor de pensie, ci veniturile brute realizate în perioada noiembrie 1993-martie 2001.
Adeverința menționată nu poate fi valorificată în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, întrucât nu respectă condițiile prevăzute de art. 127 din H.G. nr. 257/2011, potrivit cărora: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.”
Este adevărat că unul dintre principiile organizării și funcționării sistemului public de pensii este principiul contributivității - conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite -, însă potrivit principiului unicității, care guvernează deopotrivă funcționarea sistemului, statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem.
Punctajul lunar se calculează prin raportare la venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar dovada acestui venit se poate face în condițiile prevăzute de lege.
Lipsite de temei sunt și pretențiile privind aplicare dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Curtea reține că instanța de fond a dispus recalcularea pensiei apelantului conform O.U.G. nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în considerarea celor peste 28 de ani în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă. Sub acest aspect, hotărârea Tribunalului nu a fost atacată, așa încât soluția dată menționatului capăt de cerere nu este supusă cenzurii instanței de control judiciar.
Prima instanță a reținut în mod just că nici O.U.G. nr. 100/2008 și nici Legea nr. 263/2010 nu conțin dispoziții a căror interpretare să conducă la concluzia recunoașterii posibilității acordării cumulate a celor două beneficii, respectiv stagiul complet de cotizare redus pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupele I și a II-a de muncă și au fost pensionate în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, pe de o parte, și creșterea punctajelor anuale pentru aceleași persoane, pe de altă parte.
Admiterea capătului de cerere privind stabilirea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare redus s-a făcut în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 și ale H.G. nr. 1550/2004, act normativ care, la art. 2 alin. 1 din Anexa 1, dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Așa cum în mod just a stabilit instanța de fond, stagiul complet de cotizare derogator stabilit conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și acordarea creșterilor de punctaj în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 se exclud reciproc.
Astfel, potrivit dispozițiilor tranzitorii înscrise la art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Cum apelantul beneficiază la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, acesta nu este îndreptățit a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Altfel spus, în condițiile în care reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 de ani, cerere admisă prin sentința Tribunalului București, aceasta se încadrează în dispozițiile de excepție ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, așa încât nu mai poate beneficia și de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă.
Sunt însă întemeiate, în parte, pretențiile privind valorificarea în calculul pensiei a veniturilor suplimentare atestate prin adeverința nr.927/11.09.2012, eliberata de ..
Prima instanță a dispus recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând spor de toxicitate și indemnizație de conducere.
În mod corect, din verificarea datelor privitoare la activitatea în muncă avute în vedere pentru recalcularea pensiei (fila 116 și urm. din dosarul de fond) și a adeverinței nr. 927/11.09.2012, eliberata de ., rezultă că intimata a valorificat sumele reprezentând spor de vechime în procentele prevăzute de lege.
Și în ce privește sumele primite cu titlu de indemnizație de asigurări sociale în perioada concediului medical, indemnizație de concediu de odihnă și compensații, Curtea își însușește argumentele și concluziile primei instanțe.
Cu respectare principiului contributivității, se reține că se impunea, însă, și valorificarea veniturilor suplimentare realizate în acord global și cu titlu de prime.
În cuprinsul adeverinței nr.927/11.09.2012, angajatorul face precizarea că s-au achitat, conform legislației în vigoare în perioadele respective, contribuțiile pentru asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară (fila 9 din dosarul de fond).
Concluzia Tribunalului contravine celor statuate prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Complet competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În motivarea deciziei, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat atât de Legea nr. 19/2000, cât și de Legea nr. 263/2010, se reține că veniturile suplimentare obținute de intimat cu titlu de prime și atestate prin adeverința eliberată de . trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, indiferent dacă au avut sau nu caracter permanent.
Chiar dacă intimatul-reclamant s-a adresat instanței de judecată pentru valorificarea adeverinței mai sus menționate după . Legii nr. 263/2010, având în vedere că în prezenta cauză s-a pus problema valorificării unor venituri suplimentare pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, interpretarea cu caracter obligatoriu dată prin decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este pe deplin aplicabilă, iar drepturile bănești pretinse de reclamant se impune să fie valorificate la calculul punctajului mediu anual.
Prin prisma celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție se reține că elementul esențial pentru valorificarea veniturilor suplimentare este plata contribuției de asigurări sociale, condiție îndeplinită în cauză.
Argumentele expuse își păstrează valabilitatea și în ce privește veniturile suplimentare obținute cu titlu de „adaos acord global”, astfel cum sunt atestate prin aceeași adeverință.
În același sens, prin Decizia nr.19 din 17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art.2 lit. e), art.78 și art.164 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 și ale art. 1și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariu brutși, pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va dispune obligarea intimatei C. de P. a Municipiului București și la valorificarea veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr.927/11.09.2012, eliberata de ., constând în sporul de acord global și prime.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator M. R., identificat cu CNP:_, domiciliat în București, sector 6, .. 17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 9931/24.0.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București.
Schimbă în parte sentința civilă apelată.
Dispune obligarea intimatei C. de P. a Municipiului București la valorificarea și a veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr.927/11.09.2012, eliberata de ., constând în sporul de acord global și prime.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 12.03.2015/4ex.
Red.: L.U./9.04.2015
Dact: S.Ș./24.03.2015
Jud. fond: M. A. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1048/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
